Decizia nr. 80/1996

Costica Bulai - judecător

Lucian Stangu - judecător

Doina Suliman - magistrat-asistent

Completul de judecată, convocat fără citarea părților, potrivit art. 24 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, examinînd excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 14 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 29/1990 , modificată prin Legea nr. 59/1993, constata următoarele:

Prin Încheierea din 25 aprilie 1996 pronunțată în Dosarul nr. 185/1995, Curtea Suprema de Justiție - Secția de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 14 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 29/1990 , modificată prin Legea nr. 59/1993, invocată de reclamantul-recurent Pripoaie Ion.

În motivarea excepției se susține ca stabilirea, prin prevederile

art. 14 alin. (1) din Legea nr. 29/1990 , a unei singure cai de atac, recursul, încalcă principiul celor trei grade de jurisdicție.

Exprimindu-și opinia, în temeiul art. 23 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, instanța de judecată apreciază ca "excepția de neconstituționalitate susținută de recurent este neîntemeiată".

CURTEA,

având în vedere încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, dispozițiile

art. 14 alin. (1) din Legea nr. 29/1990 , modificată prin Legea nr. 59/1993, raportate la prevederile Constituției și ale Legii nr. 47/1992, retine următoarele:

În temeiul art. 144 lit. c) din Constituție și al art. 23 din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituțională constata ca este legal investită și este competența să soluționeze excepția invocată.

Dispozițiile

art. 14 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 29/1990

au mai făcut obiectul controlului de constituționalitate și Curtea s-a pronunțat prin Decizia nr. 67 din 13 iunie 1994, definitivă ca urmare a Deciziei nr. 121 din 16 noiembrie 1994, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 11 din 23 ianuarie 1995.

În deciziile menționate s-a constatat ca acțiunea prevăzută în Legea contenciosului administrativ poate fi atacată cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare și ca deci această lege stabilește numai doua grade de jurisdicție, fond și recurs. O asemenea reglementare este în concordanta cu art. 128 din Constituție, care prevede că "împotriva hotărîrilor judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii". De altfel, Codul de procedură civilă, care este dreptul comun, prevede la art. 299 ca sunt supuse recursului și "hotărârile date fără drept de apel". În același sens s-a pronunțat și Plenul Curții Constituționale care, prin Decizia nr. 1 din 8 februarie 1994, a statuat ca accesul la structurile judecătorești și la mijloacele procedurale, inclusiv la căile de atac, se face "cu respectarea regulilor de competența și procedura de judecată stabilite de lege".

Rezultă deci ca principiul constituirii instanțelor judecătorești pe grade de jurisdicție nu este de ordin constituțional, ci legal, astfel încât legiuitorul poate, fără sa încalce o prevedere constituțională, sa stabilească o procedură în care exista numai doua grade de jurisdicție.

Întrucît motivele ce au justificat deciziile sus-menționate subzistă și în cauza de fața, neexistand nici un element nou care să le infirme și să facă necesară reconsiderarea lor, excepția ridicată este vadit nefondata.

Fața de considerentele arătate, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 24 alin. (2) și al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, în unanimitate:

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca vadit nefondata excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 14 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 29/1990 , invocată de Pripoaie Ion în Dosarul nr. 185/1995 al Curții Supreme de Justiție - Secția de contencios administrativ.

Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședința din 3 iulie 1996.