Ordinul nr. 2436/1996

NORME TEHNICE

cu privire la aplicarea asigurării obligatorii de răspundere civilă pentru pagube produse prin accidente de autovehicule

I. Generalitati

1. - Asiguratorii autorizați de Oficiul de supraveghere a activității de asigurare și reasigurare sa practice asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru pagube cauzate terților prin accidente de autovehicule acorda, în baza primelor de asigurare plătite, despăgubiri pentru prejudiciile de care asigurații acestora răspund, în baza legii, față de terțe persoane pagubite prin accidente de autovehicule, care au loc pe teritoriul României, precum și pentru cheltuielile făcute de asigurați în procesul civil.

2. - Asiguratorii acorda despăgubiri:

(1) indiferent de locul în care a fost produs accidentul de autovehicul (pe drumuri publice, pe drumuri care nu sunt deschise circulației publice, în incinte și în oricare alte locuri), atât în timpul deplasarii, cît și în timpul stationarii autovehiculului asigurat;

(2) pentru pagubele produse de existenta sau funcționarea dispozitivelor sau instalațiilor montate pe autovehicule, dar numai atât timp cît acestea sunt montate pe autovehicul, precum și pentru pagubele cauzate de remorci, semiremorci ori atase, dar numai în timpul cît acestea sunt atașate unui autovehicul asigurat, inclusiv pentru pagubele produse din cauza desprinderii accidentale a acestora de autovehicule;

(3) dacă paguba a fost cauzată: din vina conducătorului autovehiculului; prin fapta lucrului (când paguba își are cauza în însușirile, acțiunea sau inactiunea lucrului); prin intermediul altui lucru, antrenat de deplasarea autovehiculului; prin scurgerea, risipirea ori căderea accidentala a substanțelor sau produselor transportate.

3. - (1) În situația în care cel pagubit a contribuit din culpa la producerea accidentului sau la mărirea pagubei, cel chemat a răspunde va fi ținut răspunzător numai pentru partea din paguba pe care a produs-o. În astfel de situații măsura răspunderii fiecărei persoane va fi cea rezultată din acte.

(2) În cazul în care din acte nu rezultă măsura răspunderii fiecărei persoane, aceasta se va stabili în cote egale, în raport cu numărul părților implicate în accident.

4. - Asiguratorii nu acorda despăgubiri pentru:

(1) cazurile în care deținătorul sau conducătorul autovehiculului asigurat nu are răspundere civilă, dacă accidentul a fost produs:

a) dintr-un caz de forta majoră (împrejurare externa, imprevizibila, extraordinară și invincibila, fără relație cu lucrul care a provocat accidentul sau cu însușirile sale naturale);

b) din culpa exclusiva a persoanei pagubite;

c) din culpa exclusiva a unei terțe persoane;

(2) pagubele cauzate unui autovehicul sau oricărui alt bun aparținând aceleiași persoane fizice sau persoane juridice, dacă au fost cauzate de un alt autovehicul aparținând aceleiași persoane fizice sau juridice, condus de un prepus al aceleiași persoane juridice ori de o altă persoană pentru care răspunde persoana fizica sau persoana juridică asigurata;

(3) pagubele cauzate în cazul în care deținătorul autovehiculului nu face dovada valabilității asigurării obligatorii de răspundere civilă pentru pagube cauzate terților prin accidente de autovehicule, la data accidentului;

(4) pagubele situate sub limita minima a despăgubirilor de asigurare prevăzute în

Hotărârea Guvernului nr. 1.259/1996 , pentru avarierea ori distrugerea bunurilor în unul și același accident, indiferent de numărul persoanelor pagubite și de numărul persoanelor răspunzătoare de producerea pagubei;

(5) partea din prejudiciu care depășește limitele maxime ale despăgubirilor de asigurare prevăzute în

Hotărârea Guvernului nr. 1.259/1996 , produs în unul și același accident, indiferent de numărul persoanelor pagubite și de numărul persoanelor răspunzătoare de producerea pagubei;

(6) amenzile de orice fel și cheltuielile penale la care ar fi obligat deținătorul sau conducătorul autovehiculului asigurat, răspunzător de producerea pagubei, precum și cheltuielile de executare a hotărîrilor penale privind plata despăgubirilor;

(7) cheltuielile făcute în procesul penal de deținătorul sau conducătorul autovehiculului asigurat, răspunzător de producerea pagubei, chiar dacă în cadrul procesului penal s-a soluționat și latura civilă;

(8) sumele pe care conducătorul autovehiculului, răspunzător de producerea pagubei, este obligat să le plătească deținătorului care i-a încredințat autovehiculul asigurat, pentru avarierea ori distrugerea acestui autovehicul;

(9) pagubele produse persoanelor sau bunurilor acestora, dacă între deținătorul autovehiculului care a cauzat accidentul sau conducătorul auto răspunzător și persoanele pagubite a existat un raport contractual (civil, comercial, de muncă, cu titlu oneros sau gratuit);

(10) pagubele produse la locul de muncă de dispozitivele sau instalațiile montate pe autovehicule, atunci când acestea sunt utilizate ca utilaje sau instalații de lucru;

(11) pagubele cauzate prin accidente survenite în timpul operațiunilor de încărcare și de descărcare, acestea constituind riscuri ale activității profesionale;

(12) pagubele cauzate ca urmare a transportului de produse periculoase (radioactive, ionizante, inflamabile, explozive, corosive, combustibile), cu ocazia căruia aceste produse au determinat sau au agravat producerea pagubei;

(13) pretențiile referitoare la reducerea valorii bunurilor după reparatie.

II. Stabilirea despăgubirii pe baza convenției dintre asigurați, persoanele pagubite și asiguratori

5. - (1) Stabilirea despăgubirilor pe baza convenției dintre asigurați, persoanele pagubite și asiguratori se poate face în cazurile în care, din actele încheiate de organele de poliție, unitățile de pompieri sau celelalte autorități publice competente să constate și sa cerceteze accidentele de autovehicule, precum și din înștiințarea asiguraților, respectiv a conducătorilor auto vinovați, rezultă cu certitudine răspunderea civilă a deținătorului sau conducătorului autovehiculului asigurat în producerea pagubei, iar persoana pagubita face dovada prejudiciului material suferit.

(2) În cazul avarierii sau distrugerii bunurilor, dacă autoritățile publice nu au întocmit acte cu privire la cauzele și la împrejurările producerii accidentului de autovehicul ori la pagubele cauzate, acestea pot fi dovedite prin orice mijloc legal de proba. Pentru stabilirea despăgubirii pe baza convenției dintre asigurați, persoanele pagubite și asiguratori, asiguratorii vor face constatări și vor trage concluzii cu privire la persoana răspunzătoare de producerea pagubei, la cauzele și împrejurările producerii accidentului, în baza declarației scrise a asiguratului și a altor dovezi prezentate, coroborate cu investigații în legătură cu dinamica accidentului, localizarea acestuia etc., precum și cu privire la cuantumul pagubelor produse.

(3) La primirea despăgubirii pe baza convenției, persoana pagubita își ia un angajament scris, care reprezintă titlu executoriu, prin care se obliga sa restituie, de îndată, despăgubirea primită, în cazul în care actele încheiate de organele de poliție, unitățile de pompieri sau de alte autorități competente sa cerceteze accidentele de autovehicule sunt anulate.

6. - Despăgubirile nu pot fi stabilite pe baza convenției dintre asigurați, persoanele pagubite și asiguratori, în cazul în care:

(1) persoanele care formulează pretenții de despăgubiri sunt soțul (sotia) sau persoane care se afla în întreținerea deținătorului sau a conducătorului autovehiculului asigurat, răspunzător de producerea pagubei;

(2) persoanele care formulează pretenții de despăgubiri, în cazurile de vătămări corporale sau de deces, sunt copiii, părinții, frații sau surorile deținătorului ori ai conducătorului autovehiculului asigurat, răspunzători de producerea pagubei, și nu se afla în întreținerea acestora;

(3) se formulează pretenții de despăgubiri ce se cuvin sub forma de prestații bănești periodice (pensie de întreținere), precum și în cazul în care pentru aceste prestații se solicita o sumă globală;

(4) se formulează pretenții de despăgubiri pentru lipsa de folosință a bunului avariat ori distrus, pentru partea respectiva de despăgubire, cu excepția lipsei de folosință a mijloacelor de transport avariate aparținând agenților economici care au ca obiect de activitate transporturi de mărfuri sau de persoane, cu plata, dar numai pentru timpul normal necesar efectuării reparatiei pagubelor produse la mijloacele de transport. Partea de despăgubire aferentă lipsei de folosință se determina luând în calcul tarifele orare pentru transporturi de mărfuri sau de persoane, practicate de către pagubit la data producerii pagubei. Sarcina probei aparține pagubitului și se face cu înscrisuri doveditoare;

(5) se formulează pretenții având ca obiect daunele morale;

(6) se formulează pretenții de despăgubiri pentru: hârtii de valoare, acte, manuscrise, bijuterii, pietre prețioase, obiecte de arta, obiecte din platina, aur sau argint, mărci poștale, timbre, precum și pentru dispariția sau distrugerea banilor;

(7) nu se pot trage concluzii cu privire la persoana răspunzătoare de producerea pagubei, cauzele și împrejurările producerii accidentului, precum și la cuantumul pagubelor produse;

(8) nu a avut loc un contact material între autovehiculul deținătorului asigurat și persoana pagubita sau bunurile acesteia, atunci când cauzele și împrejurările accidentului nu au fost consemnate în actele încheiate de autoritățile publice autorizate.

7. - În cazul în care accidentul de autovehicul face obiectul unui proces penal, despăgubirile pot fi stabilite pe baza convenției dintre asigurați, persoanele prejudiciate și asiguratori, în cazul în care:

(1) potrivit legii, acțiunea penală poate fi stinsă prin împăcarea părților;

(2) deși hotărârea instanței penale a rămas definitivă, stabilirea despăgubirilor civile ar urma să se facă ulterior;

(3) deși acțiunea penală nu poate fi stinsă prin împăcarea părților, sunt îndeplinite, cumulativ, următoarele condiții:

a) s-a dat rechizitoriu de trimitere în judecata sau din actele încheiate de autoritățile publice, semnate fără obiecții de deținătorul sau conducătorul autovehiculului asigurat, răspunzători de producerea pagubei, rezultă cu certitudine atât răspunderea civilă a acestora, pagubele cauzate, cît și vinovăția penală a conducătorului auto care urmează să fie trimis în judecata după finalizarea cercetărilor ce sunt în curs;

b) s-a dat acordul pentru stabilirea despăgubirii pe baza convenției dintre asigurat, persoana pagubita și asigurator;

c) persoana pagubita își ia un angajament scris, care reprezintă titlu executoriu, prin care se obliga sa restituie de îndată, parțial sau total, despăgubirea primită, în funcție de hotărârea instanței penale, în ceea ce privește fapta, făptuitorul și vinovăția;

d) conducătorul autovehiculului, răspunzător de producerea pagubei, își ia un angajament scris privind recuperarea despăgubirii, în cazul aplicării prevederilor

art. 58 din Legea nr. 136/1995 .

8. - La stabilirea despăgubirii, în cazul avarierii sau distrugerii bunurilor, se iau ca baza de calcul pretențiile formulate de persoanele pagubite, avîndu-se în vedere prevederile legale, acoperirea cuantumului pagubelor aduse bunurilor, fără a depăși valoarea acestora din momentul producerii accidentului și nici limita maxima a despăgubirilor de asigurare, prevăzută în

Hotărârea Guvernului nr. 1.259/1996 .

A. În cazul avarierii sau al distrugerii autovehiculelor, inclusiv a vehiculelor

9. - (1) Despăgubirile pentru autovehicule nu pot depăși cuantumul pagubei și nici valoarea autovehiculului la data producerii accidentului.

(2) Cuantumul pagubei la autovehicule este egal cu costul reparațiilor părților componente sau pieselor avariate ori cu costul de înlocuire al acestora, inclusiv cheltuielile pentru materiale, precum și cele de demontare și montare aferente reparațiilor și inlocuirilor, necesare ca urmare a pagubelor produse prin accidentul de autovehiculul respectiv, din care se scade valoarea eventualelor deșeuri, stabilită la prețurile practicate de unitățile de achiziție.

(3) La avarierea unui ansamblu sau subansamblu se ia în considerare înlocuirea numai a părților componente sau a pieselor care au fost avariate.

(4) Prin părți componente sau piese care se considera necesar a fi înlocuite se înțelege numai acelea a căror reparare sau folosire chiar reparate nu mai este posibila din punct de vedere tehnic datorită gradului de avariere a acestora, ori cu toate ca repararea este posibila, costul reparatiei, inclusiv cheltuielile pentru materiale, precum și cele de demontare și montare aferente, depășește valoarea din nou a părții componente sau a piesei respective, inclusiv cheltuielile pentru materiale, precum și cele de demontare și montare aferente.

(5) Se considera ca a fost necesară revopsirea integrală a autovehiculului atunci când părțile avariate din cauza accidentului reprezintă cel puțin 50% din suprafața totală exterioară a autovehiculului respectiv.

(6) Prețurile părților componente, ale pieselor inlocuitoare noi și ale materialelor sunt cele practicate de unitățile de specialitate la data producerii accidentului. Prin unitățile de specialitate se înțelege persoanele juridice care au în obiectul lor de activitate comercializarea de autovehicule, părți componente, piese inlocuitoare și materiale pentru autovehicule (cu excepția celor în regim de consignație) și/sau executarea lucrărilor de întreținere și reparații la autovehicule.

(7) În cazurile în care pentru repararea autovehiculelor a fost necesară procurarea unor părți componente, piese sau materiale, cu plata în valută, costul acestora este egal cu costul prevăzut în actele de cheltuieli prezentate (inclusiv cheltuieli de transport și taxe vamale, exclusiv T.V.A. aferentă pieselor), transformat în lei, la cursurile de schimb valutar, în vigoare la Banca Naționala a României, la data facturarii, fără a putea depăși 60 de zile de la data accidentului. În aceste cazuri, costul părților componente, pieselor sau materialelor nu va depăși prețurile de vînzare practicate de unitățile de specialitate din România.

(8) Cheltuielile de manopera, inclusiv de demontare și montare, sunt cele prevăzute în tarifele practicate de unitățile de specialitate la data producerii accidentului.

(9) Costul reparațiilor efectuate la autovehicule, inclusiv costul de înlocuire al părților componente și al pieselor avariate, se stabilește pe baza actelor de la unitățile de specialitate, dacă reparația se executa în cel mult 60 de zile de la data producerii accidentului.

(10) În cazul în care reparațiile autovehiculului s-au efectuat în regie proprie sau se solicita plata despăgubirii înainte de efectuarea reparațiilor, costul acestora se stabilește pe baza evaluării asiguratorului și a eventualei documentații privind plățile efectiv făcute. În astfel de cazuri, costul reparațiilor nu poate depăși însă, pentru părți componente, piese sau materiale, prețurile de vînzare practicate de unitățile de specialitate, iar pentru cheltuielile de manopera care nu se justifica cu acte, potrivit prevederilor de la alin. (9), tarifele practicate de aceste unități.

(11) Dacă pentru unele părți componente sau piese ale autovehiculului nu exista prețuri practicate de unitățile de specialitate, valoarea din nou a acestora se poate stabili prin asimilare cu prețurile de vînzare practicate de unitățile de specialitate pentru părți componente sau piese ale unor autovehicule similare sau pe baza prețurilor din cataloagele pentru piese de schimb. În cazul în care prețurile din cataloage sunt exprimate în valută, acestea se vor transforma în lei, la cursul de schimb valutar, în vigoare la Banca Naționala a României, la data producerii accidentului.

(12) În situațiile aplicării prevederilor alin. (10), dacă se prezintă acte justificative, de la unitățile de specialitate, pentru cheltuielile efectiv făcute într-un termen de 60 de zile de la data plății despăgubirii, la cererea persoanei pagubite se va putea acorda diferența dintre sumele efectiv plătite și prețurile avute în vedere la calculul despăgubirii pe baza evaluării asiguratorului (pentru fiecare element în parte).

10. - Valoarea autovehiculului la data producerii accidentului se stabilește scăzându-se din valoarea din nou a acestuia uzura corespunzătoare.

11. - Prin valoarea din nou a autovehiculului avariat se înțelege:

a) pentru autovehiculele înmatriculate în România, aparținând persoanelor fizice și persoanelor juridice, române sau străine, precum și pentru autovehiculele înmatriculate în străinătate aparținând persoanelor fizice și persoanelor juridice române, care se comercializează în România, prețurile practicate de unitățile de specialitate, la data producerii accidentului, pentru aceste autovehicule;

b) pentru autovehiculele înmatriculate în România, aparținând persoanelor fizice și persoanelor juridice, române sau străine, precum și pentru autovehiculele înmatriculate în străinătate aparținând persoanelor fizice și persoanelor juridice române, care nu se comercializează în România, prețurile de vînzare practicate la data accidentului în țara care a fabricat autovehiculul respectiv*), transformate în lei la cursul de schimb valutar în vigoare la data accidentului;

c) pentru autovehiculele de tipuri la care nu exista prețuri stabilite sau pentru tipuri ori modele ce nu se mai fabrica, valorile stabilite prin asimilare cu prețurile de vînzare practicate la data accidentului, ale unor autovehicule care au caracteristici tehnice similare, din producția interna sau externa*), după caz, corectate cu un coeficient de similitudine cuprins între 0,75-1,00.

-------------------------

(2) Criteriile de stabilire a uzurii în cazul pagubelor produse la autovehicule sunt cele prevăzute în anexa la prezentele norme.

13. - Se acorda despăgubiri și pentru:

(1) acoperirea cheltuielilor făcute în vederea limitării pagubelor, dacă sunt necesare în urma accidentului, justificate cu acte;

(2) acoperirea cheltuielilor de transport al autovehiculului la atelierul de reparații din România cel mai apropiat de locul accidentului, care poate face reparația, sau la locul cel mai apropiat de adăpostire a autovehiculului (dacă acesta nu se poate deplasa prin forta proprie), justificate cu acte. Prin locul de adăpostire a autovehiculului se înțelege cel mult adresa garajului, menționată în certificatul de înmatriculare a autovehiculului.

B. În cazul vatamarii sau pierderii animalelor

14. - Despăgubirile pentru animale se stabilesc pe baza valorii pe piața locală a animalului respectiv, la data producerii riscului asigurat.

C. În cazul avarierii sau distrugerii bunurilor, altele decît cele de la lit. A și B

15. - (1) Despăgubirile pentru clădiri, construcții sau alte bunuri se stabilesc pe baza prețurilor în vigoare din momentul producerii riscului asigurat.

(2) În cazul în care persoanele pagubite prezintă documentații tehnice (devize de reparații sau alte evaluări), acestea pot fi luate în considerare la stabilirea despăgubirii, după verificarea prealabilă facuta de asigurator.

D. În cazul avarierii sau distrugerii bunurilor aparținând persoanelor străine

16. - La stabilirea despăgubirii pe baza convenției dintre asigurați, persoane străine pagubite (cetățeni străini sau români rezidenți în străinătate) și asiguratori, în cazul avarierii sau distrugerii bunurilor, se vor avea în vedere și următoarele:

(1) În cazul autovehiculelor înmatriculate în străinătate, despăgubirile acordate de asiguratori nu pot depăși diferența dintre valoarea acestora din momentul producerii accidentului și valoarea rămasă;

(2) În cazul autovehiculelor înmatriculate în străinătate, valoarea acestora la data producerii accidentului se stabilește în baza prețurilor practicate în țara în care este înmatriculat autovehiculul ori în țara unde a fost fabricat autovehiculul în cauza. În lipsa acestor prețuri, se vor avea în vedere valorile reale conform cataloagelor de specialitate;

(3) Prin valoarea rămasă se înțelege valoarea acelor părți din autovehicul rămase neavariate, fără a se putea depăși 20% din valoarea stabilită conform prevederilor de la alin. (2) de mai sus;

(4) În cazul în care reparația se efectuează în străinătate, despăgubirile urmînd a se plati în valută, costul reparatiei este cel prevăzut în documentația de reparatie, avîndu-se în vedere avariile constatate, precum și eventualele avarii suplimentare constatate cu ocazia efectuării reparatiei, dacă producerea acestora se justifica prin dinamica accidentului;

(5) În cazul autovehiculelor înmatriculate în străinătate și avariate, care nu se pot deplasa prin forta proprie, se plătesc despăgubiri și pentru:

a) 75% din cheltuielile de transport al persoanelor străine care au efectuat voiajul în autovehiculul avariat, fără a putea depăși 75% din tariful prevăzut pentru transportul cu avionul clasa "Economic";

b) Transportul autovehiculului respectiv, inclusiv al remorcii tractate de acesta de la locul accidentului până la, cel mult, atelierul de reparații din țara de domiciliu, cu excepția cazurilor de dăuna totală;

c) 75% din cheltuielile de transport al mărfurilor aflate în autovehicul, inclusiv în remorca tractata de acesta, până la locul de destinație;

(6) Cheltuielile prevăzute la alin. (5) de mai sus trebuie justificate cu acte de la societățile de transport specializate;

(7) Calcularea în valută a limitelor privind cuantumul despăgubirilor prevăzute în

Hotărârea Guvernului nr. 1.259/1996

se face la cursurile de schimb valutar în vigoare la Banca Naționala a României la data producerii accidentului.

17. - Calcularea în valută a despăgubirilor stabilite în lei se face la cursurile de schimb valutar în vigoare la Banca Naționala a României la data propunerii făcute de către asigurator persoanei pagubite și acceptate de către aceasta.

18. - În cazurile în care despăgubirile urmează a se recupera potrivit

art. 58 din Legea nr. 136/1995 :

a) dacă reparația a fost efectuată în România, total sau parțial, suma de recuperat reprezintă despăgubirea stabilită în lei;

b) dacă reparația a fost efectuată în străinătate, suma de recuperat reprezintă despăgubirea plătită în valută, transformata în lei la cursurile de schimb valutar în vigoare la Banca Naționala a României la data efectuării operațiunii.

E. În cazul vatamarii corporale sau al decesului persoanelor

19. - La stabilirea despăgubirilor pe baza convenției dintre asigurați, persoanele pagubite și asiguratori, în cazul vatamarii corporale sau al decesului unor persoane, se iau ca baza de calcul pretențiile formulate de persoanele pagubite, avîndu-se în vedere următoarele:

(1) în caz de vătămare corporală:

a) diferența dintre veniturile salariale nete ale persoanei vătămate și indemnizația primită din fondurile persoanei juridice sau fizice la care salariatul își desfășoară activitatea și/sau, după caz, din fondurile bugetului asigurărilor sociale de stat, pe perioada spitalizarii și a concediului medical;

b) venitul mediu lunar net realizat din alte activități desfășurate de către persoana vătămată, anterior vatamarii, dovedite cu documente de evidenta fiscală, pe ultimele 3 luni - iar în lipsa acestora, pe lunile efectiv lucrate - înainte de accident, în cazul persoanelor care nu au calitatea de salariați;

c) salariul de baza minim brut lunar pe țara, în cazul persoanelor pagubite aflate la data producerii accidentului în ultimul an de studii sau de calificare;

d) eventualele cheltuieli prilejuite de accident (cheltuieli ocazionate de transportul persoanei accidentate, de tratament, de spitalizare, pentru recuperare, pentru proteze, pentru alimentație suplimentară, conform prescripțiilor medicale și înscrisurilor doveditoare);

e) cheltuieli cu ingrijitori pe perioada incapacității de muncă, dacă prin certificat medical se recomanda acest lucru, însă nu mai mult de salariul de baza minim brut lunar pe țara;

(2) în caz de deces:

a) cheltuielile de inmormintare, inclusiv piatra funerara, precum și cele efectuate cu ocazia îndeplinirii ritualurilor religioase, însă cel mult suma de 2 milioane lei, pe baza înscrisurilor doveditoare;

b) cheltuielile de transport al cadavrului, inclusiv cele de imbalsamare, justificate cu acte, de la localitatea unde a avut loc decesul până la localitatea în care se face înmormântarea;

c) veniturile nete nerealizate și eventuale alte cheltuieli făcute în perioada de la data producerii accidentului și până la data decesului, prevăzute la alin. (1) lit. a)-e) de mai sus, dacă acestea au fost cauzate de producerea accidentului.

III. Avizarea și constatarea pagubelor

20. - Pentru recuperarea pagubelor produse ca urmare a accidentelor de autovehicule, persoanele pagubite se vor adresa societății de asigurare la care deținătorul autovehiculului răspunzător de producerea accidentului are încheiat un contract de asigurare obligatorie de răspundere civilă auto.

21. - În cazul în care cuantumul despăgubirilor ca urmare a avarierii ori distrugerii bunurilor aparținând mai multor persoane, în unul și același accident de autovehicul, depășește limita (în care se cuprind și cheltuielile făcute în procesul civil), indiferent de numărul persoanelor pagubite și de numărul persoanelor răspunzătoare de producerea pagubei, despăgubirile se acordă în limita acestei sume, proporțional cu prejudiciul suferit de fiecare persoana pagubita.

22. - (1) Încuviințarea cu privire la stabilirea despăgubirii pe baza convenției dintre asigurați, persoane pagubite și asiguratori, se da:

a) pe actele eliberate de autoritățile publice competente să constate și sa cerceteze accidentele de autovehicule, pe înștiințarea sau pe procesul-verbal de constatare a pagubelor întocmit de asigurator, de către deținătorul autovehiculului, iar în cazul în care despăgubirile nu urmează să fie recuperate potrivit prevederilor

art. 58 din Legea nr. 136/1995 , și de către conducătorul auto răspunzător de producerea pagubei;

b) pe procesul-verbal de constatare a pagubelor, întocmit de asigurator, de către persoana pagubita (în cazul persoanelor juridice, reprezentantul acestora).

(2) În situațiile prevăzute la alin. (1) de mai sus, în cazul persoanelor fizice, încuviințarea poate fi data de sotia (soțul) asiguratului, respectiv a(al) persoanei pagubite, ori, în caz de imposibilitate (spitalizare, deces, detenție, lipsa îndelungată din localitate etc.) a ambilor soți, de oricare dintre următoarele persoane majore: copii, părinți, surori sau frați ai asiguratului, respectiv ai persoanei pagubite ori ai sotiei (soțului) acestora.

23. - Lucrările de constatare a pagubelor se efectuează și în cazurile în care nu s-a primit încă înștiințarea de la asiguratul răspunzător de producerea pagubei, însă persoanele pagubite se prezintă la asiguratorul acestuia cu dovezi privind răspunderea asiguratului, cauzele și împrejurările accidentului.

24. - (1) Procesul-verbal de constatare a pagubelor se semnează de toate persoanele care iau parte la întocmirea acestuia.

(2) Eventualele obiecții ale părților cu privire la pagubele constatate vor fi menționate în procesul-verbal sau într-o anexa la acesta.

(3) Eventualele modificări în cuprinsul procesului-verbal trebuie certificate sub semnatura acelorași persoane care l-au semnat.

(4) Dacă, cu ocazia demontarii sau reparatiei bunului avariat, au rezultat și alte pagube produse ca urmare a accidentului, ce nu au putut fi constatate inițial, se va întocmi un proces-verbal suplimentar de constatare a pagubelor, cu participarea acelorași persoane care au luat parte la constatarea inițială.

25. - Toate persoanele care participa la întocmirea actelor răspund conform legii pentru trecerea de date false sau nereale în actele respective.

26. - În situații justificate, asiguratorii pot acorda despăgubiri și în cazul în care persoana pagubita a procedat la repararea autovehiculului avariat înainte ca asiguratorii să efectueze constatarea pagubei, dacă împrejurările și cauzele producerii evenimentului asigurat, precum și cuantumul pagubei rezultă din actele aflate la dosar. În asemenea situații, stabilirea mărimii avariilor, precum și a cuantumului pagubelor se vor face în baza: datelor consemnate în actele autorităților publice competente, documentațiilor privind costul efectiv al reparațiilor efectuate, declarațiilor scrise ale pagubitului și ale martorilor și a altor dovezi prezentate, coroborate cu propriile constatări ale asiguratorului, rezultate în urma examinării reparațiilor executate autovehiculului și, după caz, a eventualelor părți componente sau piese avariate înlocuite, precum și cu investigațiile în legătură cu dinamica accidentului, localizarea acestuia etc. Și în aceste cazuri, datele constatate vor fi consemnate în procesul-verbal de constatare a pagubelor la autovehicule, care va fi semnat de toate persoanele care iau parte la întocmirea acestuia.

27. - O dată cu plata despăgubirii, persoana pagubita va menționa, în scris, ca a fost integral despagubita pentru pagubele suferite și că nu mai are nici o pretentie în legătură cu paguba respectiva față de asigurator.

IV. Dispoziții finale

28. - (1) În cazurile în care nu s-a realizat convenția și despăgubirile se stabilesc prin hotărâre judecătorească, asiguratorul va acorda despăgubiri fără a mai fi necesară încuviințarea asiguratului, în baza hotărârii judecătorești rămase definitivă și investită cu formula executorie, cu respectarea prevederilor

Legii nr. 136/1995

și ale cap. I din prezentele norme tehnice.

(2) În cazul obligării la prestații bănești periodice, sumele stabilite de organele prevăzute la alin. (1) de mai sus se vor plati până la reducerea sau încetarea stării de nevoie sau a incapacității de muncă, tinindu-se seama de deciziile de pensionare, certificatele medicale și alte dovezi care stabilesc aceste situații.

29. - În cazul în care, după plata despăgubirilor pentru vătămări corporale, stabilite prin hotărârea organului de jurisdicție competent, intervine decesul victimei ca urmare a aceluiași accident, se pot stabili despăgubiri pe baza convenției dintre părți, pentru cheltuielile prevăzute la pct. 19 alin. (2).

30. - Convenția dintre asigurați, persoanele pagubite și asiguratori are caracter total, necondiționat, definitiv și stinge toate pretențiile decurgind din pagubele care erau sau puteau fi cunoscute la data realizării convenției, pentru pagubele ce s-au acoperit pe aceasta cale, cu excepția situației prevăzute la pct. 7 alin. (3) și a situației în care, ulterior plății despăgubirii pentru vătămări corporale, starea persoanei pagubite s-a agravat ori a intervenit decesul acesteia, ca urmare a aceluiași accident.