Decizia nr. 69/1996

Lucian Stangu - președinte

Antonie Iorgovan - judecător

Victor Dan Zlatescu - judecător

Raul Petrescu - procuror

Valer-Vasile Bica - magistrat-asistent

-------------------------

art. 60 alin. (1) lit. b din Legea nr. 3/1977

privind pensiile de asigurări sociale de stat și asistența socială, invocată din oficiu de Judecătoria Sectorului 1 București, în soluționarea cauzei ce formează obiectul Dosarului nr. 13.010/1994.

Președintele declara ședința deschisă.

La apelul nominal răspunde Ministerul Muncii și Protecției Sociale, pârât, prin consilier juridic Poenaru Ion, lipsa fiind Pascu Ioan, reclamant, și Oficiul de pensii și prevederi sociale Arad, părți legal citate.

Completul respinge cererea reprezentantului Ministerului Muncii și Protecției Sociale de a se acordă un nou termen de judecată, pentru a da posibilitatea celor două Camere ale Parlamentului să-și exprime punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate, aflate pe rol, deoarece, dacă acestea ar fi dorit să-și facă cunoscută opinia, ar fi comunicat-o Curții până la data de 22 ianuarie 1996, asa cum li s-a solicitat și cum a procedat Guvernul.

Constatind ca dosarul este în stare de judecată, președintele acorda cuvintul pârâtului.

Ministerul Muncii și Protecției Sociale, prin consilierul juridic delegat, cere respingerea excepției, în esenta, pentru următoarele considerente:

-

art. 60 din Legea nr. 3/1977

se referă la modalitățile de plată a pensiei, fără a aduce atingere dreptului la pensie;

- art. 25 din Constituție prevede că dreptul la libera circulație, în țara și în străinătate, este garantat și ca legea stabilește condițiile exercitării acestui drept; or,

art. 60 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 3/1977

nu încalcă dreptul la libera circulație, ci doar stabilește una dintre condițiile de exercitare a acestui drept;

- Codul european de securitate socială conține prevederea suspendării prestațiilor de asigurări sociale atât timp cît cel interesat nu se găsește pe teritoriul părții respective;

- faptul ca prin art. 28 din Legea nr. 80/1992 privind pensiile și alte drepturi de asigurări sociale ale agricultorilor s-a stabilit ca plata pensiilor acestora se suspenda în perioada în care au domiciliul în alta țara dovedește ca legiuitorul și-a insusit și a legiferat măsura aceasta, ca text neabrogat în temeiul art. 150 din Constituție;

- reclamantului i-a fost respectat dreptul la pensie prin emiterea deciziei de pensionare, iar plata pensiei s-a suspendat în condiții legale;

- între România și S.U.A. nu exista instrument juridic bilateral în domeniul asigurărilor sociale și al pensiilor.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de admitere a excepției, susținând ca, în condițiile în care art. 43 alin. (2) din Constituție prevede că cetățenii au dreptul la pensie și nici un alt text constituțional nu condiționeaza acest drept de faptul ca domiciliază sau nu în România, prevederile

art. 60 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 3/1977

sunt neconstituționale.

Președintele completului de judecată declara dezbaterile încheiate.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:

Judecătoria Sectorului 1 București, pe rolul căreia se afla Dosarul nr. 13.010/1994, prin Încheierea din 11 octombrie 1995, a sesizat din oficiu Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 60 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 3/1977

privind pensiile de asigurări sociale de stat și asistența sociale.

În motivarea punctului sau de vedere, instanța arata ca, față de prevederile art. 43 alin. (2) din Constituție, potrivit căruia "cetățenii au dreptul la pensie", fără a se distinge dacă aceștia au sau nu domiciliul în România, dispoziția

art. 60 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 3/1977 , conform căreia plata pensiei și a celorlalte drepturi aferente se suspenda pe timpul cît pensionarul are domiciliul stabilit pe teritoriul altei tari, apare ca fiind contrară Constituției.

Or, în speta, pensionarul reclamant, Pascu Ioan, este stabilit în Statele Unite ale Americii.

În vederea soluționării cauzei s-au solicitat, în baza art. 24 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, punctele de vedere ale Senatului, Camerei Deputaților și Guvernului.

La dosar s-a primit doar punctul de vedere al Guvernului, care considera ca excepția este neîntemeiată. Se susține ca dreptul la pensie a fost respectat, prin emiterea deciziei de pensionare, însă ca "aspectul plății efective" în valută, la domiciliul beneficiarului, nu poate fi satisfăcut în lipsa unui tratat de asistența socială cu S.U.A.

Se menționează că, potrivit practicii constante a Curții Constituționale, controlul constituționalității unei legi anterioare Constituției nu poate duce la declararea ca neconstitutionala a acelei legi, ci doar la constatarea abrogării sale în temeiul art. 150 alin. (1) din Constituție.

La dosar a fost depusa o petiție formulată de avocata reclamantului, prin care aceasta solicita restituirea de îndată a dosarului către Judecătoria Sectorului 1, deoarece reclamantul nu a ridicat nici o excepție de neconstituționalitate care să atragă competența Curții Constituționale, el invocind doar neconstituționalitatea

art. 60 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 3/1977 , pentru ca problema să fie soluționată de instanța de fond.

Se arata ca reclamantul nu-și însușește aceasta excepție, care are un caracter sicanatoriu.

CURTEA,

examinînd încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit în cauza, concluziile pârâtului și ale procurorului, precum și dispozițiile

art. 60 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 3/1977 , raportate la prevederile Constituției și ale Legii nr. 47/1992, retine următoarele:

Susține ca, datorită faptului ca legea în discuție este preconstitutionala, constatarea abrogării acesteia ca fiind neconforma cu Constituția este de competența instanței ordinare, iar nu a Curții Constituționale, este neîntemeiată.

Potrivit practicii constante a Curții Constituționale, aceasta este competența să soluționeze astfel de cazuri, când raporturile juridice în litigiu au fost stabilite după intrarea în vigoare a Constituției. De altfel, conform art. 3 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituțională este singura în drept sa hotărască asupra competentei sale, potrivit art. 144 din Constituție.

Aceasta nu înseamnă, desigur, ca instanțele ordinare nu trebuie să verifice dacă legea pe care urmează sa o aplice este în vigoare sau nu, deci dacă ea este conformă Constituției. Dacă însă acestea nu s-au pronunțat asupra problemei sau au considerat ca textul vizat nu contrazice Constituția și s-au pronunțat asupra problemei, sau cauza a ajuns în fața Curții Constituționale, s-a reținut în mod constant că nu s-ar putea ca aceasta sa trimită dosarul înapoi nesolutionat. În cauza de fața este de reținut ca însăși instanța a ridicat, din oficiu, excepția și a trimis dosarul Curții Constituționale.

În ceea ce privește cererea de a se restituii dosarul instanței ordinare, deoarece reclamantul nu a invocat nici o excepție de neconstituționalitate, este de reținut ca excepția a fost ridicată de instanța din oficiu, iar Curtea Constituțională a fost sesizată de această instanță, prin încheiere, în temeiul art. 23 alin. (4) din Legea nr. 47/1992. Reclamantul nu are, în aceste condiții, dreptul de a solicita restituirea dosarului, Curtea fiind legal investită.

Cu privire la fondul cauzei, excepția este intemeiata.

Potrivit art. 43 alin. (2) din Constituția României, cetățenii au dreptul la pensie. Nici un text constituțional nu condiționeaza acest drept de faptul ca titularul domiciliază sau nu în România.

Fața de aceasta împrejurare, prevederile

art. 60 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 3 din 3 iunie 1977

privind pensiile de asigurări sociale de stat și asistența socială, potrivit cărora plata pensiei și a celorlalte drepturi aferente se suspenda pe timpul cît pensionarul are domiciliul stabilit pe teritoriul altei tari, contravin vadit textului constituțional menționat.

Textul legal în discuție este, de asemenea, în contradictie și cu prevederile art. 7 din legea fundamentală, potrivit cărora statul sprijină întărirea legăturilor cu românii din afară frontierelor tarii și acționează pentru păstrarea, dezvoltarea și exprimarea identității lor etnice, culturale, lingvistice și religioase, cu respectarea legislației statului ai cărui cetățeni sunt.

Sunt, de asemenea, incalcate prevederile art. 25 din Constituție privitoare la libera circulație, care, în alin. (2), proclama ca fiecărui cetățean îi este asigurat dreptul de a emigra și de a reveni în țara.

Este, în sfârșit, nesocotit și principiul, prevăzut la art. 16 din Constituție, al egalității cetățenilor români în fața legii.

Nu se poate pune nici problema ca dreptul la pensie ar fi restrîns, prin textul amintit, în sensul în care art. 49 din Constituție prevede posibilitatea restringerii anumitor drepturi.

Potrivit textului constituțional amintit, exercițiul unor drepturi sau libertăți poate fi restrîns prin lege însă numai dacă aceasta se impune pentru apărarea siguranței naționale, a ordinii, sănătății ori moralei publice, a drepturilor și a libertăților cetățenilor, desfășurarea instrucției penale, prevenirea consecințelor unei calamitati naturale ori ale unui sinistru deosebit de grav, ceea ce, evident, nu este cazul în speta.

Curtea Constituțională s-a pronunțat, prin Decizia nr. 73 din 19 iulie 1995, cu privire la constituționalitatea unor prevederi ale Legii pentru reglementarea situației juridice a unor imobile cu destinația de locuințe trecute în proprietatea statului, publicată în Monitorul Oficial al României, partea I, nr. 177 din 8 august 1995, într-o problemă asemănătoare, considerind ca este neconstitutional textul legal prin care se stabilea ca cetățenii români domiciliați în străinătate nu beneficiau de prevederile acesteia decît dacă își stabileau domiciliul în țara într-un anumit termen. S-a reținut ca o astfel de dispoziție încalcă prevederile art. 16 din Constituție, care consacra egalitatea cetățenilor în fața legii și a autorităților publice, precum și pe cele ale art. 25 din legea fundamentală, care asigura fiecărui cetățean dreptul la libera circulație.

"Condiționarea, prin lege, a acordării reparatiei pentru locuintele trecute în proprietatea statului de obligația de a domicilia în țara, reprezintă fără indoiala" - se arata în aceasta decizie - "o măsura care infringe egalitatea cetățenilor, statornicind, în detrimentul celor ce domiciliază în străinătate, o discriminare inacceptabila în lumina art. 16 din Constituție. O asemenea condiție poate aparea, în prezenta textelor constituționale, ca o veritabila sancțiune pentru cei care nu au domiciliul în țara. Nu se poate considera, pe de altă parte, nici ca faptul de a domicilia în străinătate ar fi, practic, incompatibil cu dreptul de a primi despăgubirile prevăzute de lege."

Acest punct de vedere a fost insusit de Parlamentul României, textul discriminatoriu fiind eliminat din lege.

Curtea Suprema de Justiție - Secția de contencios administrativ a statuat, la rindul sau, prin Decizia nr. 41 din 17 ianuarie 1996, pronunțată în Dosarul nr. 1.473/1995, în același sens: "Or", se arata în aceasta decizie, " art. 60 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 3/1977

conține o evidenta discriminare, privindu-l de drepturi câștigate prin munca și contribuție de o viața pe cetățeanul român care dorește să-și stabilească domiciliul în alta țara și, în același timp, aduce atingere drepturilor fundamentale ce se referă la pensie și la libera circulație, fără a exista vreunul dintre cazurile limitativ prevăzute în art. 49 din Constituție, în care exercițiul unor drepturi poate fi restrîns.

Rezultind ca dispozițiile

art. 60 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 3/1977

contravin prevederilor constituționale sus menționate și, pe cale de consecința, sunt aprobate în temeiul art. 150 alin. (1) din Constituție, se apreciază ca nefondata critica prin care reclamanta susține ca sunt încă în vigoare textele de lege în temeiul cărora a suspendat plata pensiei reclamantului".

În punctul sau de vedere, Guvernul considera ca pensia nu poate fi plătită, deoarece între România și S.U.A. nu exista un acord de reciprocitate cu privire la plata pensiilor.

Acordul de reciprocitate nu este decît un mijloc de realizare a obligației constituționale și legale de plată a pensiei. Inexistenta unui atare acord nu poate reprezenta un motiv pentru negarea dreptului la pensie, stabilit de Constituție, sau pentru îngrădirea lui. Desigur, inexistenta unui astfel de acord face, pentru moment, imposibila expedierea pensiei în valută în S.U.A. Aceasta nu înseamnă ca petiționarul poate fi lipsit de plată pensiei în valută naționala, eventual prin depunerea ei într-un cont.

S-ar mai putea ridica problema ca dreptul la pensie a fost satisfăcut prin emiterea deciziei de pensionare - plata pensiei fiind doar suspendată, iar nu anulată.

O astfel de interpretare ar încalcă flagrant dispozițiile art. 43 alin. (2) din Constituție, deoarece textul constituțional trebuie înțeles ca impunind plata efectivă a pensiei. Lipsite de efectivitate, drepturile constituționale nu pot caracteriza decît o constituție demagogica, inadmisibila într-un stat de drept.

Faptul ca în Codul european de securitate socială exista o prevedere privind suspendarea prestațiilor de asigurări sociale cît timp beneficiarul acestora nu se afla pe teritoriul prestatorului nu poate constitui un argument în susținerea constituționalității

art. 60 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 3/1977 , în speta fiind vorba de o reglementare internationala defavorabila din punct de vedere al respectării drepturilor și libertăților cetățenești, ce concorda cu un text susceptibil de a fi eliminat din legislația interna pe motivul încălcării dreptului constituțional la pensie.

De asemenea, faptul ca legiuitorul a prevăzut într-o lege postconstitutionala (art. 28 din Legea nr. 80/1992) măsura suspendării plății pensiei în perioada cît titularul dreptului are stabilit domiciliul în străinătate, ca și în

Legea nr. 3/1977 , nu poate conduce la concluzia ca textul art. 60 alin. (1) lit. b) este constituțional, asupra acestui lucru urmînd ca instanța să se pronunțe.

Fața de toate aceste considerente, în temeiul art. 144 lit. c) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 24 și al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Admite excepția de neconstituționalitate invocată din oficiu de Judecătoria Sectorului 1 București în Dosarul nr. 13.010/1994 și constata ca dispozițiile

art. 60 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 3/1977

privind pensiile de asigurări sociale de stat și asistența socială sunt abrogate potrivit art. 150 alin. (1) din Constituție.

Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședința publică din 22 mai 1996.