Decizia nr. 100/1996
referitoare la excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 30 alin. 1 lit a) din Legea nr. 27/1994
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1
- Legea nr. 47/1992 18 mai 1992 (prevederi anume) privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale
Are ca temei 1
- Legea nr. 47/1992 18 mai 1992 (prevederi anume) privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale
Ioan Deleanu - președinte
Lucian Stangu - judecător
Florin Bucur Vasilescu - judecător
Florentina Geangu - magistrat-asistent
Completul de judecată, convocat potrivit prevederilor art. 24 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, constata următoarele:
Tribunalul Municipiului București - Secția a III-a civilă, prin Încheierea din 2 noiembrie 1996, pronunțată în Dosarul nr. 2.673/1995, a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor
art. 30 alin. 1 lit a) din Legea nr. 27/1994
privind impozitele și taxele locale, invocată de reclamantul Dinca Marcel.
În susținerea excepției se arata ca dispozițiile
art. 30 alin. 1 lit. a) din Legea nr. 27/1994
contravin prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituție, prin aceea ca determina o discriminare între agenții economici mici și mijlocii - care sunt obligați, în lipsa mijloacelor bănești, sa suporte taxe exorbitante, inchiriind spații aflate în locuri publice - și agenții economici puternici, care ocupa cu chirie spații cu aceeași destinație, situate însă în clădiri. Potrivit calculelor înfățișate, cei din prima categorie plătesc lunar, pentru 10 mp, aproape 250.000 lei, în timp ce chiria lunară pentru aceeași suprafața situata într-o clădire este de numai 2.000 lei.
Întrucît Încheierea de sesizare din 2 noiembrie 1995 nu cuprindea opinia instanței, Curtea, în conformitate cu art. 23 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, a solicitat completarea acesteia. Tribunalul Municipiului București - Secția a III-a civilă a transmis, la data de 31 mai 1996, opinia sa asupra excepției de neconstituționalitate, constatind ca "legea atacată este în vigoare, ea nefiind expres sau tacit abrogată și ca, în atare situație, nu îi sunt aplicabile dispozițiile art. 150 alin. (1) din Constituție".
În baza art. 24 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, au fost solicitate puncte de vedere celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului.
Guvernul, în punctul sau de vedere, susține ca dispozițiile
art. 30 alin. 1 lit. a) din Legea nr. 27/1994
sunt constituționale, dat fiind ca se referă la relațiile financiare reglementate prin art. 138 alin. (2) din Constituție, text potrivit căruia "impozitele și taxele locale se stabilesc de consiliile locale sau județene, în limitele și condițiile legii".
Camera Deputaților și Senatul nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
având în vedere încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul judecătorului-raportor, dispozițiile
art. 30 alin. 1 lit. a) din Legea nr. 27/1994 , raportate la prevederile Constituției și ale Legii nr. 47/1992, retine următoarele:
Curtea Constituțională este competența să se pronunțe asupra excepției de neconstituționalitate invocate în temeiul art. 144 lit. c) din Constituție și al art. 23 din Legea nr. 47/1992, în cauza fiind vorba de o lege ulterioară adoptării Constituției.
Articolul 30
alin. 1 lit. a) din Legea nr. 27/1994
prevede că persoanele fizice și juridice care, pentru vânzarea de produse ori prestări de servicii, ocupa temporar sau permanent locuri publice, altele decît cele prevăzute la art. 27 (locuri publice de desfacere din municipii, orașe și comune: piețe, tîrguri, oboare etc.), precum și suprafețe în fața magazinelor sau atelierelor de prestări de servicii, după caz, datorează taxe între 800 și 1.200 lei/mp/zi.
Potrivit alin. 2 al aceluiași articol, taxele astfel prevăzute se stabilesc de consiliile locale ale comunelor, orașelor, municipiilor și sectoarelor municipiului București, după caz, în cadrul limitelor menționate.
Prin Ordonanța Guvernului nr. 24 din 11 august 1995 pentru modificarea și completarea reglementărilor privind impozitul pe venitul agricol și impozitele și taxele locale,
art. 30 din Legea nr. 27/1994
a fost completat cu doua alineate care reglementează situațiile în care taxele, între 800 și 1.200 lei/mp/zi, se reduc.
S-a susținut de către autorul excepției de neconstituționalitate ca
art. 30 alin. 1 lit. a) din Legea nr. 27/1994
este neconstitutional, întrucît contravine dispozițiilor art. 16 alin. (1) din Constituție.
Pe fond, Curtea constata ca, față de art. 16 alin. (1) din Constituție, care consacra egalitatea cetățenilor în fața legii și a autorităților publice,
art. 30 alin. 1 lit. a) din Legea nr. 27/1994
nu introduce o discriminare. Este în afară oricărei îndoieli ca cele două categorii de agenți economici, la care face referire reclamantul, se afla în situații complet diferite sub aspect juridic, ceea ce exclude, bineînțeles, aplicarea acelorași reglementări. Astfel, în timp ce unii dintre ei ocupa suprafețe comerciale în temeiul contractelor de închiriere, ceilalți, care intra sub incidența dispozițiilor
art. 30 alin. 1 lit. a) din Legea nr. 27/1994 , ocupa, temporar sau permanent, locuri publice, urmînd sa plătească, pentru acestea, taxele stabilite potrivit legii sus-menționate, iar nu chirie.
În consecința, nu se poate susține ca se încalcă principiul constituțional al egalității în drepturi a cetățenilor, atât timp cît prevederile
art. 30 alin. 1 lit. a) din Legea nr. 27/1994
se aplică, în mod egal, tuturor agenților economici ce intra sub incidența sa. În acest sens, în practica instanței de justiție constituțională s-a decis, în mod constant, ca principiul egalității în fața legii presupune instituirea unui tratament egal pentru situații care, în funcție de scopul urmărit, nu sunt diferite. De aceea el nu exclude ci, dimpotriva, presupune soluții diferite pentru situații diferite. Or, este evident ca, în speta, ne aflam în fața unor situații diferite, care exclud aplicarea aceluiași tratament din punct de vedere financiar și juridic.
Formulând excepția de neconstituționalitate, reclamantul se plînge și de cuantumul taxelor stabilite prin textul atacat, cuantum care, în opinia sa, este exorbitant și, de aceea, aproape imposibil de suportat de către agenții economici. Aceasta taxa, considerată excesiva, apare ca un argument în sprijinul excepției de neconstituționalitate.
Cu privire la acest aspect, Curtea constata că nu se poate pronunța asupra cuantumului taxelor stabilite prin
Legea nr. 27/1994 , nefiind vorba de o chestiune de constituționalitate, cu care de altfel nici nu a fost nemijlocit sesizată. În sfârșit, chiar dacă ar considera ca taxele la care se referă reclamantul sunt cu adevărat excesive, Curtea nu ar putea, fără a se transforma în legislator pozitiv, să le modifice, inlocuind taxele respective din lege cu o reglementare proprie.
Fața de cele arătate, urmează ca excepția de neconstituționalitate să fie respinsă ca vadit nefondata.
Pentru motivele arătate, în temeiul art. 144 lit. c) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 24 alin. (2) și al art. 25 din Legea nr. 47/1992, în unanimitate,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca vadit nefondata excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 30 alin. 1 lit. a) din Legea nr. 27/1994 , invocată de Dinca Marcel în Dosarul nr. 2.673/1995 al Tribunalului Municipiului București - Secția a III-a civilă.
Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată la data de 26 septembrie 1996.
------------------
prof. univ. dr. Ioan Deleanu
Magistrat-asistent,
Florentina Geangu
*) Definitivă prin nerecurare.
PREȘEDINTE,
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.