Decizia nr. 416/2004

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Constantin Doldur - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Ion Tiucă - procuror

Cristina Toma - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 68 alin. 4 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Zoia Alexandrina Toma în Dosarul nr. 3.697/AS/2002 al Tribunalului București - Secția a VIII-a pentru conflicte de muncă și litigii de muncă.

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 5 octombrie 2004 și au fost cosemnate în încheierea de la acea dată, când Curtea, având în vedere cererea mandatarului autorului excepției de amânare a pronunțării în vederea depunerii unor concluzii scrise, a dispus amânarea pronunțării la data de 12 octombrie 2004.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 8 iunie 2004, pronunțată în Dosarul nr. 3.697/AS/2002, Tribunalul București - Secția a VIII-a pentru conflicte de muncă și litigii de muncă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 68 alin. 4 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Zoia Alexandrina Toma într-o cauză civilă având ca obiect recalcularea pensiei.

În motivarea excepției autorul acesteia arată că dispozițiile art. 68 alin. 4 din Codul de procedură civilă contravin prevederilor art. 1 alin. (5), art. 15, 20, 24, 30 și 53 din Constituție, precum și dispozițiilor art. 1, 2, 7 și 8 din Declarația Universală a Drepturilor Omului. Consideră că, potrivit

art. 1 din Legea nr. 29/1990 , orice persoană vătămată în drepturile sale prevăzute de lege are dreptul de a se adresa justiției.

Arată că dispozițiile de lege criticate sunt neconstituționale, întrucât, prin faptul că mandatarului nu îi este permis să pună concluzii, reclamantul pe care îl reprezintă este pus "în imposibilitatea de a-și apăra drepturile în justiție, ceea ce reprezintă o restrângere a dreptului acestuia la apărare și a libertății de exprimare, cu nerespectarea dispozițiilor art. 53 din Constituție".

În notele scrise, depuse la dosarul Curții Constituționale, mandatarul autorului excepției extinde critica de neconstituționalitate, în sensul că dispozițiile art. 68 alin. 4 din Codul de procedură civilă ar contraveni și prevederilor constituționale ale art. 4 alin. (2), art. 11, art. 16 alin. (1), (2) și (3), art. 21, art. 29 alin. (1) și (2), art. 47 alin. (2), art. 51 alin. (1), (3) și (4) și ale art. 52 din Constituție, precum și unor dispoziții din

Ordonanța Guvernului nr. 137/2000

privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare.

Consideră că se impune modificarea dispozițiilor criticate, cu respectarea tuturor criteriilor în materie, sau abrogarea acestora în totalitate.

Tribunalul București - Secția a VIII-a pentru conflicte de muncă și litigii de muncă apreciază că "partea însăși poate participa la dezbateri și poate pune concluzii înaintea instanței de judecată, iar mandatarul are posibilitatea să formuleze cereri și să propună probe în tot cursul procesului, precum și dreptul de a depune concluzii scrise".

Arată că posibilitatea mandatarului de a pune sau nu concluzii în instanță în numele părții reprezintă opțiunea legiuitorului, care stabilește regulile privind procedura de judecată.

În concluzie, instanța de judecată apreciază excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 68 alin. 4 din Codul de procedură civilă ca fiind neîntemeiată.

Potrivit prevederilor

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În susținerea acestui punct de vedere arată că "reprezentarea părților în proces prin mandatar, care poate fi avocat sau altă persoană cu sau fără pregătire juridică, este una dintre modalitățile prin care Codul de procedură civilă asigură realizarea unor drepturi fundamentale".

Constată că, în aceeași cauză, Curtea Constituțională s-a mai pronunțat prin

Decizia nr. 31/2004 , respingând excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 68 alin. 4 din Codul de procedură civilă în raport cu cele ale art. 21 din Constituție. Or, art. 8 din Declarația Universală a Drepturilor Omului include în sfera sa de reglementare și accesul liber la justiție.

Apreciază că necesitatea unei reprezentări calificate a părților în fața instanțelor judecătorești, instituită prin lege, nu contravine prevederilor art. 1 alin. (5) din Constituția României, iar, în ceea ce privește limitele de exercitare a mandatului, acestea constituie opțiuni ale legiuitorului, în cadrul competenței sale constituționale.

Avocatul Poporului apreciază că reprezentarea părților într-un proces prin mandatar este una dintre modalitățile prin care Codul de procedură civilă asigură accesul liber la justiție și exercitarea dreptului la apărare al părților.

Consideră, ca și instanța de judecată, că "partea însăși poate participa la dezbateri și poate pune concluzii înaintea instanței de judecată, iar mandatarul are posibilitatea de a formula cereri și de a propune probe în tot cursul procesului, precum și dreptul de a depune concluzii scrise".

Norma dedusă controlului, stabilind condițiile de exercitare a acestui mandat și limitele în care poate fi exercitat, are caracter procedural și, ca atare, dă expresie opțiunii legiuitorului în cadrul competenței ce îi este rezervată prin Constituție.

Nu se poate reține nici că textul de lege criticat ar crea premisele unui tratament inegal sau discriminatoriu între părțile procesului civil, acest text aplicându-se tuturor celor aflați în situația prevăzută de ipoteza normei legale, fără nici o discriminare pe considerente arbitrare.

În sfârșit, dispozițiile de lege criticate nu restrâng exercițiul dreptului la apărare sau al altor drepturi ori libertăți, ci, dimpotrivă, prin instituirea acestei proceduri, legiuitorul a urmărit realizarea lor plenară.

Consideră că în cauză nu au incidență dispozițiile art. 30 din Constituție.

În concluzie, Avocatul Poporului apreciază că dispozițiile art. 68 alin. 4 din Codul de procedură civilă sunt constituționale.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, concluziile scrise, depuse de către părți, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , republicată, reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 68 alin. 4 din Codul de procedură civilă, astfel cum au fost modificate prin

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 59/2001 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 217 din 27 aprilie 2001, dispoziții care au următorul cuprins: "Dacă mandatul este dat unei alte persoane decât unui avocat, mandatarul nu poate pune concluzii decât prin avocat, cu excepția consilierului juridic care, potrivit legii, reprezintă partea."

În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, aceste dispoziții de lege contravin art. 1 alin. (5), art. 4 alin. (2), art. 11, art. 15, art. 16 alin. (1), (2) și (3), art. 20, 21, 24, art. 29 alin. (1) și (2), art. 30, art. 47 alin. (2), art. 51 alin. (1), (3) și (4), art. 52 și 53 din Constituție, referitoare la respectarea Constituției, a supremației sale și a legilor, unitatea poporului și egalitatea între cetățeni, dreptul internațional și dreptul intern, universalitatea, egalitatea în drepturi, tratatele internaționale privind drepturile omului, accesul liber la justiție, dreptul la apărare, libertatea conștiinței, libertatea de exprimare, nivelul de trai, dreptul de petiționare, dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică și restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți.

De asemenea, autorul excepției consideră că se încalcă și dispozițiile art. 1, 2, 7 și 8 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, privind egalitatea în demnitate și conștiință, fraternitatea, egalitatea în drepturi, precum și dreptul la satisfacția efectivă din partea instanțelor juridice naționale competente împotriva actelor care violează drepturile fundamentale ce-i sunt recunoscute prin Constituție și prin lege.

Curtea constată că autorul a mai ridicat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 68 alin. 4 din Codul de procedură civilă, prin raportare la prevederile art. 21 din Constituție, în același dosar al Tribunalului București - Secția a VIII-a pentru conflicte de muncă și litigii de muncă. Prin

Decizia nr. 31 din 29 ianuarie 2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 199 din 5 martie 2004, Curtea a respins excepția de neconstituționalitate ca neîntemeiată. În cuprinsul acestei decizii Curtea a reținut că reprezentarea părților într-un proces prin mandatar, care poate fi avocat ori altă persoană cu sau fără pregătire juridică, este una dintre modalitățile prin care Codul de procedură civilă asigură accesul liber la justiție, precum și exercitarea dreptului la apărare al părților, drepturi fundamentale prevăzute de art. 21, respectiv de art. 24 din Constituție. Restricția mandatarului care nu are calitatea de avocat de a pune concluzii orale în instanță nu constituie o împiedicare a accesului liber la justiție, întrucât partea însăși poate participa la dezbateri și poate pune concluzii înaintea instanței de judecată, iar mandatarul are posibilitatea să formuleze cereri și să propună probe în tot cursul procesului, precum și dreptul de a depune concluzii scrise.

De asemenea, Curtea a reținut că posibilitatea reprezentării părții prin mandatar este prevăzută doar de art. 67 și 68 din Codul de procedură civilă, care stabilesc condițiile de exercitare a acestui mandat. Aceste condiții, precum și limitele în care poate fi exercitat mandatul, inclusiv posibilitatea mandatarului de a pune sau nu concluzii în instanță în numele părții, reprezintă opțiuni ale legiuitorului, care, potrivit dispozițiilor art. 126 alin. (2) din Constituție, stabilește regulile privind procedura de judecată.

Referitor la neconstituționalitatea dispozițiilor art. 68 alin. 4 din Codul de procedură civilă, prin raportare la prevederile art. 15 alin. (2) și ale art. 30 din Constituție, precum și la dispozițiile invocate din Declarația Universală a Drepturilor Omului, acestea din urmă au un alt domeniu de incidență decât cel al reglementării deduse controlului și, drept urmare, exclud de plano orice posibilă coliziune între ele.

În ceea ce privește pretinsa încălcare a art. 1 alin. (5), art. 15 alin. (1), art. 20, 24 și 53 din Constituție, o asemenea susținere nu poate fi reținută, întrucât Legea fundamentală, prevăzând, în alin. (1) al art. 24, garantarea dreptului la apărare, consacră, în alin. (2) al aceluiași articol, dreptul părților de a fi asistate de un avocat, în tot timpul procesului, nu și pe acela de a apela la serviciile unui mandatar. Tăcerea legiuitorului constituțional, în această privință, nu poate fi complinită pe calea unei interpretări extensive, astfel încât prevederea constituțională menționată lipsește de temei critica de neconstituționalitate.

În sfârșit, includerea printre textele de referință a art. 4 alin. (2), art. 11, art. 16 alin. (1), (2) și (3), art. 21, art. 29 alin. (1) și (2), art. 47 alin. (2), art. 51 alin. (1), (3) și (4) și a art. 52 din Constituție nu se justifică, nici unul dintre acestea neavând relevanță pentru soluționarea excepției deduse judecății.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , republicată,

CURTEA,

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 68 alin. 4 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Zoia Alexandrina Toma în Dosarul nr. 3.697/AS/2002 al Tribunalului București - Secția a VIII-a pentru conflicte de muncă și litigii de muncă.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 12 octombrie 2004.