Decizia nr. 437/2004
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 278 și art. 278^1 alin. 3 și 10 din Codul de procedură penală
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Are ca temei 1
- Legea nr. 15/1968 21 iunie 1968 (prevederi anume) privind adoptarea Codului penal al României
Ioan Vida - președinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Constantin Doldur - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Petre Ninosu - judecător
Șerban Viorel Stănoiu - judecător
Iuliana Nedelcu - procuror
Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 278 și art. 278^1 alin. 3 și 10 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Constantin I. Caraș în Dosarul nr. 436/2004 al Tribunalului Ialomița.
La apelul nominal se prezintă personal autorul excepției, constatându-se lipsa celorlalte părți, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Autorul pune concluzii de admitere a excepției de neconstituționalitate, deoarece dispozițiile legale criticate instituie un control judecătoresc formal, având în vedere că se realizează la nivelul judecătoriilor și nu la nivelul unor instanțe superioare sau eventual la nivelul unora de același nivel, dar din altă rază de competență teritorială. Or, în opinia sa, acestor judecători le este știrbită imparțialitatea, întrucât sunt colegi cu procurorii care au pronunțat soluțiile de netrimitere în judecată. În sensul celor arătate, depune note scrise.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, deoarece întreaga instituție reglementată de art. 278 și art. 278^1 din Codul de procedură penală nu este altceva decât un rezultat al preocupării legiuitorului de a da expresie liberului acces la justiție. De altfel, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituție, competența teritorială și procedura de judecată sunt aspecte procedurale pe care autoritatea legislativă are deplina libertate de a le reglementa.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Încheierea din 2 iunie 2004, pronunțată în Dosarul nr. 436/2004, Tribunalul Ialomița a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 278 și art. 278^1 alin. 3 și 10 din Codul de procedură penală.
Excepția a fost ridicată de Constantin I. Caraș, recurent în dosarul cu numărul de mai sus, având drept obiect soluționarea unui recurs formulat împotriva sentinței penale nr. 74 din 24 februarie 2004, prin care s-a respins plângerea formulată de autorul excepției împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale dispuse de Parchetul de pe lângă Judecătoria Fetești față de Caraș I. Constantin, cercetat pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 290 alin. 1 și art. 291 din Codul penal, Radu Constantin, cercetat pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 259 alin. 1 din Codul penal, și Neacșu Gheorghe, cercetat pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 260, art. 290 alin. 1 și art. 291 din Codul penal.
În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că prevederile legale criticate sunt neconstituționale, deoarece controlul instituit este realizat la nivel local între magistrați (judecători sau procurori) situați pe aceeași treaptă ierarhică, situație care, în opinia sa, lasă loc unor bănuieli legitime de parțialitate.
Solicită, de asemenea, modificarea articolelor în cauză, astfel încât partea interesată să aibă acces atât la calea de atac a apelului (nu numai a recursului), cât și la calea de atac a recursului, care să fie judecat de magistrați de la nivelul curților de apel sau de către Înalta Curte de Casație și Justiție.
Tribunalul Ialomița opinează că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece, prin prevederile legale criticate, s-a instituit o procedură rapidă, cu termene foarte scurte, atât pentru soluționarea plângerii de către procurorul ierarhic superior, cât și pentru soluționarea acesteia de către instanța de judecată.
Instituirea unei proceduri privind competența de soluționare în fața instanței de judecată a plângerilor formulate împotriva soluțiilor de netrimitere pronunțate de procurori, precum și nominalizarea căilor de atac posibile nu reprezintă o încălcare a accesului liber la justiție sau a egalității în drepturi a cetățenilor. Este de competența exclusivă a legiuitorului de a institui asemenea reguli procesuale, necesare unei bune administrări a justiției.
Potrivit
art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.
Guvernul României apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece soluția de netrimitere în judecată dată de procuror poate fi atacată, potrivit art. 278 alin. 1 și 2 din Codul de procedură penală, pe cale ierarhică până la nivelul procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. Pe de altă parte, atacarea actelor și măsurilor dispuse de procurori nu se circumscrie conceptului de acces la justiție, deoarece, potrivit dispozițiilor art. 126 din Constituție, justiția se realizează prin Înalta Curte de Casație și Justiție și prin celelalte instanțe judecătorești.
În ceea ce privește dispozițiile art. 278^1 alin. 3 și 10 din Codul de procedură penală, Guvernul apreciază că este asigurat accesul liber la justiție prin posibilitatea exercitării căii de atac a recursului. Potrivit art. 129 din Legea fundamentală, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac în condițiile legii. În acest sens a invocat jurisprudența Curții Constituționale, potrivit căreia s-a statuat că accesul liber la justiție nu presupune în toate cazurile accesul la toate structurile judecătorești și la toate căile de atac prevăzute de lege, legiuitorul putând institui reguli deosebite în considerarea unor situații diferite.
Avocatul Poporului consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece textele legale criticate nu conțin privilegii sau discriminări în raport cu criteriile egalității în drepturi înscrise în art. 4 din Constituție. Instituirea unor reguli speciale, inclusiv în ceea ce privește exercitarea căilor de atac împotriva actelor și măsurilor dispuse de procuror, competența și procedura de judecată, nu încalcă principiul egalității cetățenilor în fața legii și a autorităților publice atâta timp cât se asigură egalitatea juridică în utilizarea acestora.
Potrivit art. 126 și 129 din Constituție, stabilirea competenței, precum și reglementarea utilizării căilor de atac împotriva rezoluțiilor sau a ordonanțelor procurorului sunt atributul exclusiv al legiuitorului. Prin urmare, accesul liber la justiție nu presupune, în toate cazurile, accesul la toate structurile judecătorești și la toate căile de atac prevăzute de lege.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând Încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile
Legii nr. 47/1992 , reține următoarele:
Curtea Constituțională constată că a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale
art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 278 și art. 278^1 alin. 3 și 10 din Codul de procedură penală, care au următorul conținut:
Articolul 278
Plângerea contra actelor procurorului
"Plângerea împotriva măsurilor luate sau a actelor efectuate de procuror ori efectuate pe baza dispozițiilor date de acesta se rezolvă de prim-procurorul parchetului sau, după caz, de procurorul general al parchetului de pe lângă curtea de apel ori de procurorul șef de secție al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție.
În cazul când măsurile și actele sunt ale prim-procurorului ori ale procurorului general al parchetului de pe lângă curtea de apel sau ale procurorului șef de secție al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție ori au fost luate sau efectuate pe baza dispozițiilor date de către aceștia, plângerea se rezolvă de procurorul ierarhic superior.
În cazul rezoluției de neîncepere a urmăririi penale sau al ordonanței ori, după caz, al rezoluției de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, plângerea se face în termen de 20 de zile de la înștiințarea persoanelor interesate, potrivit art. 228 alin. 6, art. 246 alin. 1 și art. 249 alin. 2.
Dispozițiile art. 275-277 se aplică în mod corespunzător."
Articolul 278
^1 alin. 3 și 10.
Plângerea în fața instanței împotriva rezoluțiilor sau a ordonanțelor procurorului de netrimitere în judecată.
"Dosarul va fi trimis de parchet instanței în termen de 5 zile de la primirea adresei prin care se cere dosarul. [...]
Hotărârea instanței pronunțată potrivit alin. 8 lit. a) și b) poate fi atacată cu recurs de procuror, de persoana care a făcut plângerea, de persoana față de care s-a dispus neînceperea urmăririi penale, scoaterea de sub urmărire penală sau încetarea urmăririi penale, precum și de orice persoane ale căror interese legitime sunt vătămate."
Autorul excepției de neconstituționalitate susține că prin dispozițiile legale criticate sunt încălcate prevederile art. 16 alin. (1) și (2) și ale art. 21 alin. (2) din Constituție.
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că prin dispozițiile legale criticate s-a prevăzut posibilitatea atacării rezoluțiilor sau ordonanțelor de netrimitere în judecată dispuse de procuror, atât pe cale ierarhică, prin plângere adresată procurorului superior ierarhic celui care a emis actul atacat, cât și pe calea sesizării instanței de judecată căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță.
Textele de lege criticate conțin dispoziții de procedură judiciară pe care legiuitorul are competența să le adopte, potrivit prevederilor art. 126 alin. (2) din Constituție, fără ca prin aceasta să fie încălcate normele și principiile consacrate prin Legea fundamentală.
Susținerea autorului excepției, în sensul că art. 278 și art. 278^1 alin. 3 și 10 din Codul de procedură penală contravin prevederilor art. 16 din Constituție, este nefondată, deoarece în exercitarea căilor de atac prevăzute de aceste dispoziții legale formulate împotriva rezoluțiilor sau a ordonanțelor procurorului de netrimitere în judecată, ca de altfel împotriva oricăror altor măsuri sau acte ale procurorului, legea nu face nici o discriminare. Dimpotrivă, orice persoană care apreciază că prin acestea s-a adus o vătămare intereselor sale legitime poate face plângere la organul competent.
De asemenea, faptul că o persoană interesată se poate adresa instanței competente după soluționarea nefavorabilă a plângerii sale de către procurorul ierarhic superior celui care a emis actul atacat, fără să mai fie necesar să sesizeze organele superioare din ierarhia Ministerului Public, nu poate fi apreciat în nici un caz ca o împiedicare a accesului la justiție, dimpotrivă, dispoziția legală atacată făcând în mod evident o aplicare a acestui drept constituțional.
În ceea ce privește competența instanței pe lângă care își desfășoară activitatea parchetul din care face parte procurorul care a emis actul atacat, precum și exceptarea de la calea apelului a hotărârii ce urmează să fie pronunțată de instanță în soluționarea plângerii, dispozițiile legale la care se referă autorul excepției sunt în concordanță cu prevederile Constituției. Prin aceste dispoziții nu se restrânge nici liberul acces la justiție al autorului excepției și nici vreun alt drept fundamental.
Referitor la solicitarea autorului excepției de modificare a dispozițiilor legale criticate, Curtea constată că, potrivit
art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , "se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului."
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 278 și art. 278^1 alin. 3 și 10 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Constantin I. Caraș în Dosarul nr. 436/2004 al Tribunalului Ialomița.
Definitivă și general obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 26 octombrie 2004.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA Magistrat-asistent, Afrodita Laura Tutunaru
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.