Decizia nr. 41/2005

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Constantin Doldur - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Ion Tiucă - procuror

Mihai Paul Cotta - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 16 alin. (4) din Legea energiei electrice nr. 318/2003 , excepție ridicată de Societatea Comercială "Congips" - S.A. Oradea în Dosarul nr. 1.747/Com/2004 al Tribunalului Bihor - Oradea - Secția comercială și contencios administrativ.

La apelul nominal se prezintă autorul excepției prin avocat. Lipsește cealaltă parte, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Societății Comerciale "Congips" - S.A. Oradea solicită admiterea excepției de neconstituționalitate astfel cum a fost formulată, considerând că dispozițiile criticate contravin art. 41 din Constituție. Se arată că, deși exercitarea drepturilor de uz și servitute asupra proprietății imobiliare afectate de capacitățile energetice sunt servicii de utilitate publică, titularul acestor drepturi realizează venituri din activitatea desfășurată, fiind vorba în realitate despre o expropriere.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată. Se apreciază că prevederile criticate sunt constituționale, deoarece acestea nu reglementează o expropriere, iar critica de neconstituționalitate vizează de fapt o îmbunătățire a textului.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 1 iunie 2004, pronunțată în Dosarul nr. 1.747/Com/2004, Tribunalul Bihor - Oradea - Secția comercială și contencios administrativ a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 16 alin. (4) din Legea nr. 318/2003 , excepție ridicată de Societatea Comercială "Congips" - S.A. Oradea într-o cauză având ca obiect soluționarea unui litigiu comercial.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că dispozițiile criticate contravin prevederilor "art. 41 alin. (2) din Constituție, conform cărora «proprietatea privată este garantată și ocrotită de lege indiferent de titular», precum și celor ale art. 41 alin. (3) din Constituție, conform cărora «nimeni nu poate fi expropriat decât pentru cauză de utilitate publică stabilită potrivit legii cu dreaptă și prealabilă despăgubire»". Se apreciază că "pârâta, uzând de dispozițiile

art. 16 alin. (4) din Legea nr. 318/2003 , consideră că beneficiază de dreptul de uz cu titlu gratuit asupra folosinței clădirii [...], or, este evident că obiect al dreptului de uz poate să fie doar terenul, iar în condițiile în care legiuitorul ar fi înțeles să acorde și folosința gratuită a clădirii ar fi instituit un drept de abitație".

Tribunalul Bihor - Oradea - Secția comercială și contencios administrativ, formulându-și opinia asupra excepției de neconstituționalitate, consideră că dispozițiile criticate, prin raportare la art. 44 alin. (2) și (3) din Constituție, sunt constituționale. Chiar dacă, se arată în continuare, "prin instituirea drepturilor de uz și servitute, titularul dreptului de proprietate suferă o îngrădire în exercitarea atributelor dreptului său, ținând cont de faptul că pe această cale se urmărește valorificarea fondului energetic al bunului public, reglementarea în sine nu relevă nici o contradicție cu art. 44 alin. (2) din Constituție".

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În argumentarea punctului său de vedere, Guvernul arată că dispozițiile criticate "nu încalcă prevederile art. 44 alin. (2) și (3) din Constituție și trebuie interpretate având în vedere alin. (1) al art. 44 și alin. (5) al art. 136 din Constituție, potrivit cărora «conținutul și limitele dreptului de proprietate sunt stabilite prin lege», respectiv «proprietatea privată este inviolabilă, în condițiile legii organice»".

Astfel, se susține în continuare, "În conformitate cu dispoziția art. 44 alin. (1) teza a doua din Constituție, statul a înțeles să instituie, prin norme cu caracter de lege, măsuri care să limiteze dreptul de proprietate asupra «proprietăților afectate de capacitățile energetice», fără ca prin această măsură să se aducă atingere dreptului de proprietate [...]".

Guvernul arată că dispozițiile legale criticate au mai fost supuse controlului de constituționalitate, Curtea respingând excepția de neconstituționalitate a acestor prevederi legale prin mai multe decizii, cum ar fi deciziile nr. 72/2004 și nr. 167/2004.

De altfel, se apreciază în punctul de vedere al Guvernului, "din susținerile reclamantei rezultă, de fapt, că aceasta invocă inaplicabilitatea dispozițiilor referitoare la exercitarea cu titlu gratuit a dreptului de uz prevăzut de art. 16 alin. (4) cu privire la clădiri". Întrucât aceste aspecte se referă la modul de interpretare și aplicare a legii, nu pot face obiectul controlului de constituționalitate.

Avocatul Poporului consideră că prevederile criticate sunt constituționale.

Se susține astfel că reglementarea criticată este în conformitate cu art. 44 alin. (2) din Constituție, deoarece se aplică tuturor celor aflați în situația prevăzută de ipoteza normei legale indiferent de titular. De asemenea, reglementarea criticată nu contravine nici dispozițiilor constituționale ale art. 44 alin. (3), întrucât "exercitarea drepturilor de uz și servitute asupra proprietății imobiliare afectate de capacitățile energetice de utilitate publică, cu titlu gratuit (...), nu se traduce printr-o expropriere de jure și nici printr-o expropriere de facto. În plus, reglementarea criticată este în concordanță cu prevederile art. 44 alin. (1) teza a doua din Constituție, potrivit cărora conținutul și limitele exercitării dreptului de proprietate se stabilesc prin lege. Mai mult, potrivit art. 44 alin. (7) din Legea fundamentală, dreptul de proprietate obligă la respectarea sarcinilor privind protecția mediului și asigurarea bunei vecinătăți, precum și la respectarea celorlalte sarcini care, potrivit legii sau obiceiului, revin proprietarului". În acest sens, în punctul de vedere prezentat, sunt menționate deciziile Curții Constituționale nr. 72/2004, nr. 140/2004, nr. 167/2004 și nr. 203/2004.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile părților și ale procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2),

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 16 alin. (4) din Legea energiei electrice nr. 318/2003 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 511 din 16 iulie 2003.

Dispozițiile legale criticate au următorul conținut:

- Art. 16 alin. (4): "Exercitarea drepturilor de uz și servitute asupra proprietăților afectate de capacitățile energetice se realizează cu titlu gratuit pe toată durata existenței acestora. Dacă cu ocazia intervenției pentru retehnologizări, reparații, revizii, avarii se produc pagube proprietarilor din vecinătatea capacităților energetice, titularii de licență au obligația să plătească despăgubiri în condițiile prezentei legi."

În susținerea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia apreciază că dispozițiile legale criticate contravin prevederilor art. 41 alin. (2) și (3) din Constituție, devenite, în urma republicării, art. 44 alin. (2) și (3), prevederi care au următorul conținut:

- Art. 44 alin. (2) și (3): "(2) Proprietatea privată este garantată și ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular. Cetățenii străini și apatrizii pot dobândi dreptul de proprietate privată asupra terenurilor numai în condițiile rezultate din aderarea României la Uniunea Europeană și din alte tratate internaționale la care România este parte, pe bază de reciprocitate, în condițiile prevăzute prin lege organică, precum și prin moștenire legală.

(3) Nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauză de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreaptă și prealabilă despăgubire."

Analizând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată. Exercitarea drepturilor prevăzute de

art. 16 alin. (4) din Legea energiei electrice nr. 318/2003

asupra proprietăților afectate de capacitățile energetice, precum și de instalațiile aferente pentru buna funcționare a acestora este determinată de un interes major de ordin general și, ca atare, legiuitorul este pe deplin competent să stabilească condițiile exercitării acestor drepturi și, implicit, limitele dreptului de proprietate asupra imobilului, fără a se aduce vreo atingere prevederilor constituționale ale art. 44 alin. (2).

Dispoziția legală criticată ce formează obiectul excepției de neconstituționalitate a mai fost supusă controlului exercitat de Curtea Constituțională. Prin mai multe decizii, și anume deciziile: nr. 72 din 26 februarie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 249 din 22 martie 2004, nr. 140 din 23 martie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 379 din 29 aprilie 2004; nr. 167 din 1 aprilie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 438 din 17 mai 2004, și nr. 203 din 29 aprilie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 21 iunie 2004, Curtea a respins excepțiile de neconstituționalitate, constatând că textul criticat este constituțional. În cauzele respective autorii excepției au invocat, între altele, și textele constituționale pe care se întemeiază criticile de neconstituționalitate formulate în cauza de față.

În deciziile menționate, Curtea a reținut, în esență, că textul criticat reglementează drepturile de uz și de servitute asupra proprietăților - bunuri imobile afectate de capacitățile energetice. S-a apreciat că această reglementare este conformă cu dispozițiile art. 44 alin. (1) teza a doua din Constituție, potrivit cărora conținutul și limitele exercitării dreptului de proprietate se stabilesc de lege, precum și cu prevederile art. 1 paragraful 2 din primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care recunosc dreptul statelor de a reglementa, prin lege, "folosința bunurilor conform interesului general" (a se vedea, de exemplu,

Decizia nr. 203/2004 ).

De asemenea, Curtea a reținut, în legătură cu pretinsa încălcare a dispozițiilor art. 44 alin. (3) din Constituție, că reglementarea legală criticată nu relevă nici o contradicție cu acest text constituțional referitor la expropriere. S-a apreciat că "exercitarea drepturilor de uz și servitute asupra proprietăților afectate de capacitățile energetice, cu titlu gratuit, pe toată durata existenței acestora, deși are ca efect lipsirea celor interesați de o parte din veniturile imobiliare, nu se traduce printr-o expropriere de jure și nici printr-o expropriere de facto, ci asigură un control al exercitării dreptului de proprietate".

Soluțiile pronunțate de Curtea Constituțională și considerentele care au stat la baza acestora își mențin valabilitatea și în cauza de față, întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine modificarea jurisprudenței Curții.

În ceea ce privește susținerea autorului excepției, potrivit căreia se consideră că dreptul de uz cu titlu gratuit asupra folosinței clădirii proprietatea sa nu ar fi prevăzut de textul criticat, acesta referindu-se numai la terenuri, Curtea constată că aceasta este o problemă de interpretare și de aplicare a legii, de competența instanței de judecată, iar nu o problemă de constituționalitate.

Potrivit considerentelor expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 16 alin. (4) din Legea energiei electrice nr. 318/2003 , excepție ridicată de Societatea Comercială "Congips" - S.A. Oradea în Dosarul nr. 1.747/Com/2004 al Tribunalului Bihor Oradea - Secția comercială și contencios administrativ.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 27 ianuarie 2005.