Decizia nr. 29/2005
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 6 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somației de plată
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1
- OG nr. 5/2001 19 iulie 2001 (prevederi anume) privind procedura somației de plată
Ioan Vida - președinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Constantin Doldur - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu - judecător
Șerban Viorel Stănoiu - judecător
Ion Tiucă - procuror
Ingrid Alina Tudora - magistrat-asistent
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 6 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 5/2001
privind procedura somației de plată, excepție ridicată de Societatea Comercială "Grup Dezvoltare Rețele" - S.A. din București în Dosarul nr. 1.649/2004 al Judecătoriei Roșiori de Vede.
La apelul nominal se prezintă Asociația Familială "Cocoșilă Oana" din Roșiori de Vede, prin administrator Virgiliu Cocoșilă, lipsă fiind autorul excepției, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza se află în stare de judecată.
Reprezentantul părții prezente solicită respingerea excepției de neconstituționalitate, depunând în acest sens concluzii scrise la dosar.
Reprezentantul Ministerului Public, invocând jurisprudența în materie a Curții Constituționale, pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Încheierea din 5 octombrie 2004, pronunțată în Dosarul nr. 1.649/2004, Judecătoria Roșiori de Vede a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 6 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 5/2001
privind procedura somației de plată, excepție ridicată de Societatea Comercială "Grup Dezvoltare Rețele" - S.A. din București, cu ocazia soluționării somației de plată ce are ca obiect pretenții comerciale.
În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că dispozițiile criticate, care "permit judecătorului să examineze cererea numai pe baza actelor depuse, precum și a explicațiilor și lămuririlor părților", contravin prevederilor constituționale ale art. 24, art. 44 alin. (1) și (2), art. 135 alin. (2) și ale art. 136 alin. (5), precum și celor ale art. 6 pct. 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. În acest sens, apreciază că, "în lipsa administrării unui probatoriu complet, judecătorul poate emite ordonanța care va conține somația de plată către debitor, apreciind în mod aproximativ atât cu privire la sume, cât și cu privire la caracterul cert, lichid și exigibil al creanței constatate", prin aceasta încălcându-se în mod evident dreptul la apărare al debitorului. De asemenea, arată că procedura specială a somației de plată constituie, practic, "o procedură prealabilă introducerii unei cereri de chemare în judecată care vizează fondul creanței", care însă poate avea ca finalitate emiterea unui titlu executoriu. Deși nu contestă posibilitatea reală a debitorului de a apela la căile de atac prevăzute de dreptul comun, în cazul în care este nemulțumit de ordonanța privind somația de plată, autorul excepției apreciază că această posibilitate a sa de a se apăra în cadrul procedurii somației de plată este totuși strict limitată, ceea ce contravine prevederilor art. 6 pct. 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
Judecătoria Roșiori de Vede apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, întrucât
Ordonanța Guvernului nr. 5/2001
reglementează o procedură rapidă de recuperare a creanțelor certe, lichide și exigibile, având în vedere atât ocrotirea debitorilor față de un eventual abuz de drept al creditorilor, prin instituirea unor mijloace procedurale menite să le apere interesele și să le asigure dreptul la apărare, cât și egalitatea de tratament a debitorilor față de creditori.
Potrivit prevederilor
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.
Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate invocată este neîntemeiată. Astfel, arată că
Ordonanța Guvernului nr. 5/2001
are în vedere, din perspectiva unei proceduri simplificate, soluționarea cauzei prin convenția părților ori, în caz contrar, emiterea titlului executoriu. De asemenea, arată că textele legale criticate trebuie privite în contextul întregii reglementări a somației de plată, "care este o procedură specială în materia executării creanțelor", care nu constituie o încălcare a principiilor constituționale, ci, dimpotrivă, reprezintă expresia aplicării acestora. Astfel, apreciază că prin conținutul lor dispozițiile legale criticate nu împiedică cu nimic "părțile să-și facă toate apărările privind procesul în cadrul judecății în fața instanței care judecă cererea în anulare, introdusă potrivit art. 8 alin. (1) din ordonanță". Prin această cerere în anulare debitorul declanșează faza contencioasă contradictorie a procedurii somației de plată, desfășurată în fața instanței competente pentru judecarea fondului cauzei în primă instanță, etapă procesuală în care nu există nici o limitare a mijloacelor de probă exclusiv la înscrisuri. Pentru toate aceste argumente, Guvernul consideră că nu pot fi primite susținerile autorului excepției privind încălcarea prevederilor constituționale ale art. 24, art. 44 alin. (1) și ale art. 135 alin. (2) și nici a dispozițiilor cuprinse în art. 6 pct. 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. În final, arată că asupra
art. 6 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 5/2001
Curtea Constituțională s-a mai pronunțat prin
Decizia nr. 109/2003 , statuând că aceste dispoziții sunt constituționale.
Avocatul Poporului apreciază că dispozițiile legale criticate sunt constituționale. În acest sens, arată că nu poate fi reținută critica de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 6 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 5/2001
față de art. 24 din Constituție, întrucât prin acest act normativ "exercitarea dreptului la apărare nu este limitată, ci, dimpotrivă, este asigurată" prin instituirea în art. 8 a "posibilității de a formula cerere în anulare împotriva ordonanței prin care judecătorul a admis, integral sau în parte, cererea creditorului, cale de atac în cadrul căreia debitorul poate folosi în apărarea sa toate mijloacele legale de probă, nefiind limitat la înscrisuri". În susținerea acestui punct de vedere este invocată
Decizia Curții Constituționale nr. 251/2004 .
În ceea ce privește neconcordanța dintre art. 44 alin. (1) și (2), art. 135 alin. (2) și art. 136 alin. (5) din Constituție și dispozițiile legale criticate, referitoare la procedura de examinare a cererii creditorului, Avocatul Poporului apreciază că acestea din urmă nu conțin norme contrare prevederilor constituționale invocate.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit în cauză de judecătorul-raportor, susținerile părții prezente, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile
Legii nr. 47/1992 , reține următoarele:
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale
art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile
art. 6 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 5/2001
privind procedura somației de plată, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 422 din 30 iulie 2001, aprobată cu modificări prin
Legea nr. 295/2002 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 380 din 5 iunie 2002.
Textul legal dedus controlului a fost modificat și completat prin
art. I pct. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 142/2002 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 804 din 5 noiembrie 2002, și are următoarea redactare:
Articolul 6
alin. (1): "Dacă nu a intervenit închiderea dosarului în condițiile art. 5, judecătorul va examina cererea pe baza actelor depuse, precum și a explicațiilor și lămuririlor părților, ce i-au fost prezentate potrivit art. 4."
În susținerea neconstituționalității acestui text de lege autorul excepției invocă încălcarea prevederilor constituționale ale art. 24, art. 44 alin. (1) și (2), art. 135 alin. (2) și ale art. 136 alin. (5), care au următorul conținut:
- Art. 24: "(1) Dreptul la apărare este garantat.
(2) În tot cursul procesului, părțile au dreptul să fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu.";
- Art. 44 alin. (1) și (2): "(1) Dreptul de proprietate, precum și creanțele asupra statului, sunt garantate. Conținutul și limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege.
(2) Proprietatea privată este garantată și ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular. Cetățenii străini și apatrizii pot dobândi dreptul de proprietate privată asupra terenurilor numai în condițiile rezultate din aderarea României la Uniunea Europeană și din alte tratate internaționale la care România este parte, pe bază de reciprocitate, în condițiile prevăzute prin lege organică, precum și prin moștenire legală.";
- Art. 135 alin. (2): "Statul trebuie să asigure:
a) libertatea comerțului, protecția concurenței loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producție;
b) protejarea intereselor naționale în activitatea economică, financiară și valutară;
c) stimularea cercetării științifice și tehnologice naționale, a artei și protecția dreptului de autor;
d) exploatarea resurselor naturale, în concordanță cu interesul național;
e) refacerea și ocrotirea mediului înconjurător, precum și menținerea echilibrului ecologic;
f) crearea condițiilor necesare pentru creșterea calității vieții;
g) aplicarea politicilor de dezvoltare regională în concordanță cu obiectivele Uniunii Europene.";
- Art. 136 alin. (5): "Proprietatea privată este inviolabilă, în condițiile legii organice."
Autorul excepției invocă, de asemenea, încălcarea dispozițiilor cuprinse în art. 6 pct. 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, potrivit cărora "Orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public și într-un termen rezonabil a cauzei sale, de către o instanță independentă și imparțială, instituită de lege, care va hotărî fie asupra încălcării drepturilor și obligațiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricărei acuzații în materie penală îndreptate împotriva sa. Hotărârea trebuie să fie pronunțată în mod public, dar accesul în sala de ședință poate fi interzis presei și publicului pe întreaga durată a procesului sau a unei părți a acestuia în interesul moralității, al ordinii publice ori al securității naționale într-o societate democratică, atunci când interesele minorilor sau protecția vieții private a părților la proces o impun, sau în măsura considerată absolut necesară de către instanță atunci când, în împrejurări speciale, publicitatea ar fi de natură să aducă atingere intereselor justiției".
Examinând excepția de neconstituționalitate Curtea constată că procedura somației de plată, reglementată prin
Ordonanța Guvernului nr. 5/2001 , este o procedură specială, simplificată și accelerată în materia executării creanțelor, derogatorie de la dreptul comun, prin intermediul căreia se urmărește recuperarea într-un timp cât mai scurt a creanțelor certe, lichide și exigibile. Curtea Constituțională a fost sesizată în mai multe rânduri cu excepția de neconstituționalitate a
Ordonanței Guvernului nr. 5/2001 , cu modificările și completările ulterioare, atât în ansamblul său, cât și separat, cu privire la unele dispoziții ale sale.
Astfel, prin
Decizia nr. 348 din 18 septembrie 2003 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 847 din 27 noiembrie 2003, și
Decizia nr. 434 din 18 noiembrie 2003 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 77 din 29 ianuarie 2004, Curtea a respins, ca fiind neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 6 din Ordonanța Guvernului nr. 5/2001 , statuând că acestea nu contravin principiului constituțional al dreptului la apărare și nici dispozițiilor art. 6 pct. 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, privind dreptul la un proces echitabil.
Tot cu acele prilejuri Curtea a constatat că limitarea mijloacelor de probă doar la înscrisuri, completate cu explicații și lămuriri date de părți, a fost determinată tocmai de caracterul special al procedurii ce se aplică, potrivit art. 1 alin. (1), doar în cazul "creanțelor certe, lichide și exigibile ce reprezintă obligații de plată a unor sume de bani, asumate prin contract constatat printr-un înscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui înscris, însușit de părți prin semnătură ori în alt mod admis de lege". Întrucât ordonanța privind somația de plată, ce urmează a fi emisă de judecător, se va referi doar la obligații de plată a unor sume de bani rezultate din înscrisuri însușite de părți, este justificată cerința ca dovada acestora să se facă prin înscrisuri. Celelalte aspecte ale raporturilor juridice dintre părți urmează a fi rezolvate conform reglementărilor din dreptul comun. Limitarea este deopotrivă valabilă pentru ambele părți, ele având condiții identice pentru exercitarea dreptului la apărare, fără a se încălca prin aceasta dreptul la un proces echitabil.
De asemenea, prin
Decizia nr. 332 din 11 septembrie 2003 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 803 din 14 noiembrie 2003, și
Decizia nr. 72 din 5 martie 2002 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 266 din 22 aprilie 2002, Curtea a statuat că în timpul examinării cererii pentru emiterea ordonanței cu somația de plată, în termenul prevăzut pentru introducerea acțiunii în anulare, cât și în tot cursul soluționării acțiunii în anulare, inclusiv a căilor de atac, debitorul are posibilitatea de a-și exercită neîngrădit dreptul la apărare, fiind asigurate pentru toate părțile condiții ca interesele lor legitime să fie realizate în cadrul unui proces echitabil. Posibilitatea exercitării dreptului la apărare de către debitor este asigurată și prin reglementarea, în
art. 8 din Ordonanța Guvernului nr. 5/2001 , a posibilității de a formula cerere în anulare împotriva ordonanței prin care judecătorul a admis, integral sau în parte, cererea creditorului.
În ceea ce privește critica referitoare la înfrângerea art. 44 alin. (1) și (2) ori a prevederilor art. 135 alin. (2) din Constituție, Curtea observă că autorul excepției nu a precizat în ce anume constă neconstituționalitatea dispozițiilor legale, neexistând nici o motivare în acest sens. Cu toate acestea, este de menționat faptul că, referitor la pretinsa încălcare a dreptului de proprietate, prin
Decizia nr. 317 din 19 noiembrie 2002 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 930 din 19 decembrie 2002, Curtea a constatat că executarea oricărei obligații de a da determină în mod direct diminuarea patrimoniului celui obligat să dea. În toate cazurile în care o asemenea obligație se execută, chiar și în mod silit, pe baza unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile, prevăzută cu formulă executorie, atingerea adusă dreptului de proprietate, prin diminuarea patrimoniului datornicului, se înscrie în limitele prevederilor constituționale. De altfel, învestirea hotărârii judecătorești cu formulă executorie se poate face numai după epuizarea tuturor căilor ordinare de atac ori după expirarea termenului pentru exercitarea acestora, ceea ce asigură tuturor părților un tratament egal și posibilitatea formulării unor apărări adecvate. Chiar și după momentul dispunerii sau al începerii executării, partea care se consideră nedreptățită are dreptul să introducă, în fața instanței de executare, contestație la executare.
Deoarece în speță nu au fost invocate elemente noi care să determine schimbarea jurisprudenței Curții Constituționale, atât soluțiile, cât și considerentele acestor decizii își mențin valabilitatea și în prezenta cauză.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d), precum și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 6 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 5/2001
privind procedura somației de plată, excepție ridicată de Societatea Comercială "Grup Dezvoltare Rețele" - S.A. din București în Dosarul nr. 1.649/2004 al Judecătoriei Roșiori de Vede.
Definitivă și general obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 25 ianuarie 2005.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA Magistrat-asistent, Ingrid Alina Tudora
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.