Decizia nr. 13/2005

1. Cu adresa nr. 51/892 din 30 noiembrie 2004, secretarul general al Camerei Deputaților a transmis Curții Constituționale sesizarea privind declanșarea controlului de constituționalitate asupra dispozițiilor art. 6 lit. n), art. 91 alin. (2) lit. d), art. 110 alin. (1), art. 117 alin. (6), art. 119 alin. (1) și art. 121 alin. (1) lit. a) și b) și alin. (10) din Legea privind organizarea și funcționarea cooperației, în special, precum și a legii, în ansamblul său, sub aspectele criticate. Sesizarea a fost formulată în temeiul art. 146 lit. a) din Constituție și al

art. 15 din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, de un număr de 52 de deputați aparținând Grupului parlamentar al Partidului România Mare, și anume: Ludovic Abiței, Mitzura Domnica Arghezi, Ștefan Baban, Mitică Bălăeț, Ioan Bîldea, Alexe Boboc, Augustin Lucian Bolcaș, Constantin Bucur, Florea Buga, Daniela Buruiană-Aprodu, Cristian Valeriu Buzea, Radu Ciuceanu, Emil Crișan, Gheorghe Dinu, Dumitru Dragomir, Constantin Duțu, Nicolae Enescu, Vlad Gabriel Hogea, Mircea Ifrim, Daniel Ionescu, Mihaela Ionescu, Smaranda Ionescu, Marius Iriza, Leonida Lari-Iorga, Nicolae Leonăchescu, Irina Loghin, Paul Magheru, Adrian Mărăcineanu, Ilie Merce, Ioan Miclea, Iulian Mincu, Costache Mircea, Ion Mocioi, Văsălie Moiș, George Moisescu, Adrian Moisoiu, Doru Dumitru Palade, Ștefan Pășcuț, Constanța Popa, Eugen Popescu, Gheorghe Pribeanu, Octavian-Mircea Purceld, Dumitru Puzdrea, Emil Rus, Octavian Sadici, Dănuț Neculai Saulea, Paul Șnaider, Mircea Stoian, Marcu Tudor, Lia Olguța Vasilescu, Nicolae Vasilescu și Melania Vâlvă.

Sesizarea a fost înregistrată la Curtea Constituțională sub nr. 6.657 din 30 noiembrie 2004, formând obiectul Dosarului nr. 721A/2004.

Autorii sesizării solicită Curții Constituționale declanșarea controlului de constituționalitate a unor dispoziții din Legea privind organizarea și funcționarea cooperației, întrucât:

a) dispozițiile art. 6 lit. n) din lege, potrivit cărora prin uniune se înțelege persoana juridică fără scop patrimonial, dacă prin lege specială nu se prevede altfel, constituită de către societăți cooperative de aceeași formă și de asociațiile acestora la nivel județean, al municipiului București și la nivel național, în scopul reprezentării și promovării intereselor economice, sociale și culturale ale membrilor cooperatori și ale membrilor asociați, conform prevederilor prezentei legi, limitează dreptul de asociere al societăților cooperative. Se consideră că limitarea constă în obligarea societăților cooperative la constituirea unor forme de organizare fără scop lucrativ, deși, în conformitate cu

art. 1 din Legea nr. 14/1968

cu privire la organizarea și funcționarea cooperației meșteșugărești, acestea erau organizații cu caracter economic constituite prin asociere din inițiativa proprie a meșteșugarilor, a persoanelor care au făcut ucenicia în cooperația meșteșugărească, precum și a celor care vor să se califice la locul de muncă într-o meserie în cadrul cooperativelor. De asemenea,

art. 4 din Legea nr. 14/1968

stabilea ca fiind organizații ale cooperației meșteșugărești cooperativele meșteșugărești, uniunile de cooperative meșteșugărești și Uniunea Centrală a Cooperativelor Meșteșugărești, precum și unitățile anexe create de acestea, iar prevederile au fost menținute în

Decretul-lege nr. 66/1990

care a abrogat

Legea nr. 14/1968 . În continuare se arată că legea care face obiectul prezentei sesizări de neconstituționalitate "nu numai că încalcă tradiția și specificul cooperației meșteșugărești, dar încalcă și prevederile art. 40 alin. (1) din Constituție" referitoare la dreptul cetățenilor de a se asocia liber în partide politice, în sindicate, în patronate și în alte forme de asociere. Tot astfel, se consideră că sunt încălcate și prevederile art. 4 din Pactul internațional cu privire la drepturile economice, sociale și culturale, potrivit cărora statul nu poate supune folosința drepturilor pe care el le asigură decât la limitările stabilite de lege, numai în măsura compatibilității lor cu natura drepturilor și exclusiv în vederea promovării bunăstării generale într-o societate democratică. Art. 5 pct. 2 din același pact nu admite nici o derogare sau restricție de la drepturile fundamentale ale omului recunoscute prin legi, convenții, regulamente sau cutume naționale, sub pretextul că pactul nu recunoaște sau recunoaște într-o măsură mai mică aceste drepturi, iar pct. 5, partea I din Carta socială europeană revizuită, ratificată prin

Legea nr. 74/1999 , prevede că "toți lucrătorii și patronii au dreptul de a se asocia liber în organizații naționale și internaționale pentru protecția intereselor lor economice și sociale". Cap. II pct. 6 din Recomandarea privind promovarea cooperativelor, adoptată de Organizația Internațională a Muncii, solicită statelor membre, printre care și România, să creeze premisele politice și cadrul juridic favorabil care să permită cooperativelor să-și îndeplinească funcțiile conform valorilor și principiilor cooperatiste, iar pct. 10 (2) al cap. III din recomandare prevede necesitatea consultării, de către guvernele statelor, a organizațiilor cooperatiste și organizațiilor patronale și sindicale în legătură cu elaborarea sau revizuirea legislației, a politicilor și a reglementărilor în materie de cooperație. Se arată că încălcarea acestor documente internaționale constă în aceea că legea criticată grevează dreptul la libera asociere prin formele pe care le impune, contrare intereselor celor care se asociază. Lucrătorii din cooperația meșteșugărească s-au asociat în baza principiului liberei asocieri în organizații cooperatiste cu scop lucrativ; această lege le-a fost impusă membrilor cooperatori, pe care ei nu o agreează și care contravine intereselor lor, fără consultare. Așadar, sistemul de organizare a cooperației, propus prin legea care face obiectul controlului de constituționalitate, "rupe unitatea de concepție și de organizare a cooperației, structurată în prezent într-o organizare unitară, omogenă, bazată pe aceleași principii economice și juridice" și "creează o organizare eterogenă, hibridă, așezând la baza sistemelor cooperatiste persoane juridice cu caracter economic, lucrativ, iar la nivelul teritorial și central, verigi din cu totul altă categorie - aceea a asociațiilor fără scop lucrativ, asociații care în nici un sistem juridic din lume nu pot fi create prin lege, ci, ca și fundațiile, trebuie să fie opera voinței libere a persoanelor fizice și, eventual, și juridice.";

b) dispozițiile art. 91 alin. (2) lit. d), potrivit cărora cererea de înscriere a asociației/uniunii în registrul asociațiilor și fundațiilor va fi însoțită de avizul Agenției Naționale pentru Întreprinderi Mici și Mijlocii și Cooperație, pentru conformitatea statutului cu prevederile prezentei legi, respectiv a legii speciale, dacă aceasta există, contravin art. 40 alin. (1) și art. 44 alin. (2) din Constituție, întrucât avizul Agenției Naționale pentru Întreprinderi Mici și Mijlocii și Cooperație "constituie un instrument de imixtiune în prerogativele organizațiilor cooperatiste ca proprietare ale bunurilor ce le aparțin în proprietate privată, garantată de Constituție". Se mai consideră că, printr-o asemenea reglementare, "o categorie de agenți economici - membrii cooperatori - este discriminată în raport cu alți agenți economici - lucrătorii din cadrul agenților economici constituiți în baza

Legii nr. 31/1990

sau a altor legi". Totodată, coroborând art. 11 alin. (1) din Constituție cu partea a V-a art. E și H din Carta socială europeană revizuită, sunt încălcate și principiile acesteia referitoare la necesitatea respectării drepturilor recunoscute de Cartă, fără deosebire de rasă, sex, limbă, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine națională, naștere sau orice altă situație, prevăzute în dreptul intern, tratate, convenții sau acorduri bilaterale ori multilaterale și care acordă un tratament mai favorabil persoanelor. Față de dispozițiile constituționale și convenționale menționate, cerința avizului Agenției Naționale pentru Întreprinderi Mici și Mijlocii și Cooperație "ridică un grav obstacol potențial în calea libertății de asociere, prin aceea că instituie un veritabil drept de veto al unui organ al administrației publice la crearea unei structuri de organizare privată", precum și posibilitatea ca Agenția Națională pentru Întreprinderi Mici și Mijlocii și Cooperație să se pronunțe asupra oportunității creării persoanelor juridice cooperatiste;

c) dispozițiile art. 110 alin. (1) din lege, care prevăd constituirea Consiliului consultativ al cooperației ca organism fără personalitate juridică, cu rol consultativ, "legalizează amestecul brutal al statului în problemele sistemelor cooperatiste, prin Agenția sa specializată pe lângă care se constituie această structură consultativă", precum și "discriminarea dintre structurile de sorginte cooperatistă și structurile economice constituite în baza

Legii nr. 31/1990 , în considerarea cărora nu s-a constituit un Consiliu Consultativ pe lângă Agenția Națională pentru Întreprinderi Mici și Mijlocii și Cooperație, în care aceste structuri să-și desemneze delegați, iar Agenția să exercite un control direct asupra lor". "Această discriminare încalcă flagrant textul art. 135 alin. (2) lit. a) din Constituție, precum și prevederile Recomandării O.I.M. nr. 193/2002 cap. II pct. 7 (2)". Așa fiind, se consideră că prevederile art. 110 alin. (1) "nu corespund autonomiei cooperației și nici principiilor constituționale ale ocrotirii proprietății private a organizațiilor cooperatiste, principii ce dau expresie reglementărilor internaționale în materie, reglementări la care România este parte.";

d) prevederile art. 117 alin. (6), care dispun cu privire la dizolvarea de drept a organizațiilor cooperatiste care nu și-au înregistrat modificările statutelor în termenul de 9 luni de la intrarea în vigoare a legii contravin art. 15 alin. (2) din Constituție, întrucât, potrivit principiului tempus regit actum, "regimul și efectele unui act juridic rezultă din legea aplicabilă la momentul încheierii sale [...] și nu pot fi judecate în funcție de prevederi legale ulterioare". În plus, se consideră că dizolvarea unei organizații asociative ca persoană juridică nu poate interveni decât ca o sancțiune pentru nerespectarea, de către unitățile din acel sistem, a unor norme imperative corespunzătoare ordinii publice, ceea ce nu se justifică în cazul entităților juridice existente la data prezentei legi. Se mai arată că și alte dispoziții ale art. 117, de exemplu "recensământul" membrilor cooperatori și "popularizarea" lor prin presa locală, "reprezintă aplicarea unor prevederi abuzive". În concluzie, art. 117 alin. (6) din lege contravine art. 40 din Constituție și celor din documentele internaționale anterior menționate;

e) art. 119 alin. (1), potrivit căruia federalele teritoriale ale cooperativelor de consum, asociațiile teritoriale ale organizațiilor cooperației meșteșugărești, Uniunea Națională a Cooperativelor de Consum și Asociația Națională a Cooperației Meșteșugărești nu pot înstrăina, cu orice titlu, clădirile sau terenurile aflate în patrimoniul lor până la data îndeplinirii procedurilor prevăzute la art. 117 alin. (1) din lege, contravine art. 44 și art. 136 alin. (5) din Constituție, întrucât această restricție "nu constituie altceva decât crearea unei indisponibilizări legale a bunurilor din patrimoniul organizațiilor cooperatiste, aceste bunuri fiind scoase în mod forțat din circuitul civil general pentru o perioadă determinată, încălcându-se astfel, în modul cel mai flagrant, dreptul de dispoziție al proprietarului", statul intervenind "în problemele proprietății cooperatiste, proprietatea privată având un alt regim juridic decât proprietate publică a statului.";

f) art. 121 alin. (1) lit. a) și b) și alin. (10), care dispune reorganizarea Asociației Naționale a Cooperației Meșteșugărești - UCECOM și a Uniunii Naționale a Cooperativelor de Consum - CENTROCOOP și modificarea statutelor lor în termen de 6 luni de la intrarea în vigoare a legilor speciale, dar nu mai mult de 18 luni de la intrarea în vigoare a prezentei legi, înfrânge "principiile constituționale privind dreptul la libera asociere și dreptul de proprietate privată, așa cum sunt ele reglementate prin art. 40 și 44 din Constituția României". Se arată că dispozițiile de lege menționate încalcă aceste prevederi constituționale prin aceea că impun condițiile reorganizării unor persoane juridice preexistente, constituite prin libera asociere, în condițiile stabilite de asociați, și "care sunt anulate prin intervenția statului, constând în aplicarea unor norme de reorganizare care, în fapt, conduc la desființarea acestor persoane juridice". Totodată, prin aplicarea prevederilor de lege criticate, se încalcă "voința proprietarului, dreptul său de dispoziție așa cum este reținut în textul art. 480 C.Civ., prin faptul că se impune în cadrul reorganizării o nouă redistribuire a patrimoniului cooperatist prin înfrângerea voinței proprietarului, care este obligat să-și dirijeze patrimoniul către societăți de gradul II care nu au fost avute în vedere în momentul constituirii sale ca persoană juridică". Sancțiunea nerespectării art. 121 este lichidarea și radierea din registrul comerțului a organizațiilor cooperatiste care nu se supun regulilor impuse prin legea criticată. În sfârșit, se arată că aceste condiții prevăzute de lege constituie o discriminare la adresa organizațiilor cooperației meșteșugărești, persoane juridice care au calitatea de agent economic, în raport cu ceilalți agenți economici, ceea ce este contrar art. 135 alin. (2) lit. a), b) și g) din Constituție.

2. Cu adresa nr. 51/901 din 3 decembrie 2004, secretarul general al Camerei Deputaților a transmis Curții Constituționale sesizarea privind declanșarea controlului de constituționalitate asupra dispozițiilor art. 6 lit. n), art. 36 alin. (4), art. 91 alin. (2) lit. d), art. 98 alin. (2), art. 106 alin. (4), art. 110 alin. (1), art. 117 alin. (6), art. 119 alin. (1) și art. 121 alin. (1) lit. a) și b) și alin. (10) din Legea privind organizarea și funcționarea cooperației. Sesizarea a fost formulată, în temeiul art. 146 lit. a) din Constituție și al

art. 15 din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, de un număr de 56 de deputați aparținând grupurilor parlamentare ale Partidului Social Democrat, ale Partidului Democrat, ale Partidului Național Liberal, minorităților naționale și independenți, și anume: Ioan Oltean, Vasile Bran, Nicolae Nan, Ioan Cîrstoiu, Alexandru Peres, Ștefan Popescu Bejat, Paula Ivănescu, Romeo Marius Raicu, Mihai Stănișoară, Gheorghe Albu, Marius Bogdan, Gheorghe Barbu, Victor Babiuc, Radu Berceanu, Anca Daniela Boagiu, Adrian Gurzău, Costică Canacheu, Teodor Cladovan, Teodor Tuducan, Mircea Man, Iulian Gabriel Bîrsan, Vasile Nistor, Ioan Onisei, Ioan Mogoș, Valentin Adrian Iliescu, Alexandru Mocanu, Marin Cristea, Adrian Gheorghe, Nicolae Sersea, Ilie Neacșu, Ioan Andrei, Tiberiu Sbârcea, Petre Posea, Pavel Târpescu, Ioan Dorel Zăvoianu, Nicoară Creț, Augusta Maria Moș, Oana Manolescu, Ileana Stana Ionescu, Maria Lazăr, Ion Florentin Sandu, Anton Mițaru, Gheorghe Eugen Nicolăescu, Puiu Hașotti, Viorel Coifan, Octavia Monica Muscă, Mircea Ciopraga, Constantin Gheorghe Avramescu, Vasile Dănilă, Radu Stroe, Titu Nicolae Gheorghiof, Vasile Suciu, Ioan Rus, Alexandru Lăpușan, Anton Ionescu și Ioan Mihai Năstase.

Sesizarea de neconstituționalitate a fost înregistrată la Curtea Constituțională sub nr. 6.754 din 3 decembrie 2004 și constituie obiectul Dosarului nr. 727A/2004.

Prin sesizare se solicită Curții Constituționale să se pronunțe asupra constituționalității prevederilor art. 6 lit. n), art. 91 alin. (2) lit. d), art. 110 alin. (1), art. 117 alin. (6), art. 119 alin. (1) și ale art. 121 alin. (1) lit. a) și b) și alin. (10) din Legea privind organizarea și funcționarea cooperației, pentru motive similare celor formulate în sesizarea ce formează obiectul Dosarului nr. 721 A/2004. În plus, în acest dosar se solicită Curții Constituționale să se pronunțe asupra constituționalității art. 36 alin. (4), art. 98 alin. (2) și a art. 106 alin. (4) din aceeași lege, întrucât:

- dispozițiile art. 36 alin. (4) încalcă prevederile art. 135 alin. (2) lit. a) din Constituție, prin aceea că "blochează activitatea decizională a organizației cooperatiste și în același timp se aduc grave prejudicii intereselor membrilor cooperatori asociați, participanți la adunările generale". De asemenea, se apreciază că aceste dispoziții sunt discriminatorii în raport cu regula stabilită prin

art. 188 alin. (3) din Legea nr. 31/1990

privind societățile comerciale, regulă care "constituie de fapt și practica actuală a organizațiilor cooperatiste care, în statutele lor și-au stipulat acest principiu juridic care permite, în situații deosebite, funcționarea principalului organ de decizie al societății cooperative - adunarea generală";

- dispozițiile art. 98 alin. (2) sunt contrare prevederilor constituționale ale art. 40 alin. (1), art. 44 alin. (2) și ale art. 135 alin. (2) lit. a), prin aceea că asociațiile și uniunile constituite prin liberă asociere "sunt obligate, prin înfrângerea voinței lor, să dirijeze o parte din fondurile proprii în afara reglementărilor cooperatiste, în alte sisteme economice cu care nu au de-a face, respectiv pentru constituirea de societăți comerciale în condițiile unei alte reglementări care nu este specifică organizării cooperatiste". Prin comparație, se arată că

Legea nr. 31/1990

nu cuprinde dispoziții care să oblige societățile comerciale, "în mod compensatoriu, să-și investească veniturile realizate în constituirea de organizații cooperatiste";

- art. 106 alin. (4), care acordă Agenției Naționale pentru Întreprinderi Mici și Mijlocii și Cooperație competență de control în ceea ce privește respectarea prevederilor legii, în condițiile liberei asocieri, încalcă prevederile constituționale ale art. 40 alin. (1), art. 44 alin. (2) și ale

art. 135 alin. (2) lit. a). Se precizează că în cazul Legii nr. 31/1990

nu a fost stipulată o asemenea competență.

În conformitate cu dispozițiile

art. 16 alin. (2) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, sesizările au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, precum și Guvernului pentru a prezenta punctele lor de vedere cu privire la obiecțiile de neconstituționalitate.

Președintele Camerei Deputaților, în punctul de vedere transmis în legătură cu sesizările de neconstituționalitate a unor dispoziții din Legea privind organizarea și funcționarea cooperației, arată următoarele:

- noțiunea de "uniune", astfel cum este definită la art. 6 lit. n) din lege, se înscrie sub aspect juridic înțelesului prevederilor

Ordonanței Guvernului nr. 26/2000

cu privire la asociații și fundații, așa încât se apreciază că dispozițiile art. 40 alin. (1) din Constituție "nu au incidență în cauză, deoarece privesc dreptul de asociere liberă a cetățenilor, persoane fizice, iar uniunea reprezintă, prin definiție, o asociere între persoane juridice". Se invocă

Decizia Curții Constituționale nr. 228 din 10 septembrie 2002 , prin care aceasta s-a pronunțat cu referire la dreptul de asociere;

- art. 36 alin. (4), care prevede reconvocarea adunării generale până la îndeplinirea condițiilor stabilite prin alin. (2) și (3), "nu numai că nu prejudiciază interesele membrilor cooperatori, ci sunt menite tocmai a ocroti aceste interese, astfel ca hotărârile adunării generale să fie luate cu o responsabilitate majoră față de cei reprezentați". Nu poate fi acceptată susținerea conform căreia textul de lege criticat creează o discriminare a societăților cooperative în raport cu reglementările în vigoare privind societățile comerciale, întrucât acestea "nu sunt și nu se pot reorganiza în societăți comerciale în sensul

Legii nr. 31/1990 ";

- cerința prevăzută la art. 91 alin. (2) lit. d) din lege, potrivit căreia cererea de înscriere a uniunii sau asociației în registrul asociațiilor și fundațiilor trebuie însoțită de avizul Agenției Naționale pentru Întreprinderi Mici și Mijlocii și Cooperație, "vizează numai conformitatea statutului viitoarei asociații cu prevederile legii-cadru privind organizarea și funcționarea cooperației sau altor legi speciale, după caz", "ceea ce nu implică vreo imixtiune în activitatea unor societăți cooperative și nu conține elemente de natură a aduce atingere prerogativelor dreptului de proprietate privată asupra bunurilor ce aparțin acestora". Se consideră că această prevedere este în concordanță cu dispozițiile

art. 7 alin. (2) lit. d) din Ordonanța Guvernului nr. 26/2000 , precum și cu dispozițiile pct. 6 lit. c) din cap. II "Cadrul politic și rolul autorităților" din Recomandarea Organizației Internaționale a Muncii nr. 193/2002, astfel încât critica este neîntemeiată;

- critica referitoare la prevederile art. 98 alin. (2) este neîntemeiată, întrucât acest text de lege nu are un caracter imperativ;

- obiecția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 106 alin. (4) din lege este neîntemeiată, deoarece Agenția Națională pentru Întreprinderi Mici și Mijlocii și Cooperație are rolul de a supraveghea reorganizarea sistemului cooperatist, cu respectarea principiilor cooperatiste, și în concordanță cu dispozițiile Recomandării Organizației Internaționale a Muncii nr. 193/2002, potrivit cărora statul trebuie să adopte măsuri de supraveghere a cooperativelor, cu respectarea autonomiei, în conformitate cu legislația și practicile naționale;

- art. 110 din lege, care dispune constituirea Consiliului consultativ al cooperației, format din reprezentanți desemnați de uniunile cooperative existente, nu este contrar art. 135 alin. (2) lit. a) din Constituție, ci dă expresie, în plan legislativ intern, prevederilor cap. II și III din Recomandarea nr. 193/2002. Totodată Consiliul este partenerul de dialog al autorității competente în domeniu, în scopul realizării atribuțiilor sale stabilite la art. 4 din lege, iar reprezentantul Agenției Naționale pentru Întreprinderi Mici și Mijlocii și Cooperație susține politica statului privind sprijinirea și dezvoltarea sistemului cooperatist din România, reglementat de alin. (2) al art. 4;

- dizolvarea de drept, urmată de lichidare, în condițiile legii, a organizațiilor cooperative existente la data intrării în vigoare a legii, prevăzută la art. 117 alin. (6), criticat ca fiind contrar art. 15 alin. (2) din Constituție, reprezintă "o sancțiune legală necesară pentru reorganizarea unitară a sistemului cooperatist, tocmai pentru a nu se crea o discriminare între statutul juridic al actualelor organizații cooperatiste și cel al viitoarelor societăți cooperative". Se arată că o măsură asemănătoare a fost adoptată și prin

Legea nr. 314/2001

pentru reglementarea situației unor societăți comerciale, pentru nerespectarea termenului prevăzut de art. 1 din aceasta. Art. 40 alin. (1) din Constituție, invocat de asemenea, ca fiind încălcat, nu are legătură cu prevederile art. 117 alin. (6);

- soluția legislativă cuprinsă în art. 119 alin. (1) din lege, care interzice înstrăinarea clădirilor și a terenurilor din patrimoniul federalelor și asociațiilor teritoriale, până la data îndeplinirii procedurilor prevăzute la art. 117 alin. (1), "este menită a preîntâmpina eventualele acte abuzive ale organizațiilor cooperatiste aflate într-o astfel de situație, precum și prejudicierea irevocabilă a intereselor legitime ale membrilor cooperatori". Așa fiind, se consideră că textul de lege este în deplină concordanță cu art. 53 din Constituție privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți;

- criticile privind neconstituționalitatea art. 121 alin. (1) lit. a) și b) și alin. (10) din lege, prin raportare la art. 40 alin. (1), art. 44 alin. (2) teza întâi, art. 135 alin. (2) lit. a), b) și g) din Constituție, nu sunt întemeiate, "întrucât măsura legislativă adoptată, respectiv dizolvarea de drept, urmată de lichidarea, în condițiile legii, a acestor organizații cooperatiste, constituie sancțiunea legală necesară pentru reorganizarea unitară a sistemului cooperatist și eliminarea oricărei discriminări între statutul juridic al actualelor organizații cooperatiste meșteșugărești, de consum existente la nivel național și cel al viitoarelor structuri, asociații sau uniuni naționale ale societăților cooperative și ale asociațiilor acestora". Se apreciază că art. 40 din Constituție privind dreptul cetățenilor la liberă asociere nu are legătură cu textul de lege criticat.

Cu privire la susținerile referitoare la încălcarea unor prevederi din documente internaționale la care România este parte, se arată că "invocarea acestora nu are legătură cu obiecțiile de neconstituționalitate, întrucât acestea privesc drepturi fundamentale ale omului, ale cetățenilor, persoane fizice, în raport cu statul căruia aparțin, sau, după caz, drepturi sociale ale angajaților în raport cu angajatorii, decurgând din relațiile de muncă".

În sfârșit, în legătură cu susținerea autorilor sesizării, potrivit căreia adoptarea prezentului proiect de lege s-a făcut cu încălcarea prevederilor pct. 10 alin. (2) din Recomandarea nr. 193/2002, se arată că din expunerea de motive a legii și din Raportul comun asupra proiectului, elaborat de Comisia pentru industrii și servicii și Comisia pentru politică economică, reformă și privatizare, rezultă că la dezbateri au participat în permanență reprezentanți ai Asociației Naționale a Cooperației Meșteșugărești UCECOM și ai Uniunii Naționale a Cooperativelor de Consum - CENTROCOOP.

Guvernul, în punctul de vedere transmis cu privire la sesizările de neconstituționalitate a unor dispoziții din Legea privind organizarea și funcționarea cooperației, arată următoarele:

- art. 6 lit. n), care definește uniunea ca fiind persoană juridică fără scop patrimonial, dacă prin lege specială nu se prevede altfel, nu limitează dreptul de asociere consacrat de art. 40 alin. (1) din Constituție, întrucât, în sensul textului constituțional menționat, asocierea se realizează potrivit prevederilor legale în vigoare în fiecare domeniu, astfel că existența unor norme ce trebuie respectate "reprezintă o circumstanțiere necesară a modului în care se poate exercita acest drept". De altfel, Curtea Constituțională a statuat în mod constant în jurisprudența sa, de exemplu prin

Decizia nr. 147 din 25 martie 2004 , că dreptul de asociere se poate exercita numai cu respectarea legii, și nu împotriva ei, precum și că legea poate institui anumite condiții obligatorii privind constituirea și desfășurarea activității asociațiilor; nu sunt încălcate nici tradiția și nici specificul cooperației meșteșugărești prin raportare la

art. 1 și 4 din Legea nr. 14/1968 , în prezent abrogată, deoarece aceste texte stabileau că sunt organizații cu scop patrimonial cooperativele meșteșugărești și cooperativele de consum, iar nu și fostele UCECOM și CENTROCOOP. Art. 4 din lege reglementează constituirea societăților cooperative de gradul I ca entități cu scop patrimonial. Lit. n) a art. 6 din lege "prevede, ca excepție, posibilitatea constituirii printr-o lege specială de uniuni cu scop patrimonial", ceea ce nu încalcă art. 40 din Constituție; legea respectă principiile și valorile mișcării cooperatiste internaționale, Recomandarea adoptată la Conferința Organizației Internaționale a Muncii din iunie 2002 privind "Promovarea cooperativelor", precum și specificul, istoricul și tradiția cooperației în România;

- nu se poate susține neconstituționalitatea art. 36 alin. (4) din lege, în raport cu art. 135 alin. (2) lit. a) din Constituție, și nici discriminarea organizațiilor cooperatiste în situația introducerii unei condiții speciale pentru întrunirea adunărilor generale, ordinare sau extraordinare, deoarece "între organizațiile cooperatiste și societățile comerciale există deosebiri care justifică adoptarea unor măsuri speciale", deosebiri ce provin din "chiar natura societăților cooperatiste, formate din persoane fizice care desfășoară în comun diverse activități";

- art. 91 alin. (2) lit. d) din lege, referitor la solicitarea avizului Agenției Naționale pentru Întreprinderi Mici și Mijlocii și Cooperație, în vederea înscrierii asociației sau a uniunii în registrul asociațiilor și fundațiilor, nu contravine art. 40 alin. (1) și art. 44 alin. (2) din Constituție, întrucât avizul Agenției, ca organ de specialitate al administrației publice centrale cu personalitate juridică, în subordinea Guvernului, este cerut doar pentru conformitatea statutului asociației/uniunii cu prevederile legii, iar nu pentru "oportunitatea creării persoanelor juridice", nu constituie o piedică în calea constituirii asociației sau uniunii, ci doar însoțește cererea de înscriere a acestora în registrul asociațiilor și fundațiilor, instanța de judecată urmând să-l ia în considerare. În sensul celor arătate se invocă

Decizia Curții Constituționale nr. 441 din 20 noiembrie 2003 ;

- dispozițiile art. 98 alin. (2) nu sunt contrare principiilor reglementate de art. 40 alin. (1), art. 44 alin. (2) și de art. 135 alin. (2) din Constituție, deoarece creează doar "o posibilitate", neobligând organizațiile cooperatiste să înființeze societăți comerciale;

- art. 106 alin. (4) din lege nu contravine prevederilor constituționale privind libertatea de asociere și nici celor care garantează dreptul de proprietate privată. Agenția Națională pentru Întreprinderi Mici și Mijlocii și Cooperație este instituția al cărei scop este realizarea Programului de guvernare în domeniul sectorului întreprinderilor mici și mijlocii, al celui cooperatist și în domeniul comerțului interior, potrivit

Hotărârii Guvernului nr. 753/2003 , modificată și completată prin

Hotărârea Guvernului nr. 2.007/2004 , astfel că nu poate constitui "o imixtiune a statului [...] în problemele private ale persoanelor juridice de drept privat";

- art. 110 alin. (1) din lege, referitor la constituirea Consiliului Consultativ al Cooperației, nu contravine art. 135 alin. (2) lit. a) din Constituție, întrucât din conținutul alin. (1) al aceluiași articol rezultă că "legiuitorul a urmărit tocmai atragerea participării uniunilor naționale, în mod democratic, la realizarea, în interesul acestora, a politicii statului privind sprijinirea și dezvoltarea sistemului cooperatist în România"; prin intermediul acestui organism Guvernul va fi în permanentă legătură cu societățile cooperatiste, "ceea ce va asigura adoptarea unor măsuri eficiente privind organizarea și funcționarea sistemului cooperatist din România";

- art. 117 alin. (6) din lege, care dispune cu privire la modificarea, de către organizațiile cooperatiste existente, a statutelor într-un anumit termen, sub sancțiunea dizolvării de drept, nu încalcă, așa cum susțin autorii sesizării, principiul neretroactivității legii civile consacrat de art. 15 alin. (2) din Constituție, deoarece, în scopul creării cadrului legal unitar pentru organizarea și funcționarea cooperației în România, legiuitorul a prevăzut în art. 117 alin. (1) din lege un termen de 9 luni de la intrarea sa în vigoare, termen în care organizațiile cooperatiste existente să își modifice statutele, în măsura în care acestea nu sunt conforme cu prezenta lege, și să le înregistreze la Oficiul Național al Registrului Comerțului. Modificarea actelor constitutive ale organizațiilor cooperatiste deja existente este firească în situația în care cadrul legal de organizare și funcționare s-a schimbat. Desființarea societăților cooperatiste nu operează de drept, ci după împlinirea termenului stabilit pentru efectuarea modificărilor ce asigură desfășurarea activității lor în concordanță cu noile prevederi legale, care nu pun în discuție "funcționarea anterioară a organizațiilor cooperatiste" și nici "aplicarea noii legi în cazul unor acte juridice consolidate în trecut". O procedură asemănătoare este stabilită și de

art. 53 alin. (2) din Legea partidelor politice nr. 14/2003 , precum și de

art. VI din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 32/1997

pentru modificarea și completarea

Legii nr. 31/1990

privind societățile comerciale;

- art. 119 alin. (1) din lege, care interzice înstrăinarea de către federalele teritoriale ale cooperativelor de consum, asociațiile teritoriale ale cooperației meșteșugărești, Uniunea Națională a Cooperativelor de Consum și Asociația Națională a Cooperației Meșteșugărești a clădirilor sau terenurilor aflate în patrimoniul lor până la data îndeplinirii procedurilor prevăzute la art. 117 alin. (1) din lege, este menit să "apere și să conserve dreptul de proprietate și bunurile în patrimoniul actual, până la constituirea noilor organe de decizie, și să nu le aducă atingere";

- art. 119 alin. (2) și art. 120 din lege nu încalcă principiile constituționale ale art. 40, 44 și 135 din Constituție, pentru aceleași considerente formulate în legătură cu susținerile de neconstituționalitate a prevederilor art. 117 alin. (6).

Președintele Senatului nu a comunicat punctul său de vedere în legătură cu sesizările de neconstituționalitate formulate.

Întrucât ambele sesizări se referă la constituționalitatea unor dispoziții din cuprinsul Legii privind organizarea și funcționarea cooperației, Curtea Constituțională, în temeiul

art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, a dispus conexarea Dosarului nr. 727A/2004 la Dosarul nr. 721A/2004, care a fost primul înregistrat.

CURTEA,

examinând sesizările de neconstituționalitate, punctele de vedere ale președintelui Camerei Deputaților și Guvernului, rapoartele judecătorilor-raportori, dispozițiile art. 6 lit. n), art. 36 alin. (4), art. 91 alin. (2) lit. d), art. 98 alin. (2), art. 106 alin. (4), art. 110 alin. (1), art. 117 alin. (6), art. 119 alin. (1) și ale art. 121 alin. (1), lit. a) și b) și alin. (10) din Legea privind organizarea și funcționarea cooperației, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile din

Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, reține următoarele:

Curtea a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. a) din Constituție, precum și ale

art. 1, 10, 15 și 18 din Legea nr. 47/1992 , să se pronunțe asupra constituționalității prevederilor legale criticate.

Obiectul controlului de constituționalitate îl constituie dispozițiile art. 6 lit. n), art. 36 alin. (4), art. 91 alin. (2) lit. d), art. 98 alin. (2), art. 106 alin. (4), art. 110 alin. (1), art. 117 alin. (6), art. 119 alin. (1) și ale art. 121 alin. (1) lit. a) și b) și alin. (10) din Legea privind organizarea și funcționarea cooperației, în special, precum și legea, în ansamblul său, sub aspectele criticate.

Dispozițiile de lege criticate au următorul cuprins:

- Art. 6 lit. n): "uniune - persoană juridică fără scop patrimonial, dacă prin lege specială nu se prevede altfel, constituită de către societăți cooperative de aceeași formă și de asociațiile acestora, la nivel județean, al municipiului București și la nivel național, în scopul reprezentării și promovării intereselor economice, sociale și culturale ale membrilor cooperatori și ale membrilor asociați, conform prevederilor prezentei legi";

- Art. 36 alin. (4): "În cazul în care nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de alin. (2) sau (3), adunarea generală ordinară sau extraordinară se va reconvoca până la îndeplinirea condițiilor prevăzute la cele două alineate, după caz.";

- Art. 91 alin. (2) lit. d): "Cererea de înscriere va fi însoțită de următoarele documente: [...]

d) avizul Agenției Naționale pentru Întreprinderi Mici și Mijlocii și Cooperație pentru conformitatea statutului cu prevederile prezentei legi, respectiv ale legii speciale, dacă aceasta există.";

- Art. 98 alin. (2): "Asociațiile/uniunile pot înființa societăți comerciale în conformitate cu prevederile

Legii nr. 31/1990

privind societățile comerciale, republicată, care pot participa la societățile cooperative de gradul 2. Dividendele obținute de asociații/uniuni din activitățile acestor societăți, dacă nu se reinvestesc în acestea, se folosesc obligatoriu ca resurse pentru realizarea scopului și obiectivelor asociației/uniunii.";

- Art. 110 alin. (1): "Se constituie Consiliul consultativ al cooperației, organism fără personalitate juridică, cu rol consultativ, pe lângă Agenția Națională pentru Întreprinderi Mici și Mijlocii și Cooperație, format din reprezentanți desemnați de toate uniunile naționale existente.";

- Art. 117 alin. (6): "Organizațiile cooperatiste care nu și-au înregistrat modificările statutelor până la expirarea termenului prevăzut la alin. (1) se dizolvă de drept și intră în lichidare, în condițiile prevederilor art. 85-88 din prezenta lege.";

- Art. 119 alin. (1): "Federalele teritoriale ale cooperativelor de consum, asociațiile teritoriale ale organizațiilor cooperației meșteșugărești, Uniunea Națională a Cooperativelor de Consum și Asociația Națională a Cooperației Meșteșugărești nu pot înstrăina, cu orice titlu, clădirile sau terenurile aflate în patrimoniul lor până la data îndeplinirii procedurilor prevăzute la art. 117 alin. (1).";

- Art. 121 alin. (1) lit. a) și b) și alin. (10): "(1) Asociația Națională a Cooperației Meșteșugărești - UCECOM, înființată prin

Decretul-lege nr. 66/1990

privind organizarea și funcționarea cooperației meșteșugărești, și Uniunea Națională a Cooperativelor de Consum - CENTROCOOP, înființată prin

Legea nr. 109/1996

privind organizarea și funcționarea cooperației de consum, cu modificările ulterioare, se vor reorganiza cu respectarea prevederilor prezentei legi și își vor modifica statutele în termen de 6 luni de la intrarea în vigoare a legilor speciale, dar nu mai mult de 18 luni de la intrarea în vigoare a prezentei legi, astfel:

a) în una din formele de asociere prevăzute în titlul III al prezentei legi, și anume asociație sau uniune națională, după caz;

b) în societate cooperativă de gradul 2. [...]

(10) În situația în care Asociația Națională a Cooperației Meșteșugărești și Uniunea Națională a Cooperativelor de Consum nu respectă prevederile prezentului articol, se dizolvă de drept și intră în lichidare conform prevederilor prezentei legi, iar activul rămas în urma achitării sumelor datorate creditorilor se transmite organizațiilor cooperatiste și uniunilor care au contribuit la realizarea patrimoniului acestora și care s-au înscris în registrul comerțului în conformitate cu prevederile prezentei legi".

Textele constituționale considerate de autorii sesizării ca fiind încălcate prin textul de lege criticat sunt art. 11, art. 15 alin. (2), art. 16 alin. (1), art. 40 alin. (1), art. 44 alin. (2), art. 135 alin. (2) lit. a), b) și g) și art. 136 alin. (5), care au următorul cuprins:

- Art. 11: "(1) Statul român se obligă să îndeplinească întocmai și cu bună-credință obligațiile ce-i revin din tratatele la care este parte.

(2) Tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern.

(3) În cazul în care un tratat la care România urmează să devină parte cuprinde dispoziții contrare Constituției, ratificarea lui poate avea loc numai după revizuirea Constituției.";

- Art. 15 alin. (2): "Legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile".

- Art. 16 alin. (1): "Cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări.";

- Art. 40 alin. (1): "Cetățenii se pot asocia liber în partide politice, în sindicate, în patronate și în alte forme de asociere.";

- Art. 44 alin. (2): "Proprietatea privată este garantată și ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular. Cetățenii străini și apatrizii pot dobândi dreptul de proprietate privată asupra terenurilor numai în condițiile rezultate din aderarea României la Uniunea Europeană și din alte tratate internaționale la care România este parte, pe bază de reciprocitate, în condițiile prevăzute prin lege organică, precum și prin moștenire legală.";

- Art. 135 alin. (2) lit. a), b) și g): "Statul trebuie să asigure:

a) libertatea comerțului, protecția concurenței loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producție;

b) protejarea intereselor naționale în activitatea economică, financiară și valutară; [...]

g) aplicarea politicilor de dezvoltare regională în concordanță cu obiectivele Uniunii Europene.";

- Art. 136 alin. (5): "Proprietatea privată este inviolabilă, în condițiile legii organice."

Autorii sesizării consideră, de asemenea, că sunt încălcate și unele prevederi din documente internaționale, astfel:

- art. 4 și art. 5 pct. 2 din Pactul internațional cu privire la drepturile economice, sociale și culturale, ratificat prin

Decretul Consiliului de Stat nr. 212/1974 , publicat în Buletinul Oficial, Partea I, nr. 146 din 20 noiembrie 1974, potrivit cărora:

- Art. 4: "Statele părți la prezentul pact recunosc că, în ce privește folosința drepturilor asigurate de către stat în conformitate cu prezentul pact, statul nu poate supune aceste drepturi decât la limitările stabilite de lege, numai în măsura compatibilă cu natura acestor drepturi și exclusiv în vederea promovării bunăstării generale într-o societate democratică.";

- Art. 5 pct. 2: "Nu se poate admite nici o restricție sau derogare de la drepturile fundamentale ale omului recunoscute sau în vigoare în orice țară în virtutea unor legi, convenții, regulamente sau cutume, sub pretextul că prezentul pact nu recunoaște aceste drepturi sau le recunoaște într-o măsură mai mică."

- Partea I, pct. 5 din Carta socială europeană revizuită, ratificată prin

Legea nr. 74/1999 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 193 din 4 mai 1999, care prevede: "toți lucrătorii și patronii au dreptul de a se asocia liber în organizații naționale sau internaționale pentru protecția intereselor lor economice și sociale;";

- Art. E "Nediscriminarea" din partea a V-a a Cartei sociale europene revizuite: "Respectarea drepturilor recunoscute în prezenta cartă trebuie asigurată fără deosebire de rasă, sex, limbă, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine națională sau socială, sănătate, apartenență la o minoritate națională, naștere sau orice altă situație.";

- Art. H "Relații între cartă și dreptul intern sau acordurile internaționale" din partea a V-a a Cartei sociale europene revizuite: "Prevederile prezentei carte nu vor aduce atingere dispozițiilor dreptului intern și ale tratatelor, convențiilor sau acordurilor bilaterale ori multilaterale care sunt sau vor intra în vigoare și care acordă un tratament mai favorabil persoanelor protejate.";

- Cap. II din Recomandarea nr. 193 din 20 iunie 2002 a Organizației Internaționale a Muncii privind promovarea cooperativelor, care prevede:

- pct. 6: "Echilibrul social impune existența unui sector public și a unui sector privat puternic, precum și a unui puternic sector reprezentat de cooperative, organizații mutuale și alte forme de organizare socială și nonguvernamentală. În acest context, autoritățile publice trebuie să creeze premisele politice și cadrul juridic favorabil, care să permită cooperativelor să-și îndeplinească funcțiile conform valorilor și principiilor cooperatiste enunțate la art. 3, tinzând spre:

a) stabilirea unui cadru instituțional care să permită înregistrarea cooperativelor după formalități rapide, simple, puțin costisitoare și cât mai eficiente;

b) promovarea unor politici care să aibă ca scop facilitarea constituirii unor rezerve, din care o parte pot fi indivizibile, și a unor fonduri de solidaritate în cadrul cooperativelor;

c) adoptarea unor măsuri de supraveghere a cooperativelor, ținând cont de condițiile specifice naturii și funcțiilor lor, cu respectarea autonomiei, în conformitate cu legislația și practicile naționale și care să nu instituie un regim mai puțin favorabil decât cel acordat altor forme de întreprinderi sau organizații sociale;

d) facilitarea aderării cooperativelor la structuri cooperatiste care să răspundă în cea mai mare măsură nevoilor cooperatorilor;

e) încurajarea dezvoltării cooperativelor ca întreprinderi autonome și autoadministrate, mai ales acolo unde au un rol important în furnizarea de servicii care nu sunt oferite și de alți furnizori.";

- pct. 7 (2): "Cooperativele trebuie să beneficieze de condiții conform legislației și practicilor naționale care să nu fie mai puțin favorabile decât cele de care beneficiază celelalte forme de societăți comerciale sau organizații sociale. Dacă este cazul, guvernele trebuie să adopte măsuri de sprijin în favoarea activității cooperatiste, în ceea ce privește anumite obiective de politică socială și publică, cum ar fi promovarea creării de noi locuri de muncă sau dezvoltarea de activități care se adresează grupurilor sau zonelor defavorizate. Aceste măsuri pot include, între altele și pe cât posibil, facilități fiscale, tarifare, facilitarea accesului la executarea de lucrări publice și adoptarea de dispoziții speciale în materia contractelor publice.";

- Cap. III din Recomandarea nr. 193 din 20 iunie 2002 a Organizației Internaționale a Muncii privind promovarea cooperativelor: "Implementarea politicilor publice de promovare a cooperativelor", care prevede:

- pct. 10 (2): "Guvernele trebuie să consulte organizațiile cooperatiste, organizațiile patronale și sindicale, asupra elaborării sau revizuirii legislației, a politicilor și reglementărilor în materie de cooperație."

Examinând sesizările de neconstituționalitate formulate, Curtea Constituțională reține că acestea vizează prevederile art. 6 lit. n), art. 36 alin. (4), art. 91 alin. (2) lit. d), art. 98 alin. (2), art. 106 alin. (4), art. 110 alin. (1), art. 117 alin. (6), art. 119 alin. (1) și ale art. 121 alin. (1) lit. a) și b) și alin. (10) din Legea privind organizarea și funcționarea cooperației, în special, precum și legea, în ansamblul său, sub aspectele criticate:

a) În opinia autorilor sesizării, art. 6 lit. n) din lege, care definește termenul de uniune, limitează dreptul de asociere al societăților și asociațiilor cooperative prin obligarea acestora de a se constitui în uniuni - persoane juridice fără scop patrimonial, deși în mod tradițional ele au avut scop lucrativ. Se consideră astfel că sunt încălcate prevederile art. 40 alin. (1) din Constituție, precum și o serie de dispoziții din Pactul internațional cu privire la drepturile economice, sociale și culturale, Carta socială europeană revizuită și Recomandarea Organizației Internaționale a Muncii privind promovarea cooperativelor nr. 193 din 20 iunie 2002.

În legătură cu dreptul de asociere, Curtea Constituțională s-a mai pronunțat prin

Decizia nr. 228 din 10 septembrie 2002 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 734 din 8 octombrie 2002, reținând că acesta este un drept fundamental, social-politic, care se încadrează, în general, în categoria libertăților de opinie, alături de libertatea conștiinței, libertatea de expresie etc. Asociațiile la care se referă art. 40 alin. (1) din Constituție nu au scopuri lucrative, nu urmăresc obținerea sau împărțirea unor beneficii. Prin aceeași decizie s-a mai reținut că art. 37 din Constituție, devenit art. 40, ca urmare a renumerotării textelor determinate de Legea de revizuire a Constituției, "nu poate fi socotit temeiul juridic al creării unor societăți comerciale sau a altor asociații cu caracter lucrativ sau, eventual, al persoanelor juridice, care sunt de domeniul legii civile, al dreptului privat", precum și că același text constituțional "se referă la asociere ca rezultat al exercitării unei libertăți fundamentale în baza căreia se constituie o asociație de drept public, al cărei temei este însăși libertatea de asociere, iar nu contractul, care constituie temeiul asociațiilor și al societăților de drept privat". Examinând textul de lege criticat, coroborat cu dispozițiile art. 89 alin. (1) din lege, se poate observa faptul că uniunea nu poate avea decât semnificația unei posibilități pentru societățile cooperative de a se afilia la nivel județean și național în scopul promovării unor interese ale membrilor lor, și nicidecum semnificația unei obligații. De aceea, prin această reglementare, legiuitorul nu a încălcat dispozițiile constituționale ale art. 40 alin. (1) privind dreptul de asociere, textul respectiv neavând incidență asupra constituirii înseși a societăților cooperative, care, astfel cum se precizează la art. 7 alin. (1) din lege, se constituie pe baza consimțământului liber exprimat al membrilor lor.

Așa cum prevede art. 89 alin. (1) din lege, uniunile reprezintă și apără interesele societăților cooperative membre în relațiile cu toate celelalte subiecte de drept, ele nu ar putea desfășura activitate economică, intrând în concurență cu acestea. S-ar încălca astfel dispozițiile art. 135 alin. (2) lit. a) din Constituție.

De menționat faptul că, în jurisprudența sa constantă, Curtea Constituțională a statuat că "dreptul de asociere se poate exercita numai cu respectarea legii și nu împotriva ei" ( Decizia nr. 147/2004 ), reținând în acest sens că "legea poate institui anumite condiții obligatorii privind constituirea și desfășurarea activității asociațiilor".

Nu se poate reține nici critica potrivit căreia prin dispozițiile art. 6 lit. n) din lege sunt înfrânte prevederile art. 4 și 25 din Pactul internațional cu privire la drepturile economice, sociale și culturale, ale pct. 5 din Carta socială europeană revizuită, partea I, precum și ale pct. 6 din cap. II din Recomandarea privind promovarea cooperativelor, acestea neavând vreo semnificație deosebită pentru soluționarea acestei obiecții de neconstituționalitate. De altfel, autorii sesizării nu arată în ce mod textul de lege criticat contravine reglementărilor internaționale menționate.

În ceea ce privește faptul că prin reglementările anterioare, aplicabile în materie, toate formele organizatorice ale cooperației meșteșugărești au avut caracter și scop lucrativ, iar prin dispoziția art. 6 lit. n) din lege se încalcă tradiția și specificul cooperației meșteșugărești, se observă că acestea nu pot constitui argumente de neconstituționalitate.

De altfel, tradiția nu privește doar

Legea nr. 14/1968

și

Decretul-lege nr. 66/1990

privind organizarea și funcționarea cooperației meșteșugărești. Ar fi fost corect, dacă autorii aveau în vedere și reglementările privind cooperația, în general, înainte de 1948, cum ar fi, de exemplu, Codul cooperației din 1928,

Legea nr. 33 din 28 martie 1929

pentru organizarea cooperației și Legea pentru organizarea cooperației din 1935, potrivit cărora societățile cooperative se puteau asocia în federale numai pentru operațiuni în vederea satisfacerii nevoilor cooperativelor asociate.

b) Dispozițiile art. 36 alin. (4) din lege, referitoare la reconvocarea adunării generale a membrilor cooperatori, ordinară sau extraordinară, până la îndeplinirea condițiilor legale privind convocarea, prevăzute la alin. (2) sau (3) al textului, sunt, în opinia autorilor sesizării, discriminatorii în raport cu prevederile

art. 188 alin. (3) din Legea nr. 31/1990

privind societățile comerciale și blochează activitatea decizională a organizațiilor cooperatiste, aducând grave prejudicii intereselor membrilor cooperatori. Se consideră că se încalcă astfel art. 135 alin. (2) lit. a) din Constituție, care prevede obligația statului de a asigura crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producție.

Examinând această susținere, Curtea reține că dispozițiile art. 36 alin. (4), care prevăd condițiile speciale pentru convocarea adunărilor generale ordinare sau extraordinare ale societăților cooperative, sunt în interesul cooperatorilor, fără ca reglementarea să contravină prevederilor constituționale menționate.

În legătură cu susținerea potrivit căreia

art. 36 alin. (4) din lege este discriminatoriu în raport cu Legea nr. 31/1990 , care nu conține asemenea dispoziții în ceea ce privește societățile comerciale, Curtea reține că acestea din urmă au un statut juridic diferit de cel al societăților cooperative, ceea ce justifică și deosebirea de reglementare. De altfel, referirea la neconcordanța dintre, pe de o parte,

art. 188 alin. (3) din Legea nr. 31/1990

și, pe de altă parte, art. 36 alin. (4) din legea supusă controlului de constituționalitate nu are relevanță în cauză, întrucât eventuala necorelare există între dispozițiile unor legi diferite, și nicidecum față de dispoziții constituționale. Așadar, diferența de reglementare între societățile comerciale și societățile cooperative nu constituie un motiv de neconstituționalitate. Este dreptul suveran al legiuitorului de a stabili statute juridice diferite pentru persoane juridice cu activitate diferită.

c) Art. 91 alin. (2) lit. d) din lege, care dispune că cererea de înscriere a asociației/uniunii în registrul asociațiilor și fundațiilor aflat la grefa judecătoriei este însoțită de avizul Agenției Naționale pentru Întreprinderi Mici și Mijlocii și Cooperație, în vederea dobândirii personalității juridice a asociației/uniunii cooperative, este considerat neconstituțional, cu motivarea că acest aviz reprezintă o imixtiune a statului în activitatea unor agenți economici cu capital privat și un obstacol potențial în calea libertății de asociere, ceea ce contravine dispozițiilor art. 40 alin. (1) și art. 44 alin. (2) din Constituție.

În ceea ce privește raportarea neconstituționalității art. 91 alin. (2) lit. d) la art. 40 din Constituție, referitor la dreptul de asociere, urmează a se constată că textul de lege criticat este cuprins în titlul III "Asociațiile, uniunile județene și uniunile naționale". Potrivit art. 89 alin. (1) din același titlu, "Societățile cooperative se pot asocia în mod liber și voluntar, pe baza hotărârilor adunărilor generale ale acestora, în asociații și uniuni constituite în scopul de a asigura reprezentarea și apărarea intereselor societăților cooperative asociate în relațiile cu administrația publică, autoritatea de stat, alte persoane fizice sau juridice, publice ori private, organisme internaționale și cu asociații internaționale echivalente, precum și pentru susținerea și promovarea principiilor cooperatiste, conform prevederilor prezentei legi." Celelalte alineate ale textului, precum și art. 90 dispun cu privire la modalitățile de constituire și de dobândire a personalității juridice ale asociației sau uniunii, iar art. 91 reglementează procedura de înscriere în registrul asociațiilor și fundațiilor aflat la grefa judecătoriei de la sediul asociației sau fundației. Așadar, cerința obținerii avizului Agenției Naționale pentru Întreprinderi Mici și Mijlocii și Cooperație sub aspectul conformității statutului cu prevederile legii este ulterioară constituirii acestora, iar avizul menționat este unul dintre documentele care însoțesc cererile acestora de înscriere în registrul asociațiilor și fundațiilor, în scopul dobândirii personalității juridice. Așa fiind, art. 91 alin. (2) lit. d) din lege nu încalcă dreptul constituțional la asociere prevăzut de art. 40 din Constituție și nici dispozițiile din actele normative convenționale și internaționale invocate, cu care textul din Legea fundamentală este în concordanță. În același sens a statuat Curtea Constituțională și prin

Decizia nr. 441 din 20 noiembrie 2003 , cu prilejul soluționării excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. I pct. 5 și 6 din Ordonanța Guvernului nr. 37/2003 pentru modificarea și completarea

Ordonanței Guvernului nr. 26/2000

cu privire la asociații și fundații.

În ceea ce privește invocarea încălcării prevederilor art. 44 alin. (2) din Constituție, referitoare la garantarea și ocrotirea în mod egal a proprietății, urmează a se constată că aceste prevederi nu sunt incidente în cauză, întrucât, potrivit art. 89 alin. (2) din lege, "Pentru a constitui asociații sau uniuni, societățile cooperative pun în comun și fără drept de restituire un aport în bani și/sau în natură și activează pe baza experienței manageriale pentru realizarea scopului și obiectivelor propuse", adică reprezentarea și apărarea intereselor societăților cooperative asociate în relațiile interne și cu alte organisme internaționale.

Avizul Agenției Naționale pentru Întreprinderile Mici și Mijlocii și Cooperație nu presupune o imixtiune a unui organ de stat în constituirea uniunilor și asociațiilor. Ca organ de specialitate al administrației publice centrale, aceasta urmărește doar asigurarea respectării dispozițiilor legale, iar avizul este dat după ce societățile cooperative au convenit să formeze astfel de structuri organizatorice și funcționale. În acest sens s-a pronunțat și Curtea Constituțională prin

Decizia nr. 44 din 4 februarie 2003 , care arată că avizul organului administrativ de specialitate nu reprezintă o autorizație administrativă prealabilă, neputând da naștere astfel la abuzuri administrative. Pentru aceleași argumente, acest text nu contravine nici prevederilor art. E și H din Carta socială europeană revizuită, partea a V-a. În ceea ce privește "discriminarea legislativă" a membrilor cooperatori în raport cu alte "categorii de lucrători din cadrul agenților economici constituiți în baza

Legii nr. 31/1990

sau a altor legi", Curtea reține că aceasta nu are nici o legătură cu principiul nediscriminării consacrat de art. 4 alin. (2) din Constituție, care determină criteriile nediscriminării, și anume: rasa, naționalitatea, originea, etnia, limba, religia, sexul, opinia, apartenența politică, averea sau originea socială.

d) Art. 98 alin. (2) din lege stabilește că asociațiile/uniunile pot înființa societăți comerciale în conformitate cu prevederile

Legii nr. 31/1990 , și care pot participa la societățile cooperative de gradul II, iar dividendele obținute de asociații/uniuni din activitățile societăților, dacă nu se reinvestesc în acestea, se folosesc în mod obligatoriu ca resurse pentru realizarea scopului și obiectivelor asociației/uniunii, ceea ce este socotit ca fiind contrar prevederilor constituționale ale art. 40 alin. (1), art. 44 alin. (2) și ale art. 135 alin. (2) lit. a). În opinia autorilor sesizării, contrarietatea constă în aceea că asociațiile și uniunile constituite prin liberă asociere "sunt obligate, prin înfrângerea voinței lor, să dirijeze o parte din fondurile proprii în afara reglementărilor cooperatiste, în alte sisteme economice cu care nu au de-a face, respectiv pentru constituirea de societăți comerciale în condițiile unei alte reglementări care nu este specifică organizării cooperatiste".

În legătură cu aceste susțineri, Curtea observă că înființarea de societăți comerciale de către asociații sau uniuni este prevăzută prin textul de lege criticat ca o posibilitate, iar nu ca o obligație, o dispoziție asemănătoare fiind cuprinsă și în

Ordonanța Guvernului nr. 26/2000

cu privire la asociații și fundații.

Așadar, Curtea nu poate reține încălcarea prevederilor constituționale ale art. 40 alin. (1), referitoare la dreptul cetățenilor de a se asocia liber în partide politice, în sindicate, în patronate și în alte forme de asociere, ale art. 44 alin. (2) privind garantarea și ocrotirea în mod egal prin lege a proprietății private, indiferent de proprietar, și ale art. 135 alin. (2) lit. a), care dispun în legătură cu obligația statului de a asigura crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producție.

Ar fi ilegal ca astfel de venituri să fie investite în alte structuri economice și nu pentru consolidarea economică a celor care le-au constituit, dând astfel expresie dreptului la asociere și dreptului de proprietate privată, contribuind în acest fel, așa cum rezultă din art. 135 alin. (2) din Constituție, la crearea condițiilor necesare pentru creșterea calității vieții membrilor lor.

e) Art. 106 alin. (4) din lege, care prevede că "Agenția Națională pentru Întreprinderi Mici și Mijlocii și Cooperație reprezintă autoritatea competentă care asigură respectarea prevederilor prezentei legi", încalcă, în opinia autorilor sesizării, aceleași dispoziții din Constituție invocate și în legătură cu neconstituționalitatea art. 98 alin. (2) din lege și cu aceeași motivare. Așa fiind, rezultă că art. 40 alin. (1), art. 44 alin. (2) și art. 135 alin. (2) lit. a) din Constituție nu au relevanță față de conținutul textului de lege criticat.

Prin urmare, este de observat că, așa cum rezultă din

Hotărârea Guvernului nr. 753/2003

privind organizarea și funcționarea Agenției Naționale pentru Întreprinderi Mici și Mijlocii și Cooperație, modificată și completată prin

Hotărârea Guvernului nr. 2.007/2004 , înființarea acestei agenții are drept scop realizarea unui program de dezvoltare a sectorului întreprinderilor mici și mijlocii, precum și a celui cooperatist, iar dispoziția criticată, care stabilește că agenția este autoritatea competentă să asigure respectarea prevederilor prezentei legi, nu contravine textelor din Constituție invocate ca fiind încălcate.

f) În opinia autorilor sesizării, art. 110 alin. (1) din lege, referitor la constituirea Consiliului consultativ al cooperației, ca organism fără personalitate juridică, pe lângă Agenția Națională pentru Întreprinderi Mici și Mijlocii și Cooperație, format din reprezentanți desemnați de toate uniunile naționale existente, creează o discriminare a organizațiilor cooperatiste față de celelalte categorii de agenți economici și contravine dispozițiilor art. 135 alin. (2) lit. a) din Constituție, potrivit cărora statul se obligă să asigure libertatea comerțului și protecția concurenței loiale.

Examinând această susținere, Curtea reține că art. 110 alin. (1) din lege dispune cu privire la constituirea Consiliului consultativ al cooperației, ca organism cu rol consultativ și fără personalitate juridică, format din reprezentanți ai uniunilor naționale și care potrivit alin. (2) al art. 110 reprezintă și susține politica Agenției Naționale pentru Întreprinderi Mici și Mijlocii și Cooperație privind sprijinirea și dezvoltarea sistemului cooperatist din România, preia și transmite agenției toate deciziile luate în conformitate cu prevederile legii. Principalele atribuții ale Consiliului consultativ, astfel cum sunt stabilite la alin. (3) al aceluiași articol, sunt chiar în sensul sprijinirii și dezvoltării sistemului cooperatist și al aplicării politicii statului în acest domeniu, ceea ce nu contravine prevederilor art. 135 alin. (2) lit. a) din Constituție, astfel că nici această critică nu poate fi reținută.

Pe de altă parte, din examinarea susținerilor autorilor sesizării reiese că aceștia neagă competența legiuitorului, recunoscută chiar de textul constituțional invocat ca fiind încălcat, de a stabili condițiile de exercitare a drepturilor în acord cu interesul general, precum și faptul că reprezentantul Agenției Naționale pentru Întreprinderi Mici și Mijlocii și Cooperație în Consiliul consultativ are vot consultativ, iar agenția, ca organ specializat al administrației publice centrale, îndeplinește, în principal, atribuții pentru gestionarea ajutorului pe care statul îl acordă sectorului cooperatist al economiei în considerarea dispozițiilor constituționale ale art. 135.

g) Prevederile art. 117 alin. (6) din lege, referitoare la dizolvarea de drept a organizațiilor cooperatiste existente la data intrării în vigoare a legii, în cazul în care acestea nu și-au înregistrat la oficiul registrului comerțului, în termen de 9 luni, modificările statutelor în conformitate cu dispozițiile legii, sunt considerate de către autorii sesizării ca fiind neconstituționale prin raportare la art. 15 alin. (2) din Constituție, care consacră principiul neretroactivității legii.

Această critică nu poate fi primită, deoarece, în mod firesc, dispozițiile prezentei legi se aplică pentru viitor, ceea ce presupune reorganizarea atât a cooperativelor, cât și a întregului sistem al cooperației, cu respectarea noilor reglementări și a dispozițiilor tranzitorii ale legii. În temeiul art. 78 din Constituție, Legea privind organizarea și funcționarea cooperației se aplică de la data intrării ei în vigoare, așa încât nu este posibilă menținerea formelor anterioare de organizare a societăților cooperative, în temeiul legilor care au fost abrogate prin noua reglementare, decât pe perioada aplicării dispozițiilor tranzitorii. Instituirea de către legiuitor a unei dispoziții tranzitorii nu poate fi considerată ca având un caracter retroactiv.

Dispozițiile art. 117 alin. (6), care stabilesc dizolvarea de drept a organizațiilor cooperatiste existente la data intrării în vigoare a prezentei legi, în cazul în care acestea nu și-au înregistrat la oficiul registrului comerțului, în termen de 9 luni, modificările statutelor în conformitate cu prevederile sale, nu retroactivează, ci dau expresie principiului aplicării legii noi situațiilor juridice în curs.

h) În legătură cu art. 119 alin. (1) din lege, care interzice federalelor teritoriale ale cooperativelor de consum, asociațiilor teritoriale ale organizațiilor cooperației meșteșugărești, Uniunii Naționale a Cooperativelor de Consum și Asociației Naționale a Cooperației Meșteșugărești să înstrăineze, cu orice titlu, clădirile sau terenurile aflate în patrimoniul lor până la data îndeplinirii procedurilor de modificare a statutelor lor în acord cu noile prevederi legale, se susține că este neconstituțional prin aceea că instituie o indisponibilizare a bunurilor din patrimoniul organizațiilor cooperative ce sunt scoase în mod forțat din circuitul civil general pentru o perioadă determinată. Se consideră că se încalcă astfel dreptul de dispoziție al proprietarului pe o perioadă determinată, textul fiind în contradicție cu art. 44 și art. 136 alin. (5) din Constituție.

Din examinarea prevederilor de lege criticate prin raportare la textele constituționale menționate, rezultă că, dimpotrivă, art. 119 alin. (1) stabilește conținutul și limitele dreptului de proprietate privată a cooperatorilor din sistemul cooperatist pentru perioada reorganizării, fără ca aceasta să contravină art. 44 și art. 136 alin. (5) din Constituție.

Măsura indisponibilizării legale, instituită temporar cu privire la anumite bunuri aflate în patrimoniul cooperativelor și al asociațiilor acestora, pentru perioada de până la reorganizare, este o măsură de protecție și nu este de natură să îngrădească dreptul de proprietate, ale cărui conținut și limite, așa cum prevede Constituția, se stabilesc prin lege.

i) Cu privire la dispozițiile art. 121 alin. (1) lit. a) și b) și alin. (10) din lege, care reglementează obligativitatea reorganizării Asociației Naționale a Cooperației Meșteșugărești - UCECOM - și a Uniunii Naționale a Cooperativelor de Consum - CENTROCOOP - în termen de cel mult 18 luni de la intrarea în vigoare a legii, se susține că acestea încalcă prevederile art. 40 alin. (1), art. 44 alin. (2) teza întâi și ale art. 135 alin. (2) lit. a), b) și g) din Constituție.

Această critică de neconstituționalitate nu poate fi însușită, deoarece dispozițiile legii ce fac obiectul controlului de constituționalitate sunt de natură să asigure atât funcționarea noului sistem de organizare și funcționare a cooperației, cât și garantarea corespunzătoare a dreptului de proprietate al tuturor cooperatorilor și a intereselor lor generale, prin procedura instituită.

De altfel, criticile de neconstituționalitate ce vizează art. 117 alin. (6), art. 119 alin. (1) și art. 121 alin. (1) lit. a) și b) și alin. (10) fac parte din dispozițiile tranzitorii de imediată aplicabilitate, astfel că nu pot fi considerate ca având caracter retroactiv și deci nu încalcă principiul constituțional al neretroactivității legii. Aplicarea acestor trei reglementări se justifică în temeiul principiului aplicării legii noi situațiilor juridice aflate în curs de desfășurare.

În legătură cu celelalte aspecte invocate de autorii sesizării privind încălcarea unor dispoziții din actele internaționale menționate, Curtea constată că acele dispoziții nu au incidență în cauză.

În sfârșit, Curtea nu poate reține nici criticile referitoare la ansamblul Legii privind organizarea și funcționarea cooperației, întrucât acestea reprezintă considerente ce nu intră în sfera controlului de constituționalitate, care, conform

art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, presupune raportarea prevederilor din legi, tratate internaționale, regulamentele Parlamentului și ordonanțele Guvernului la dispozițiile și principiile Constituției. Or, în esență, potrivit susținerilor autorilor sesizării, legea ce face obiectul controlului de constituționalitate încalcă prin dispozițiile sale tradiția și specificul cooperației meșteșugărești, rupe unitatea de concepție și de organizare a cooperației și contravine intereselor membrilor cooperatori.

De altfel, este de semnalat faptul că, examinând ansamblul dispozițiilor Legii privind organizarea și funcționarea cooperației, sub aspectul criticilor formulate, Curtea a constatat că unele dintre prevederile acesteia sunt discutabile sub aspect tehnico-juridic redacțional sau sunt incomplete, precum și existența anumitor necorelări între texte, ceea ce ar putea da naștere la dificultăți în procesul de aplicare a legii. Potrivit competenței sale, astfel cum este stabilit prin

art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , "Curtea Constituțională se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului." O intervenție a Curții în procesul de control constituțional ar echivala cu o intervenție în activitatea de legiferare, ceea ce ar contraveni prevederilor art. 61 din Constituție, potrivit cărora Parlamentul este "unica autoritate legiuitoare a țării." Așa fiind, Curtea a statuat în mai multe rânduri că orice demers al său, dincolo de limitele sesizării, ar avea drept consecință ignorarea prevederilor constituționale și ale legii sale organice privind imposibilitatea sesizării din oficiu.

Având în vedere considerentele expuse în prezenta decizie, dispozițiile art. 6 lit. n), art. 36 alin. (4), art. 91 alin. (2) lit. d), art. 98 alin. (2), art. 106 alin. (4), art. 110 alin. (1), art. 117 alin. (6), art. 119 alin. (1) și ale art. 121 alin. (1) lit. a) și b) și alin. (10) din Legea privind organizarea și funcționarea cooperației, în special, precum și legea în ansamblul său, sub aspectele criticate, dispozițiile art. 146 lit. a) din Constituție, precum și prevederile art. 11 alin. (1) lit. A.a) și ale

art. 15 și 18 din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Constată că dispozițiile art. 6 lit. n), art. 36 alin. (4), art. 91 alin. (2) lit. d), art. 98 alin. (2), art. 106 alin. (4), art. 110 alin. (1), art. 117 alin. (6), art. 119 alin. (1) și art. 121 alin. (1) lit. a) și b) și alin. (10) din Legea privind organizarea și funcționarea cooperației, în special, precum și legea, în ansamblul său, sub aspectele criticate, sunt constituționale.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Președintelui României și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Dezbaterea a avut loc în ședința din data de 19 ianuarie 2005 și la aceasta au participat: Ion Predescu, președinte, Aspazia Cojocaru, Constantin Doldur, Acsinte Gaspar, Kozsokar Gabor, Petre Ninosu și Șerban Viorel Stănoiu, judecători.