Decizia nr. 17/2005

Ion Predescu - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Iuliana Nedelcu - procuror

Florentina Geangu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 275-278 și ale art. 278^1 alin. 8 lit. c) din Codul de procedură penală, precum și ale

art. IX pct. 3 și 5 din Legea nr. 281/2003 , excepție invocată de Dumitru Octavian Rădulescu în Dosarul nr. 1.207/2004 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția penală.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Magistratul-asistent informează Curtea că autorul excepției a depus la dosar o cerere prin care solicită amânarea judecării cauzei pentru lipsă de apărare.

Având cuvântul asupra acestei chestiuni prealabile, reprezentantul Ministerului Public nu se opune cererii de amânare.

Deliberând, Curtea respinge cererea de amânare.

Cauza fiind în stare de judecată, se dă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției, întrucât apreciază că prevederile de lege criticate nu contravin dispozițiilor constituționale invocate ca fiind încălcate.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 6 iulie 2004, pronunțată în Dosarul nr. 1.207/2004, Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 275-278 și ale art. 278^1 alin. 8 lit. c) din Codul de procedură penală, precum și ale

art. IX pct. 3 și 5 din Legea nr. 281/2003

privind modificarea și completarea Codului de procedură penală și a altor legi speciale. Excepția a fost invocată de Dumitru Octavian Rădulescu într-o cauză având ca obiect soluționarea recursurilor declarate, atât de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, cât și de autorul excepției, împotriva Sentinței penale nr. 6 din 22 ianuarie 2004 a Curții de Apel București - Secția a II-a penală. Prin această hotărâre judecătorească s-a admis plângerea formulată de petentul Dumitru Coca, s-a desființat Rezoluția nr. 1.313/P/2000 din 5 aprilie 2001 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București și s-a trimis cauza procurorului în vederea începerii urmăririi penale și a cercetării numitului Dumitru Octavian Rădulescu pentru infracțiunile prevăzute la art. 246 (abuz în serviciu contra intereselor persoanelor) și la art. 289 (falsul intelectual) din Codul penal.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susțin următoarele:

- dispozițiile art. 275-278 din Codul de procedură penală, în măsura în care sunt interpretate în sensul că plângerile fondate pe acest text pot fi formulate oricând, contravin prevederilor art. 6 pct. 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, potrivit cărora orice persoană are dreptul la judecarea cauzei sale într-un termen rezonabil;

- dispozițiile art. 278^1 alin. 8 lit. c) din Codul de procedură penală încalcă prevederile constituționale ale art. 124 alin. (2), deoarece "orice persoană poate depune plângere la organul de urmărire penală contra altei persoane și, dacă nu se dispune trimiterea acesteia în judecată, partea nemulțumită se poate adresa instanței, indiferent de natura infracțiunii, cu toate că art. 279 din Codul de procedură penală statuează că partea vătămată se poate adresa direct instanței de judecată numai pentru infracțiunile minore, expres prevăzute de lege";

- prevederile

art. IX pct. 3 din Legea nr. 281/2003 , "pentru ipoteza desființării sau a casării hotărârii atacate", sunt retroactive, întrucât se aplică unei căi de atac deja exercitate și aflate în curs de judecată, ceea ce încalcă dispozițiile constituționale ale art. 15 alin. (2);

- prevederile

art. IX pct. 5 din Legea nr. 281/2003

sunt neconstituționale, deoarece prevăd că "termenul de un an se socotește de la intrarea în vigoare a legii, adică de la 1 ianuarie 2004, și deci se aplică retroactiv, contrar art. 15 alin. (2) din Constituție, precum și art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale".

Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția penală și-a exprimat opinia în sensul că dispozițiile cuprinse în textele legale criticate nu contravin prevederilor sau principiilor constituționale și nici dispozițiilor art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, excepția de neconstituționalitate fiind nefondată.

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil este garantată în tot cursul urmăririi penale, în acest sens fiind dispozițiile art. 278 alin. 3, ale art. 140^1, art. 140^2 și ale art. 168 din Codul de procedură penală, tot astfel dispozițiile art. 278^1 alin. 8 lit. c) au drept scop asigurarea accesului la justiție, fiind conforme cu dispozițiile art. 21 din Constituție, de asemenea prevederile

art. IX pct. 3 din Legea nr. 281/2003

nu retroactivează, ci sunt reflectarea principiului activității legii procesual penale.

Avocatul Poporului consideră, de asemenea, că excepția este neîntemeiată, întrucât "textele legale criticate, prin care este stabilită calea de atac împotriva măsurilor și actelor efectuate de procuror în cursul urmăririi penale, nu aduc atingere soluționării cauzelor într-un termen rezonabil și îndeplinirii condițiilor unui proces echitabil", totodată "stabilirea de către legiuitor, în temeiul prerogativelor conferite de dispozițiile art. 126 alin. (2) din Constituție, a căilor de atac ce pot fi exercitate împotriva încheierii prin care instanța de judecată a admis plângerea și a desființat rezoluția sau ordonanța procurorului de netrimitere în judecată, nu aduce atingere art. 124 alin. (2) din Constituție", iar prevederile

art. IX pct. 3 și 5 din Legea nr. 281/2003

sunt în concordanță atât cu principiul constituțional al neretroactivității legii, cât și cu dispozițiile art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, privind soluționarea cauzelor în mod echitabil și într-un termen rezonabil.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate ridicată.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2),

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile din Codul de procedură penală cuprinse în partea specială, titlul I "Urmărirea penală", capitolul VII "Plângerea împotriva măsurilor și actelor de urmărire penală" (prevederi referitoare la dreptul de a face plângere (art. 275), la obligația de înaintare a plângerii (art. 276), la termenul de rezolvare (art. 277), la plângerea contra actelor procurorului (art. 278) și la admiterea de instanță a plângerii împotriva rezoluției procurorului de netrimitere în judecată, cu reținerea cauzei spre judecare [art. 278^1 alin. 8 lit. c)]), precum și dispozițiile

art. IX pct. 3 și 5 din Legea nr. 281/2003 , care au următorul conținut:

"3. Cauzele aflate în curs de judecată, la data intrării în vigoare a prezentei legi, vor continua să fie judecate de instanțele competente, potrivit dispozițiilor aplicabile anterior acestei date. În caz de admitere a apelului sau a recursului, dacă se dispune desființarea sau, după caz, casarea hotărârii și rejudecarea cauzei, aceasta se va judeca de instanța competentă, potrivit prezentei legi.";

"5. În cazul rezoluțiilor de neîncepere a urmăririi penale, al ordonanțelor ori, după caz, al rezoluțiilor de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, date de procuror până la intrarea în vigoare a prezentei legi, termenul de introducere a plângerii prevăzute în art. 278^1 din Codul de procedură penală este de un an și curge de la intrarea în vigoare a prezentei legi, dacă nu s-a împlinit termenul de prescripție a răspunderii penale."

În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, aceste dispoziții de lege contravin principiului neretroactivității legii, consacrat de art. 15 alin. (2) din Constituție, principiului privind unicitatea, imparțialitatea și egalitatea justiției, reglementat de art. 124 alin. (2) din Legea fundamentală, precum și dispozițiilor art. 6 pct. 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, potrivit cărora orice persoană are dreptul la judecarea cauzei sale într-un termen rezonabil.

Examinând excepția de neconstituționalitate ridicată, Curtea reține următoarele:

1. În ceea ce privește termenul de formulare a plângerii reglementate de prevederile art. 275-278 din Codul de procedură penală, se constată că, astfel cum s-a arătat și în punctul de vedere al Guvernului, soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil, în conformitate cu dispozițiile art. 21 alin. (3) din Constituție și ale art. 6 pct. 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, este garantată în cursul urmăririi penale prin mai multe dispoziții legale. Astfel, în art. 278 alin. (3) din Codul de procedură penală, modificat și completat prin

Legea nr. 480/2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.088 din 23 noiembrie 2004, se stabilește un termen legal de 20 de zile pentru formularea plângerii împotriva actelor procurorului de neîncepere a urmăririi penale, de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale. Totodată, în Codul de procedură penală au fost introduse prevederi legale care au ca obiect de reglementare plângerile împotriva măsurilor preventive dispuse de procuror sau de organul de cercetare penală. În acest sens, împotriva ordonanței organului de cercetare penală sau a procurorului privind măsura reținerii se poate face plângere, înainte de expirarea celor 24 de ore de la luarea măsurii (art. 140^1 alin. 1), iar împotriva ordonanței procurorului, prin care se dispune luarea măsurii obligării de a nu părăsi localitatea ori a măsurii de a nu părăsi țara, termenul de formulare a plângerii este de 3 zile de la luarea măsurii (art. 140^2 alin. 1). În aceeași categorie se înscriu și dispozițiile art. 168 din Codul de procedură penală, referitoare la plângerea împotriva măsurilor asigurătorii dispuse de procuror, instituindu-se posibilitatea înaintării plângerii procurorului sau instanței de judecată, în orice fază a procesului penal. Plângerea se poate face - în fața organelor judiciare penale - numai până la soluționarea definitivă a procesului penal (alin. 3 al art. 168).

Împotriva celorlalte acte și măsuri de urmărire penală se poate face plângere, în condițiile art. 275-278 din Codul de procedură penală, până la terminarea fazei de urmărire penală, termen care este, de asemenea, rezonabil.

2. Referitor la critica de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 278^1 alin. 8 lit. c) din Codul de procedură penală față de prevederile art. 124 alin. (2) din Constituție, se constată că aceasta nu poate fi reținută. Astfel, reglementarea de către legiuitor, în temeiul art. 126 alin. (2) din Constituție, a măsurilor pe care instanța le ia atunci când pronunță soluția de admitere a plângerii nu aduce atingere principiului constituțional care consacră unicitatea, egalitatea și imparțialitatea justiției. De asemenea, nu poate fi reținută nici susținerea autorului excepției potrivit căreia "orice persoană poate depune plângere la organul de urmărire penală contra altei persoane", întrucât, în conformitate cu dispozițiile art. 278^1 alin. 1 din Codul de procedură penală, plângerea în fața instanței judecătorești împotriva rezoluțiilor sau ordonanțelor procurorului de netrimitere în judecată se poate face de "persoana vătămată, precum și de orice alte persoane ale căror interese legitime sunt vătămate".

3. În ceea ce privește dispozițiile

art. IX pct. 3 și 5 din Legea nr. 281/2003 , critica de neconstituționalitate, de asemenea, nu poate fi reținută, deoarece chiar din conținutul textelor de lege criticate rezultă că se respectă principiul constituțional al neretroactivității legii, înscris în art. 15 alin. (2) din Constituție. Astfel, instanțele competente să judece cauzele aflate pe rol la 1 ianuarie 2004, data intrării în vigoare a

Legii nr. 281/2003 , sunt determinate de legea aplicabilă anterior acestei date, deoarece schimbarea instanțelor competente prin această lege ar presupune tocmai încălcarea principiului neretroactivității legii. De asemenea, în ceea ce privește prevederile art. IX pct. 5 se constată că acestea nu cuprind dispoziții referitoare la o eventuală aplicare pentru perioada anterioară intrării lor în vigoare, urmând a-și găsi aplicarea exclusiv de la data intrării în vigoare a

Legii nr. 281/2003 , în concordanță cu prevederile art. 15 alin. (2) din Legea fundamentală.

Curtea reține că nu sunt încălcate nici prevederile art. 6 pct. 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, întrucât dispozițiile legale criticate nu aduc atingere dreptului părților la un proces echitabil și la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil.

Față de cele de mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 alin. (1) și (6) din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 275-278 și ale art. 278^1 alin. 8 lit. c) din Codul de procedură penală, precum și ale

art. IX pct. 3 și 5 din Legea nr. 281/2003 , excepție invocată de Dumitru Octavian Rădulescu în Dosarul nr. 1.207/2004 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția penală.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 20 ianuarie 2005.