Decizia nr. 102/2005

Constantin Doldur - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Ion Tiucă - procuror

Cristina Toma - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 45 alin. 3 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Societatea Comercială "Cristal" - S.R.L. din Botoșani în Dosarul nr. 4.218/2004 al Judecătoriei Botoșani.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Magistratul-asistent referă asupra cererii depuse la dosarul cauzei de Garda Financiară - Secția Botoșani, prin care solicită respingerea excepției de neconstituționalitate, precum și judecarea cauzei în lipsă.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca fiind neîntemeiată. În acest sens arată că posibilitatea procurorului de a pune concluzii în orice proces civil, în oricare fază a acestuia, dacă apreciază că este necesar pentru apărarea ordinii de drept, a drepturilor și libertăților cetățenilor, este în deplină concordanță cu dispozițiile art. 131 alin. (1) din Constituție. De asemenea, apreciază că dispozițiile art. 45 alin. (3) din Codul de procedură civilă nu contravin prevederilor constituționale invocate de autorul excepției, întrucât procurorul nu favorizează în mod subiectiv vreo parte, ci este imparțial în exercitarea atribuțiilor sale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 13 octombrie 2004, pronunțată în Dosarul nr. 4.218/2004, Judecătoria Botoșani a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 45 alin. 3 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Societatea Comercială "Cristal" - S.R.L. din Botoșani. În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține că dispozițiile art. 45 alin. 3 din Codul de procedură civilă sunt neconstituționale, prin raportare la prevederile art. 16 alin. (1) și (2), art. 21 alin. (1) și (2) și art. 132 alin. (1) din Constituție. Autorul excepției apreciază că procurorul, punând concluzii în orice proces civil, își asumă calitatea de parte în proces, deși el nu poate avea o asemenea calitate decât în cazurile în care legea prevede expres că este titularul acțiunii. Consideră că rolul Ministerului Public nu este acela de a acorda sprijin unuia sau altuia dintre cei care se judecă și nici nu este învestit cu vreun mandat de reprezentare. Astfel, participarea procurorului la dezbateri încalcă principiul egalității părților în fața legii. Citându-l pe profesorul Costică Bulai, autorul excepției arată că "într-o economie de piață, așa cum este economia României, potrivit art. 135 alin. (1) din Constituție, nu este normal ca un subiect de drept, participant la circuitul civil, să fie considerat ca o persoană lipsită de capacitate de exercițiu sau cu capacitate de exercițiu restrânsă, căruia trebuie să i se substituie, în scopul apărării intereselor sale civile, organele judiciare penale. Dacă o astfel de situație juridică era de conceput în statul totalitar, ea este inadmisibilă în statul de drept".

De asemenea, se arată că dreptul procurorului de a pune concluzii în orice proces civil aduce atingeri principiului egalității părților în procesul civil, prevăzut de

art. 6 și 7 din Legea nr. 304/2004 , precum și principiului imparțialității procurorului stipulat de art. 132 din Constituție.

Judecătoria Botoșani apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, dispozițiile art. 45 alin. 3 din Codul de procedură civilă fiind în concordanță cu prevederile art. 131 alin. (1) din Constituție. În baza acestor dispoziții constituționale, instanța consideră că reprezentantul Parchetului poate să participe la orice judecată, fără să știrbească egalitatea părților.

Potrivit dispozițiilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate ridicată.

Guvernul consideră că excepția este neîntemeiată, arătând că, pentru anumite materii, anume prevăzute de lege, participarea procurorului la judecată și punerea concluziilor sunt obligatorii. Se apreciază că această soluție este firească și în deplin acord cu dispozițiile art. 126 alin. (2) din Constituție. Consacrarea libertății procurorului de a pune concluzii în orice proces civil, în orice fază a acestuia, în funcție de aprecierea sa, constituie o aplicare a art. 131 alin. (1) din Legea fundamentală, text ce este completat de celelalte prevederi legale care stabilesc drepturile și obligațiile părților în procesul civil.

În punctul de vedere prezentat, Guvernul arată că dreptul procurorului de a participa la judecata cauzelor civile nu trebuie confundat cu dreptul procurorului de a porni procesul civil, în cazurile în care este necesar, pentru apărarea drepturilor și intereselor legitime ale minorilor, ale persoanelor puse sub interdicție și ale dispăruților, precum și în alte cazuri prevăzute expres de lege.

În cauză, Guvernul invocă jurisprudența Curții Constituționale în materie, menționând

Decizia nr. 71 din 5 martie 2002 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 309 din 10 mai 2002.

Avocatul Poporului apreciază că dispozițiile art. 45 alin. 3 din Codul de procedură civilă nu încalcă prevederile art. 131 alin. (1) din Constituție. Faptul că procurorul poate pune concluzii în orice proces civil, în orice fază a acestuia, în cazul în care consideră necesar pentru apărarea ordinii de drept sau a drepturilor și libertăților cetățenilor, reprezintă o detaliere, în materie civilă, a atribuțiilor procurorului, stabilită de dispozițiile constituționale amintite.

Potrivit punctului de vedere prezentat, participarea la judecată, alături de părțile aflate în conflict, a unui reprezentant al interesului general al societății, respectiv procurorul, care, de pe o poziție imparțială, contribuie la apărarea ordinii de drept, precum și a drepturilor și libertăților cetățenilor, este justificată de dimensiunea de interes public general prezentă în litigiile ce se soluționează în cadrul procesului civil. În acest sens se invocă jurisprudența Curții Constituționale, respectiv

Decizia nr. 71 din 5 martie 2002 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 309 din 10 mai 2002.

Avocatul Poporului consideră că prezența procurorului în procesul civil, în calitate de reprezentant al intereselor generale ale societății, constituie unul dintre modurile în care se concretizează caracterul de stat social al României, în care drepturile și libertățile cetățenilor reprezintă valori supreme și sunt garantate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului și dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 45 alin. 3 din Codul de procedură civilă, care au următorul cuprins: "Procurorul poate pune concluzii în orice proces civil, în oricare fază a acestuia, dacă apreciază că este necesar pentru apărarea ordinii de drept, a drepturilor și libertăților cetățenilor."

Autorul excepției susține că dispozițiile legale criticate încalcă prevederile art. 16 alin. (1) și (2), art. 21 alin. (1) și (2) și ale art. 132 alin. (1) din Constituție, care au următorul cuprins:

- Art. 16 alin. (1) și (2): "(1) Cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări.

(2) Nimeni nu este mai presus de lege.";

- Art. 21 alin. (1) și (2): "(1) Orice persoană se poate adresa justiției pentru apărarea drepturilor, a libertăților și a intereselor sale legitime.

(2) Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept.";

- Art. 132 alin. (1): "Procurorii își desfășoară activitatea potrivit principiului legalității, al imparțialității și al controlului ierarhic, sub autoritatea ministrului justiției."

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea Constituțională constată că, în concordanță cu prevederile art. 131 alin. (1) din Constituție, potrivit cărora, "în activitatea judiciară, Ministerul Public reprezintă interesele generale ale societății și apără ordinea de drept, precum și drepturile și libertățile cetățenilor", posibilitatea recunoscută procurorului, prin textul de lege criticat, de a pune concluzii în orice proces civil și în oricare fază a acestuia nu constituie o încălcare a nici unuia dintre principiile constituționale invocate.

În măsura în care finalitatea urmărită de procuror este apărarea ordinii de drept, a drepturilor și intereselor cetățenilor, prezența sa în proces nu este susceptibilă de conotația negativă ce i-a fost atribuită. Chiar dacă, în condițiile în care procesul judiciar dă expresie unui conflict de interese contrare, dintre care, în principiu, doar unul este legitim, prin prisma cadrului juridic și a asigurării ordinii de drept, opțiunea procurorului este univoc favorabilă acestuia, o atare opțiune nu este apriorică și nici intuitu personae, ci este impusă de convingerea că cel în cauză are dreptate, altfel spus, că interesul său este cel căruia autoritatea publică îi datorează ocrotire. Sprijinindu-l în acest mod, procurorul îi potențează acestuia accesul liber la justiție, fără ca astfel să afecteze principiul egalității în drepturi, întrucât nu poate exista egalitate între titularul unui drept și cel care înțelege să îl conteste fără temei, între titularul unui interes legitim și cel care invocă același interes în mod arbitrar și fără legitimitate.

De altfel, Curtea Constituțională s-a mai pronunțat asupra constituționalității dispozițiilor art. 45 alin. 3 din Codul de procedură civilă, prin raportare la prevederile art. 16 alin. (1) și (2), art. 21 alin. (1) și (2) și

art. 132 alin. (1) din Constituție, în Decizia nr. 68 din 3 februarie 2005 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 145 din 17 februarie 2005. Cu acel prilej, Curtea a reținut că, "în toate cazurile de participare a procurorului în procesul civil, calitatea de parte în acest sens material aparține titularului dreptului subiectiv ce formează obiectul litigiului, care este liber să dispună de acest drept și să-și exercite fără nici o constrângere toate drepturile procesuale. Procurorul este, fără îndoială, un organ al statului, dar el nu este un «reprezentant al statului» în procesul civil [...]. Procurorul apără ordinea normativă, iar în felul acesta nu dezechilibrează procesul în favoarea unuia sau altuia dintre titularii drepturilor supuse judecății [...]. Ca și judecătorul, procurorul este un subiect oficial al procesului civil. El acționează întotdeauna din oficiu și atunci când declanșează procesul, și atunci când intervine în proces, și în cererile pe care le adresează. Scopul acțiunii sale nu este acela de a obține pentru una dintre părți satisfacerea unei pretenții, ci de a veghea ca admiterea sau respingerea cererilor părților să se facă în conformitate cu legea. Procurorul nu este parte, în sensul afirmat în motivarea excepției de neconstituționalitate, el este un organ al legii. În felul acesta, principiul oficialității în temeiul căruia acționează procurorul nu anihilează și nici măcar nu micșorează efectele principiului disponibilității care guvernează acțiunea și comportamentul părților în procesul civil. Independent de acțiunea Ministerului Public, părțile au în continuare libertatea să dispună de drepturile lor subiective, materiale sau procesuale".

Deoarece nu au intervenit elemente noi de natură să justifice schimbarea jurisprudenței Curții Constituționale, cele statuate în decizia menționată își mențin valabilitatea și în prezenta cauză, astfel încât excepția de neconstituționalitate invocată urmează să fie respinsă ca neîntemeiată.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 45 alin. 3 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Societatea Comercială "Cristal" - S.R.L. din Botoșani în Dosarul nr. 4.218/2004 al Judecătoriei Botoșani.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 22 februarie 2005.