Decizia nr. 160/2005

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Constantin Doldur - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Ion Tiucă - procuror

Maria Bratu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

art. 7 din Legea petrolului nr. 134/1995 , excepție ridicată de Societatea Comercială "Conpet" - S.A. din Ploiești în Dosarul nr. 3.393/2004 al Curții de Apel Ploiești - Secția civilă.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Curtea dispune să se facă apelul și în Dosarul nr. 3.377D/2004.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Curtea, având în vedere că excepțiile de neconstituționalitate ridicate în cele două dosare au același autor și au un obiect identic, pune în discuție, din oficiu, problema conexării cauzelor.

Reprezentantul Ministerului Public, având în vedere prevederile art. 164 din Codul de procedură civilă, este de acord cu conexarea celor două dosare.

Curtea, în temeiul dispozițiilor art. 16 și ale

art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 , coroborate cu cele ale art. 164 din Codul de procedură civilă, dispune conexarea Dosarului nr. 556D/2004 la Dosarul nr. 546D/2004, care este primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, deoarece textul legal criticat nu contravine dispozițiilor constituționale invocate.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 6 septembrie 2004, pronunțată în Dosarul nr. 3.393/2004, și Încheierea din 21 septembrie 2004, pronunțată în Dosarul nr. 3.377/2004, Curtea de Apel Ploiești - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 7 din Legea petrolului nr. 134/1995 , excepție ridicată de Societatea Comercială "Conpet"- S.A. din Ploiești.

În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia susține că

art. 7 din Legea petrolului nr. 134/1995

și, în special, alin. (3) și (4) ale acestui articol contravin dispozițiilor art. 1 alin. (5), art. 16 alin. (2) și art. 44 alin. (2) și (3) din Constituție, cu motivarea că "statul încalcă aceste dispoziții constituționale, deoarece în mod abuziv s-a creat o situație privilegiată în detrimentul societăților comerciale titulare ale operațiunilor petroliere, cât și a persoanelor fizice și juridice care dețin acțiuni la aceste societăți".

În opinia autorului excepției, prin art. 7 din Legea petrolului se constituie un nou drept de servitute legală cu privire la conductele petroliere, deși această servitute există de peste 30 de ani, iar proprietarilor terenurilor agricole scoase din circuitul agricol le-au fost plătite despăgubiri, astfel că "s-a ajuns la crearea unor servituți privilegiate în favoarea actualilor proprietari de terenuri, care solicită din nou despăgubiri pentru aceleași terenuri". Legiuitorul, susține autorul excepției, nu a avut în vedere că exista deja o servitute legală și că această servitute se transmite o dată cu fondul principal la noii dobânditori, indiferent de proprietarul de la care a dobândit acel teren.

Dispozițiile

art. 7 din Legea nr. 134/1995

încalcă, de asemenea, și principiul ocrotirii proprietății private în mod egal, indiferent de proprietar, prevăzut de art. 44 alin. (2) din Constituție. În argumentarea acestei critici, autorul excepției susține că "Statul Român este și în prezent proprietarul acestor conducte petroliere", de aceea, având în vedere că "dreptul de servitute este un dezmembrământ al dreptului de proprietate, el se creează în favoarea proprietarului fondului dominant și nu se transmite altor terți care nu sunt proprietari ai fondului dominant". În speță, statul, încălcând legea și principiile de drept, a înstrăinat acest drept de servitute titularilor operațiunilor petroliere. În acest fel, "prin transmiterea dreptului de servitute, statul a dorit să scape de eventualele despăgubiri ce urma să le plătească celor care au pornit în prezent acțiuni în justiție", astfel că "pe căi ocolite sunt expropriate o parte din veniturile societăților comerciale și ale persoanelor care dețin acțiuni la aceste societăți".

Și, în fine, se mai susține că prin

art. 7 din Legea nr. 134/1995

sunt încălcate și principiile înscrise în art. 1 alin. (5) din Constituție, precum și prevederile art. 616 și următoarele din Codul civil, deoarece, arată autorul excepției, "respectarea Constituției și a legilor țării nu este o îndatorire exclusivă numai a unor categorii, ci a tuturor, și în principal a autorităților statului român".

Instanța de judecată apreciază că prevederile legale criticate nu contravin dispozițiilor constituționale invocate de autorul excepției. Se arată că "ceea ce s-a dorit de către legiuitor prin adoptarea acestor prevederi a fost o reglementare a situației raporturilor dintre proprietarii de teren și cei ce exploatează conductele petroliere ce le traversează, încercând să se asigure o protecție a proprietarilor al căror drept de proprietate a fost îngrădit. Astfel, în condițiile în care persoanele pe ale căror terenuri sunt amplasate conducte petroliere, prin crearea acestei servituți legale, sunt afectate într-o anumită măsură în exercitarea prerogativelor dreptului lor de proprietate, era perfect legal și normal să se prevadă în favoarea acestora o modalitate de despăgubire prin plata unei rente anuale".

Potrivit

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul precizează că

Legea petrolului nr. 134/1995

a fost abrogată prin

Legea petrolului nr. 238/2004 , prevederile art. 7 fiind preluate de noua lege în aceeași numerotare. De aceea propune analizarea textului

art. 7 în noua redactare din Legea nr. 238/2004 , având în vedere că soluțiile legislative criticate au fost preluate în mod corespunzător.

Analizând excepția de neconstituționalitate, Guvernul apreciază că aceasta este neîntemeiată. Astfel, consideră că textul legal criticat nu contravine dispozițiilor art. 16 alin. (2) din Constituție, întrucât se aplică tuturor celor aflați în situația prevăzută în ipoteza normei legale. De asemenea, arată că prevederile criticate nu contravin nici dispozițiilor art. 44 alin. (2) și (3) din Constituție, care trebuie interpretate în coroborare cu dispozițiile alin. (1) al acestui articol, precum și cu alin. (5) al art. 136. Se precizează că, potrivit art. 44 alin. (1) teza a doua din Constituție, statul a înțeles să instituie, prin norme cu caracter de lege, măsuri care să limiteze exercitarea atributelor dreptului de proprietate asupra "terenurilor, altele decât cele declarate de utilitate publică, necesare accesului în perimetrele de explorare sau exploatare și asupra terenurilor necesare oricăror activități pe care acestea le implică, altele decât cele declarate de utilitate publică". Prin această măsură nu se aduce atingere dreptului de proprietate, în substanța sa, scopul fiind desfășurarea în condiții de securitate și la standarde de calitate a operațiunilor petroliere. În acest sens, este invocată jurisprudența Curții Constituționale (de exemplu

Decizia nr. 72/2004 ), care, în ceea ce privește instituirea unei servituți legale, a statuat că "autorul excepției pleacă de la o premisă greșită, constând în absolutizarea exercițiului dreptului său de proprietate, făcând abstracție de prevederile art. 44 alin. (1) teza a doua din Constituție, potrivit cărora "conținutul și limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege", ca și de acelea ale art. 136 alin. (5), care consacră caracterul inviolabil al proprietății private "în condițiile legii organice". Potrivit acestor dispoziții, "legiuitorul este, așadar, competent să stabilească cadrul juridic pentru exercitarea atributelor dreptului de proprietate, în accepțiunea principală conferită de Constituție, în așa fel încât să nu vină în coliziune cu interesele generale sau cu interesele particulare ale altor subiecte de drept, instituind astfel niște limitări rezonabile în valorificarea acestuia ca drept subiectiv garantat."

Avocatul Poporului arată, de asemenea, că

Legea petrolului nr. 134/1995

a fost abrogată expres prin

Legea nr. 238/2004 , soluția legislativă cuprinsă în art. 7 fiind preluată în principiu de art. 7 din noua reglementare.

Cu privire la criticile de neconstituționalitate formulate de autorul excepției, apreciază că legiuitorul este competent să stabilească cadrul juridic pentru exercitarea atributelor dreptului de proprietate, în așa fel încât să nu vină în coliziune cu interesele generale sau cu interesele particulare ale altor subiecte de drept, instituind astfel niște limitări rezonabile în valorificarea acestuia. Chiar dacă prin instituirea dreptului de servitute legală asupra terenurilor necesare accesului în perimetrele de explorare sau exploatare, titularul dreptului de proprietate suferă o îngrădire în exercitarea atributelor dreptului său de proprietate, având în vedere că pe această cale se asigură valorificarea resurselor de petrol, bun public de interes național, reglementarea legală criticată nu contravine dispozițiilor art. 44 alin. (3) din Constituție, întrucât nu poate fi asimilată această situație unei exproprieri. Este invocată în acest sens

Decizia Curții Constituționale nr. 72/2004 . În concluzie, apreciază textele legale criticate ca fiind constituționale.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozițiile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2) și ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că

Legea petrolului nr. 134/1995 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 301 din 29 decembrie 1995, a fost abrogată expres potrivit

art. 65 din Legea petrolului nr. 238/2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 535 din 15 iunie 2004.

Prevederile art. 7 au fost preluate însă de noua lege în aceeași numerotare.

Având în vedere că soluția legislativă criticată, și anume instituirea unui drept de servitute legală asupra terenurilor altele decât cele de utilitate publică, a fost preluată în noua reglementare, Curtea va exercita controlul de constituționalitate asupra prevederilor

art. 7 în redactarea dată de Legea nr. 238/2004 , potrivit cărora: "(1) Asupra terenurilor, altele decât cele declarate de utilitate publică, necesare accesului în perimetrele de explorare sau exploatare și asupra terenurilor necesare oricăror activități pe care acestea le implică, altele decât cele declarate de utilitate publică, se instituie, în favoarea titularului, un drept de servitute legală.

(2) Exercitarea dreptului de servitute legală stabilit potrivit prevederilor alin. (1) se face contra plății unei rente anuale către proprietarii terenurilor afectate de acesta, pe baza convenției încheiate între părți cu respectarea prevederilor legale, în termen de 60 de zile de la comunicarea către proprietarii de terenuri a unei notificări scrise din partea titularului de acorduri și/sau permise.

(3) În cazul în care părțile nu ajung la un acord de voință în termenul prevăzut la alin. (2), stabilirea cuantumului rentei se va face de către instanță, în condițiile legii.

(4) Durata servituții legale stabilite potrivit prevederilor alin. (1) este cea a operațiunilor petroliere, iar terenurile ce urmează a fi afectate vor fi determinate, în ceea ce privește suprafețele și proprietarii, după principiul celei mai mici atingeri aduse dreptului de proprietate."

Autorul excepției susține că acest text de lege încalcă dispozițiile art. 1 alin. (5), art. 16 alin. (2) și art. 44 alin. (2) și (3) din Constituție, care au următorul conținut:

- Art. 1 alin. (5): "În România, respectarea Constituției, a supremației sale și a legilor este obligatorie.";

- Art. 16 alin. (2): "Nimeni nu este mai presus de lege.";

- Art. 44 alin. (2) și (3): "(2) Proprietatea privată este garantată și ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular. Cetățenii străini și apatrizii pot dobândi dreptul de proprietate privată asupra terenurilor numai în condițiile rezultate din aderarea României la Uniunea Europeană și din alte tratate internaționale la care România este parte, pe bază de reciprocitate, în condițiile prevăzute prin lege organică, precum și prin moștenire legală.

(3) Nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauză de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreaptă și prealabilă despăgubire. [...]."

Autorul excepției consideră, în esență, că prin plata rentei anuale ca urmare a exercitării dreptului de servitute legală asupra terenurilor afectate, precum și a unor despăgubiri către noii proprietari, "sunt afectate atât fondurile societății, cât și drepturile acționarilor, deoarece sunt plătite din veniturile lor, statul neavând nici o contribuție".

Analizând criticile de neconstituționalitate și argumentele aduse de autorul excepției în susținerea acestora, Curtea constată că acestea sunt neîntemeiate.

Textul

art. 7 din Legea petrolului nr. 238/2004

instituie un drept de servitute legală asupra terenurilor altele decât cele declarate de utilitate publică, necesare accesului în perimetrele de explorare sau exploatare în favoarea titularului acestor operațiuni.

Potrivit art. 14 alin. (1) din lege, sistemul național de transport al petrolului face parte din proprietatea publică a statului, fiind de importanță strategică. De asemenea, art. 19 din lege prevede că transportul petrolului prin sistemul național de transport constituie un serviciu public de interes național și importanță strategică. Acest serviciu public are în vedere valorificarea unor bogății ale subsolului, care, potrivit alin. (3) al art. 136 din Constituție, fac obiectul exclusiv al proprietății publice.

În speță, autorul excepției desfășoară o activitate de transport al petrolului prin sistemul național de transport, pentru care percepe tarife de transport, stabilite de Agenția Națională pentru Resurse Minerale.

Fiind vorba de bunuri proprietate publică, potrivit art. 136 alin. (4) din Constituție, acestea "sunt inalienabile". Inalienabilitatea bunurilor proprietate publică nu exclude, dimpotrivă, presupune o integrare în circuitul economic și juridic al acestor bunuri. De aceea, acest text constituțional prevede că "În condițiile legii organice, ele pot fi date în administrarea regiilor autonome ori instituțiilor publice sau pot fi concesionate ori închiriate;".

În acord cu prevederile constituționale, art. 27 din lege prevede că operațiunile petroliere, inclusiv bunurile necesare realizării acestor operațiuni, se concesionează în condițiile prevăzute de lege de către autoritatea competentă.

Realizarea concesionării presupune, prin forța împrejurărilor, crearea de bunuri care țin de domeniul proprietății publice, precum și de domeniul privat, înțelegându-se că, la încetarea concesiunii, acestea din urmă vor rămâne în proprietatea fostului concesionar. Delimitarea se va face însă în concret pe baza criteriilor prevăzute de lege.

Curtea nu poate reține nici critica potrivit căreia prin reglementarea conținută de textul art. 7 se instituie o nouă servitute asupra acelorași terenuri pentru care era deja constituit un drept de servitute și că statul "a înstrăinat acest drept de servitute titularilor operațiunilor petroliere, încălcând principiile de drept și urmărind de altfel să scape de eventualele despăgubiri ce ar urma să le plătească celor care au formulat acțiuni în justiție".