Decizia nr. 136/2005
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 40^1 din Legea nr. 137/2002 privind unele măsuri pentru accelerarea privatizării
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1
- Legea nr. 137/2002 28 martie 2002 (prevederi anume) privind unele măsuri pentru accelerarea privatizării
Are ca temei 1
- Constituția din 1991 21 noiembrie 1991 (prevederi anume) CONSTITUȚIE din 21 noiembrie 1991
Ioan Vida - președinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Constantin Doldur - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu - judecător
Șerban Viorel Stănoiu - judecător
Dana Titian - procuror
Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 40^1 din Legea nr. 137/2002
privind unele măsuri pentru accelerarea privatizării, excepție ridicată de Societatea Comercială "Rulmentul" - S.A. din Brașov în Dosarul nr. 797/2003 al Tribunalului Brașov - Secția comercială.
La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției ca neîntemeiată. În acest sens, arată că prevederile legale criticate trebuie examinate în raport cu dispozițiile
art. 15-17 din Legea nr. 146/1997
privind taxele judiciare de timbru, care instituie mai multe cazuri de exceptare de la plata taxelor judiciare de timbru. De asemenea, arată că principiul constituțional al egalității în drepturi presupune un tratament unitar pentru situații care sunt identice. Legiuitorul este însă în drept să instituie scutiri de la plata taxelor judiciare de timbru în considerarea situațiilor diferite pe care le are în vedere, deoarece principiul egalității nu trebuie confundat cu uniformitatea. În sfârșit, în sprijinul celor arătate, invocă jurisprudența Curții în materie.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Încheierea din 22 septembrie 2004, pronunțată în Dosarul nr. 797/2003, Tribunalul Brașov - Secția comercială a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 40^1 din Legea nr. 137/2002
privind unele măsuri pentru accelerarea privatizării. Excepția a fost ridicată de Societatea Comercială "Rulmentul" - S.A. din Brașov cu prilejul soluționării unui litigiu comercial având ca obiect pretenții.
În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține, în esență, că prevederile
art. 40^1 din Legea nr. 137/2002
contravin dispozițiilor art. 16 alin. (1) și (2) din Constituție. Astfel, în opinia sa, "prin scutirea de la plata taxei judiciare de timbru numai a instituțiilor publice implicate, respectiv AVAS București, persoanele juridice de drept privat sunt supuse unui tratament discriminatoriu". De asemenea, amintește că în speță este vorba despre un raport juridic obligațional, iar creditorul nu poate beneficia de un tratament procesual diferențiat față de debitorul său. În sfârșit, arată că, potrivit
art. 17 din Legea nr. 146/1997 , instituțiile publice sunt scutite de taxele judiciare de timbru numai în cauzele care se referă la venituri publice, or, dividendele ce fac obiectul cauzei nu sunt creanțe bugetare și nu se fac venit la bugetul de stat, iar AVAS nu administrează obligații bugetare. În concluzie, autorul excepției susține că norma atacată stabilește două regimuri juridice diferite pentru aceeași situație.
Tribunalul Brașov - Secția comercială apreciază că susținerile autorului excepției privind crearea prin textul de lege criticat a unui tratament juridic discriminatoriu pentru persoanele juridice de drept privat nu sunt întemeiate. În acest sens, arată că prevederile
art. 40^1 din Legea nr. 137/2002
trebuie analizate în legătură cu dispozițiile
care, în art. 15-17^1, prevede cazurile când sunt scutite de plată taxei judiciare de timbru persoanele juridice de drept privat și observă că instituirea unor astfel de scutiri nu are nici o legătură cu principiile constituționale pretins a fi încălcate.
Potrivit prevederilor
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.
Guvernul apreciază că textul de lege criticat nu contravine dispozițiilor constituționale invocate. În acest sens, arată că exonerarea de la obligația de plată a taxelor judiciare de timbru este un atribut exclusiv al legiuitorului, pe care acesta îl exercită în considerarea anumitor situații determinate, cum sunt cele privind legătura strânsă cu bugetul statului și realizarea unui interes public. Necesitatea protejării interesului general de accelerare a privatizării, potrivit cerințelor art. 135 alin. (2) lit. b) din Constituție, justifică regimul juridic diferit, instituit pentru promovarea anumitor acțiuni de către instituțiile publice implicate, astfel încât nu se poate susține că textul de lege criticat creează o situație discriminatorie în raport cu titularul dreptului de proprietate. În susținerea celor arătate invocă
și
Decizia nr. 264/2004 , prin care Curtea Constituțională s-a pronunțat asupra constituționalității
art. 40^1 din Legea nr. 137/2002 , reținând aceleași argumente, precum și cele expuse mai sus.
Avocatul Poporului apreciază că excepția de neconstituționalitate nu este întemeiată. Astfel, arată că principiul constituțional al egalității în fața legii și a autorităților publice este aplicabil numai cetățenilor, nu și persoanelor juridice. În plus, instituirea de către legiuitor a unor excepții de la regula generală a plății taxelor judiciare de timbru este conformă art. 139 alin. (1) din Constituție, potrivit căruia impozitele, taxele și orice venituri ale bugetului de stat se stabilesc numai prin lege, fiind, așadar, la latitudinea legiuitorului să stabilească scutiri de taxe, având în vedere situații diferite, fără ca prin aceasta să se aducă atingere principiului egalității.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile
Legii nr. 47/1992 , reține următoarele:
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituția României, ale art. 1 alin. (2), ale
art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile
art. 40^1 din Legea nr. 137/2002
privind unele măsuri pentru accelerarea privatizării, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 215 din 28 martie 2002, dispoziții ce au fost introduse prin prevederile
art. I pct. 15 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 208/2002
pentru modificarea și completarea
Legii nr. 137/2002 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 961 din 28 decembrie 2002, astfel cum au fost modificate prin
Ordonanța Guvernului nr. 36/2004
pentru modificarea și completarea
Legii nr. 137/2002 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 90 din 31 ianuarie 2004.
Textul de lege criticat are următoarea redactare:
Articolul 40
^1 : "Cererile formulate de instituția publică implicată, în legătură cu calitatea de acționar la societățile comerciale aflate în portofoliul acesteia, cu procesul de privatizare, cu obligațiile decurgând din contractele de vânzare-cumpărare de acțiuni, cu obligațiile prevăzute de
Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 88/1997 , aprobată prin
Legea nr. 44/1998 , cu modificările și completările ulterioare, sau de prezenta lege, cu executarea hotărârilor judecătorești și cu orice alte acte procedurale, efectuate de și pentru aceasta, sunt scutite de la plata taxelor judiciare de timbru și a timbrului judiciar, cauțiuni și orice alte taxe care se fac, potrivit legii, venit la bugetul de stat."
În susținerea neconstituționalității acestui text de lege autorul excepției invocă încălcarea prevederilor art. 16 alin. (1) și (2) din Constituție, potrivit cărora: "(1) Cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări.
(2) Nimeni nu este mai presus de lege."
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că dispozițiile legale criticate au constituit în mai multe rânduri obiect al controlului de constituționalitate.
Astfel, prin
Decizia nr. 24 din 27 ianuarie 2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 173 din 27 februarie 2004 și
Decizia nr. 153 din 30 martie 2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 414 din 10 mai 2004, Curtea s-a pronunțat asupra constituționalității prevederilor
art. 40^1 din Legea nr. 137/2002
în raport cu principiul constituțional al egalității în drepturi.
În acest sens, Curtea a statuat că: "Instituirea de taxe și cauțiuni în legătură cu procedurile judiciare reprezintă un atribut exclusiv al legiuitorului, pe care acesta și-l exercită fie din rațiuni legate de descurajarea exercitării cu rea-credință a drepturilor procesuale - în cazul cauțiunilor, fie în considerarea unor situații concrete în care se impune gratuitatea serviciului public al justiției sau, dimpotrivă, stabilirea în sarcina părților din proces a unor obligații fiscale - în cazul taxelor judiciare de timbru și al timbrului judiciar.
Scutirea instituțiilor publice implicate în procesul de privatizare de la plata taxelor de timbru și a celorlalte taxe în cazurile determinate de lege își are justificarea în strânsa legătură a acțiunilor în justiție pentru care textul criticat prevede scutirea cu bugetul de stat (alimentat, printre altele, și prin încasarea taxelor judiciare), precum și în interesul general pe care-l prezintă aceste instituții publice. Astfel, dispozițiile legale criticate sunt în concordanță cu prevederile art. 135 alin. (2) lit. b) din Constituția României, potrivit căruia statul are obligația să asigure protejarea intereselor naționale în activitatea economică, financiară și valutară."
De asemenea, Curtea a statuat, în acord cu practica sa anterioară, că "instituirea de către legiuitor a unor excepții de la regula generală a plății taxelor judiciare de timbru (scutiri de la plata taxei) nu constituie o discriminare sau o atingere adusă principiului constituțional al egalității în drepturi". În acest sens, a amintit că, potrivit art. 139 alin. (1) din Constituție, "Impozitele, taxele și orice alte venituri ale bugetului de stat și ale bugetului asigurărilor sociale de stat se stabilesc numai prin lege", astfel că legiuitorul este în drept să stabilească scutiri de taxe sau impozite, având în vedere situații diferite, fără ca prin aceasta să aducă atingere principiului egalității în drepturi.
În consecință, Curtea a reținut că
art. 40^1 din Legea nr. 137/2002
nu contravine art. 16 alin. (1) din Constituție, întrucât situația juridică a părților din procesele respective nu este identică și nici similară, justificându-se în mod obiectiv și rațional tratamentul juridic diferit în ceea ce privește plata taxelor judiciare de timbru și a celorlalte taxe.
Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să justifice schimbarea jurisprudenței în materie a Curții Constituționale, considerentele și soluția din deciziile anterioare își mențin valabilitatea și în prezenta cauză.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 40^1 din Legea nr. 137/2002
privind unele măsuri pentru accelerarea privatizării, excepție ridicată de Societatea Comercială "Rulmentul" - S.A. din Brașov în Dosarul nr. 797/2003 al Tribunalului Brașov - Secția comercială.
Definitivă și general obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 10 martie 2005.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA Magistrat-asistent, Patricia Marilena Ionea
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.