Decizie · Curtea Constituțională

Decizia nr. 207/2005

referitoare la excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 16 alin. (5) din Ordonanța Guvernului nr. 102/2000 privind statutul și regimul refugiaților în România

prezumat în vigoare

Data actului
14 aprilie 2005
Emitent
Curtea Constituțională
Publicat în
Monitorul Oficial nr. 456 din 30 mai 2005
Citează
4 acte
Structură
0 articole · 15.105 caractere
Sursă
legislatie.just.ro

Legături cu alte acte

Ce face acest act

Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 2

  • Legea nr. 47/1992 18 mai 1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale
  • OG nr. 102/2000 31 august 2000 (prevederi anume) privind statutul și regimul refugiaților în România

Are ca temei 2

  • Legea nr. 47/1992 18 mai 1992 (prevederi anume) privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale
  • OG nr. 102/2000 31 august 2000 (prevederi anume) privind statutul și regimul refugiaților în România

Textul nu are o structură pe articole recunoscută și este afișat ca atare.

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Florentina Baltă - procuror

Valentina Bărbățeanu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

art. 15 alin. (5) din Ordonanța Guvernului nr. 102/2000

privind statutul și regimul refugiaților în România, excepție ridicată de Ye Lifeng și He Tiaohong în Dosarul nr. 10.731/2004 al Judecătoriei Sectorului 5 București.

La apelul nominal răspunde Ye Lifeng, constatându-se lipsa celorlalte părți, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită. Partea prezentă depune concluzii scrise, prin care solicită admiterea excepției de neconstituționalitate. În cadrul acestora, susține că textul de lege criticat este contrar dispozițiilor art. 21 alin. (3) din Constituție, interpretate în sensul dispozițiilor art. 6 alin. 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și al practicii jurisprudențiale a Curții Europene a Drepturilor Omului. În esență, consideră că termenul de judecată de numai 30 de zile, stabilit de textul criticat pentru soluționarea cererii de acordare a unei forme de protecție, reprezintă o încălcare a dreptului la un proces echitabil, prin înfrângerea dreptului la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil. Aceasta, întrucât acest termen excesiv de scurt îl împiedică pe solicitant să procure și să administreze toate probele de care înțelege să se folosească în dovedirea cererii sale. Mai arată că printre garanțiile unui proces echitabil figurează respectarea unui termen rezonabil, care se apreciază în funcție de durata procesului, raportată la gradul de complexitate a litigiului, respectiv dificultatea problemelor juridice ridicate.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepției de neconstituționalitate. În acest sens, precizează că textul criticat a mai fost supus controlului de constituționalitate, Curtea Constituțională statuând prin

Decizia nr. 531 din 2 decembrie 2004

că dispozițiile privind termenele în care urmează să se judece litigiile la care se referă ordonanța dau expresie prevederilor art. 126 alin. (2) din Constituție, care lasă legiuitorului libertatea de a reglementa procedurile judiciare în spiritul exigenței prevăzute de art. 21 alin. (3) din Legea fundamentală, referitoare la soluționarea litigiilor într-un termen rezonabil.

La dosar a fost depus punctul de vedere al Oficiului Național pentru Refugiați, care solicită respingerea excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată. În susținerea acestei cereri, arată că procedura de soluționare a plângerii împotriva hotărârii de respingere a cererii de acordare a statutului de refugiat comportă o urgență evidentă, fiind justificată o reglementare diferită de cea prevăzută de lege pentru alte proceduri. În continuare, arată că prevederile art. 21 alin. (3) din Constituție, care consacră principiul soluționării cauzei deduse judecății într-un termen rezonabil, reprezintă o regulă preluată din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, conform căreia "justiția nu trebuie realizată cu întârzieri care să compromită eficiența și credibilitatea sa".

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 9 noiembrie 2004, pronunțată în Dosarul nr. 10.731/2004, Judecătoria Sectorului 5 București a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 15 alin. (5) din Ordonanța Guvernului nr. 102/2000

privind statutul și regimul refugiaților în România.

Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Ye Lifeng și He Tiaohong într-o cauză civilă având ca obiect soluționarea plângerii împotriva hotărârii Oficiului Național pentru Refugiați de respingere a cererii de acordare a statutului de refugiat sau a protecției umanitare condiționate.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia afirmă că textul de lege criticat contravine dispozițiilor art. 21 alin. (3) din Constituție, care garantează dreptul părților la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil și care reprezintă valorificarea în dreptul intern a principiilor prevăzute în art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. În acest sens, arată că

art. 15 alin. (5) din Ordonanța Guvernului nr. 102/2000

obligă instanța să soluționeze plângerea în termen de 30 de zile de la învestire, "fapt care încalcă grav atât dreptul judecătorului de a hotărî în mod suveran asupra modului și timpului alocat cercetării judecătorești, cât și dreptul reclamanților la soluționarea cauzei într-un termen rezonabil". În continuare, având în vedere că, în opinia autorilor, cauza aflată pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 București este "extrem de complexă", aceștia arată că, în conformitate cu doctrina și practica jurisprudențială a Curții Europene a Drepturilor Omului, termenul rezonabil se apreciază în funcție de circumstanțele cauzei, și anume complexitatea acesteia, dificultatea probelor, aspectul internațional al situației. În continuare, autorii susțin că termenul prea scurt, prevăzut pentru soluționarea cererilor de protecție, pe de o parte, determină parcurgerea în mare viteză a tuturor etapelor cercetării judecătorești, respectiv audierea reclamantului și administrarea probatoriului, iar pe de altă parte, forțează apărătorul ales al reclamantului "să realizeze o apărare aproximativă și formală", timpul prevăzut de lege fiind insuficient pentru studierea cazului și, "mai ales, pentru procurarea și administrarea întregului probatoriu necesar soluționării unei cauze de complexitatea celei privind solicitarea de protecție". În sprijinul acestor susțineri, autorii excepției invocă hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului pronunțată în cauza "Airey contra Irlandei", 1979, în motivarea căreia s-a reținut că "un obstacol de fapt poate să încalce prevederile Convenției în aceeași măsură ca un obstacol juridic".

Judecătoria Sectorului 5 București apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, întrucât termenul prevăzut de lege este, pentru judecător, un termen de recomandare, aceste pricini având caracter de urgență. Precizează că acesta "nu impietează asupra desfășurării procesului, în sensul că sunt respectate dispozițiile procedurii civile și este urmată calea de drept comun privind desfășurarea procesului civil".

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens face referire la deciziile Curții Constituționale nr. 231 din 25 mai 2004 și nr. 295 din 1 noiembrie 2001, prin care aceasta a constatat constituționalitatea textului de lege criticat. De asemenea, în ceea ce privește pretinsa încălcare a art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, precizează că dispozițiile

art. 15 alin. (5) din Ordonanța Guvernului nr. 102/2000

"asigură oricărei persoane dreptul de a se plânge cu privire la drepturile și obligațiile sale în fața unui tribunal". Mai arată că jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului a stabilit că prin noțiunea de "drept la un proces echitabil" trebuie să se înțeleagă ansamblul tuturor garanțiilor procedurale ce trebuie să însoțească un proces. Consideră că textul de lege criticat nu îngrădește dreptul părților interesate de a apela la instanțele judecătorești, de a fi apărate și de a se prevala de toate garanțiile procesuale care condiționează, într-o societate democratică, procesul echitabil.

Avocatul Poporului arată că, ulterior sesizării Curții Constituționale,

Ordonanța Guvernului nr. 102/2000 , cu modificările și completările ulterioare, a fost republicată, dându-se textelor o nouă numerotare, art. 15 devenind art. 16. Apreciază că dispozițiile

art. 16 alin. (5) din Ordonanța Guvernului nr. 102/2000 , republicată, nu contravin nici unui text din Constituție, motiv pentru care le consideră constituționale. Precizează însă că, din sesizarea pe care instanța de judecată a înaintat-o Curții Constituționale, nu rezultă textele constituționale presupus încălcate de textul de lege criticat. Prin urmare, ținând cont de dispozițiile imperative ale

art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, consideră că numai aceasta poate decide cadrul constituțional în care urmează să fie examinată excepția de neconstituționalitate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului și ale autorilor excepției de neconstituționalitate, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie, conform încheierii de sesizare, prevederile

art. 15 alin. (5) din Ordonanța Guvernului nr. 102/2000

privind statutul și regimul refugiaților din România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 436 dn 3 septembrie 2000, aprobată și modificată prin

Legea nr. 323/2001 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 342 din 27 iunie 2001. Ulterior sesizării Curții Constituționale,

Ordonanța Guvernului nr. 102/2000

a fost republicată în Monitorul Oficial al Românei, Partea I, nr. 1.136 din 1 decembrie 2004. Ca urmare a renumerotării, art. 15 a devenit art. 16. În consecință, obiectul excepției de neconstituționalitate îl reprezintă prevederile art. 16 alin. (5), care au următorul cuprins:

- Art. 16 alin. (5): "Plângerea se înaintează de îndată instanței competente, care o va soluționa în termen de 30 de zile."

În opinia autorilor excepției de neconstituționalitate, textul de lege criticat contravine dispozițiilor art. 21 alin. (3) teza a doua din Constituție, care stabilesc că "Părțile au dreptul (...) și la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil", precum și celor ale art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, conform cărora "Orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public și într-un termen rezonabil a cauzei sale (...)".

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că prevederile criticate din

Ordonanța Guvernului nr. 102/2000

au mai făcut obiectul controlului de constituționalitate. Prin

Decizia Curții Constituționale nr. 531 din 2 decembrie 2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 39 din 12 ianuarie 2005, excepția a fost respinsă ca neîntemeiată, în raport cu aceleași texte din Constituție invocate și în prezentul dosar. Astfel, Curtea a reținut că procedura de soluționare a plângerii pe care străinul solicitant al statutului de refugiat o face împotriva hotărârii de respingere a cererii, dată de Oficiul Național pentru Refugiați, este instituită pentru o categorie specială de persoane și cu privire la o anumită categorie de cereri ce comportă o urgență evidentă. În continuare, a statuat următoarele: "În ceea ce privește dispozițiile privind termenele în care urmează să se judece litigiile la care se referă ordonanța, acestea sunt în concordanță cu prevederile art. 126 alin. (2) din Constituție, care lasă libertate legiuitorului să reglementeze procedurile judiciare în spiritul exigenței prevăzute de art. 21 alin. (3) din Legea fundamentală, referitoare la soluționarea litigiilor într-un termen rezonabil.

Așa fiind, departe de a îngrădi drepturi consacrate constituțional, reglementarea prevăzută de

art. 15 alin. (5) din Ordonanța Guvernului nr. 102/2000

constituie o garanție a aplicării principiului prevăzut de art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale privind judecarea unei cauze în mod echitabil și într-un termen rezonabil, în scopul înlăturării oricăror abuzuri din partea părților, prin care s-ar tinde la tergiversarea nejustificată a soluționării unui proces."

Având în vedere că motivarea excepției soluționate cu acel prilej este identică cu cea formulată în prezenta cauză și întrucât nu au intervenit elemente noi care să justifice modificarea jurisprudenței Curții Constituționale, excepția de neconstituționalitate a

art. 16 alin. (5) din Ordonanța Guvernului nr. 102/2000

privind statutul și regimul refugiaților în România se impune a fi respinsă ca neîntemeiată.

În plus, nu se poate susține că, în scopul respectării termenului de 30 de zile impus prin

Ordonanța Guvernului nr. 102/2000 , instanța a refuzat petenților administrarea unor probe, îngrădindu-le astfel dreptul la apărare. Dimpotrivă, din cuprinsul dosarului aflat pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 București reiese că aceștia și-au valorificat pe deplin acest drept.

Referitor la invocarea de către autorii excepției a hotărârii Curții Europene a Drepturilor Omului, pronunțată în cauza "Airey contra Irlandei", 1979, referitoare la influența cheltuielilor de procedură asupra accesului la justiție în materie de separare de domiciliu, se poate observa că aceasta nu este relevantă în soluționarea prezentei excepții de neconstituționalitate.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 16 alin. (5) din Ordonanța Guvernului nr. 102/2000

privind statutul și regimul refugiaților în România, excepție ridicată de Ye Lifeng și He Tiaohong în Dosarul nr. 10.731/2004 al Judecătoriei Sectorului 5 București.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 14 aprilie 2005.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Valentina Bărbățeanu

Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.