Acordul din 15 mai 1996

Definiții

În sensul acestui acord:

termenul investiție cuprinde toate activele pe care un investitor al unei părți contractante le deține pe teritoriul celeilalte părți contractante în concordanta cu prevederile legale ale acesteia din urma și, în special, dar nu exclusiv:

a) drepturi de proprietate asupra bunurilor mobile și imobile, precum și alte drepturi reale ca: ipotecile, gajurile, drepturile de reținere, uzufructurile și drepturi similare;

b) acțiuni, hârtii de valoare, precum și părți sociale și alte forme de participare la societăți;

c) drepturi de creanțe sau alte drepturi privind prestațiile care au o valoare economică sau financiară;

d) drepturi de proprietate intelectuală, îndeosebi cele privind proprietatea industriala, inclusiv drepturile de autor, brevetele de invenție, mărcile de comerț, mostre și modele industriale, ca și procedee tehnice, know-how, nume comerciale și goodwill;

e) concesiuni de drept public pentru prospectarea, explorarea sau exploatarea de resurse naturale;

f) beneficii reinvestite;

termenul investitor desemnează:

a) orice persoană fizica având cetățenia uneia dintre părțile contractante, în conformitate cu prevederile sale legale, și care efectuează o investiție pe teritoriul celeilalte părți contractante;

b) orice persoană juridică sau asociere de persoane, constituită în conformitate cu prevederile legale ale unei părți contractante, având sediul pe teritoriul acestei părți contractante, și care efectuează o investiție pe teritoriul celeilalte părți contractante;

c) orice persoană juridică sau asociere de persoane, constituită în conformitate cu prevederile legale ale uneia dintre părțile contractante sau ale unui stat terț în care un investitor numit la alineatele a) și b) exercita o influența hotaritoare;

termenul venituri desemnează acele sume produse de o investiție, în special, dar nu exclusiv, beneficii, dobinzi, majorări de capital, dividende, tantieme, taxe de licențe și alte părți;

termenul teritoriu desemnează teritoriul părților contractante, inclusiv apele teritoriale și zona economică exclusiva, asupra cărora partea contractantă respectiva își exercită, în conformitate cu dreptul internațional și național, suveranitatea, drepturi suverane sau jurisdicția.

Promovarea și protejarea investițiilor

Fiecare parte contractantă va promova pe teritoriul sau investițiile investitorilor celeilalte părți contractante și va admite aceste investiții în conformitate cu legislația sa.

Investițiile conform art. 1 paragraful (1) și veniturile lor se bucura de întreaga protecție a acestui acord. Același tratament se aplică, fără a prejudicia prevederile paragrafului (1), în cazul unei reinvestiri a veniturilor, și pentru veniturile rezultate. Extinderea sau transferarea unei investiții va avea loc în concordanta cu prevederile legale ale părții contractante pe al carei teritoriu a fost efectuată investiția.

Fiecare parte contractantă se angajează să asigure pe teritoriul sau un tratament just și echitabil pentru investițiile investitorilor celeilalte părți contractante. Nici una dintre părțile contractante nu va prejudicia prin măsuri nerezonabile, arbitrare sau discriminatorii conducerea, întreținerea, utilizarea sau dreptul de a dispune de asemenea investiții.

Tratamentul investițiilor

Fiecare parte contractantă va trata pe investitorii celeilalte părți contractante și investițiile lor nu mai puțin favorabil decît pe propriii săi investitori și investițiile acestora sau pe investitorii unor state terțe și investițiile lor.

Prevederile paragrafului (1) nu vor fi interpretate în sensul de a obliga pe o parte contractantă sa acorde investitorilor celeilalte părți contractante și investițiilor acestora un avantaj prezent sau viitor al unui tratament, preferinta sau privilegiu rezultind din:

a) o uniune vamală, o piața comuna, o zona de liber schimb sau din apartenența la o comunitate economică;

b) un acord internațional, o convenție internationala sau legislația interna privind impozitarea;

c) o reglementare privind facilitarea traficului de frontieră.

Despăgubirea

Termenul expropriere desemnează, de asemenea, o naționalizare sau orice alta măsura cu efect echivalent.

Investițiile investitorilor unei părți contractante nu pot fi expropriate pe teritoriul celeilalte părți contractante decît în interes public, pe baza unei proceduri legale și contra unei despăgubiri.

Despăgubirea trebuie să corespundă valorii investiției imediat anterioare momentului când exproprierea efectuată sau iminenta devine cunoscută public. Despăgubirea trebuie vărsată fără întârziere nejustificată și dobinzile se vor plati până în momentul plății la rata bancară uzuală a fiecărui stat pe teritoriul căruia a fost efectuată investiția; ea se va plati în valută liber convertibilă și va fi liber transferabila. Fixarea și vărsarea despăgubirii trebuie prevăzute într-o maniera adecvată, cel mai tirziu în momentul exproprierii.

Dacă o parte contractantă expropriaza activele unei societăți care, din aplicarea art. 1 paragraful (2) al acestui acord, este considerată ca fiind o societate a acestei părți contractante și la care un investitor al celeilalte părți contractante deține drepturi de participare, atunci ea va aplica prevederile paragrafului (2) în asa fel încât să fie asigurată despăgubirea corespunzătoare pentru acest investitor.

Investitorul are dreptul să solicite reexaminarea legalității exproprierii prin autoritățile competente ale părții contractante care a dispus exproprierea.

Investitorul are dreptul să solicite reexaminarea cuantumului despăgubirii și a modalităților de plată fie prin autoritățile competente ale părții contractante care a dispus exproprierea, fie printr-un tribunal arbitral internațional conform art. 8 al acestui acord.

Investitorii unei părți contractante, care suferă pe teritoriul celeilalte părți contractante pierderi la investițiile lor, datorate războiului, altor conflicte armate, stării de necesitate sau altor evenimente similare, vor fi tratați de către aceasta altă parte contractantă, cu privire la toate măsurile pe care le va lua în acest context, nu mai puțin avantajos decît investitorii proprii sau investitorii unui stat terț.

Transferuri

Fiecare parte contractantă va garanta investitorilor celeilalte părți contractante liberul transfer, fără întârziere nejustificată, în valută liber convertibilă, al plăților în legătură cu o investiție, în special, dar nu exclusiv:

a) al veniturilor;

b) al sumelor necesare rambursarii împrumuturilor;

c) al sumelor provenite din lichidarea totală sau parțială, sau din vânzarea investiției;

d) al despăgubirii conform art. 4 al acestui acord.

Plățile se vor efectua în valută convertibilă în care a fost efectuată investiția sau în orice valuta liber convertibilă, asupra căreia au convenit părțile. Ele se vor efectua la cursul de schimb în vigoare în ziua plății pe teritoriul părții contractante de unde se efectuează transferul.

Cursurile de schimb vor fi stabilite conform cotatiilor la bursele existente pe teritoriul fiecărei părți contractante sau, în subsidiar, prin sistemul bancar respectiv, existent pe teritoriul fiecărei părți contractante.

În contextul acordului menționat, eventualele taxe stabilite de către guvernul uneia dintre cele doua părți contractante, referitoare la transferuri, conform art. 5 al acordului, vor fi de asa natura încât mărimea lor sa nu încalce principiul liberului transfer și sa nu fie mai ridicate decît cele aplicabile în legătură cu transferurile celorlalți investitori străini.

Alte obligații

Dacă din prevederile legale ale unei părți contractante sau din obligațiile rezultate din dreptul internațional, care exista sau vor exista în viitor pe lângă acest acord între părțile contractante, rezultă o reglementare generală sau specială prin care investițiilor investitorilor celeilalte părți contractante li se acordă un tratament mai favorabil decît cel acordat prin acest acord, atunci aceste reglementări prevalează prezentului acord, dacă sunt mai avantajoase.

Fiecare parte contractantă va respecta orice prevedere contractuală pe care și-a asumat-o față de un investitor al celeilalte părți contractante, în legătură cu investițiile agreate pe teritoriul sau.

Reglementarea diferendelor referitoare la investiții între un investitor și o parte contractantă

Diferendele survenite între o parte contractantă și un investitor al celeilalte părți contractante, referitoare la o investiție, vor fi reglementate, pe cît posibil, în mod amiabil între părțile aflate în diferend.

Dacă un diferend conform paragrafului (1) nu poate fi reglementat în mod amiabil în 3 luni de la notificarea scrisă a pretențiilor suficient definite, atunci diferendul va fi supus, la alegerea investitorului:

a) unui tribunal arbitral convenit de comun acord; sau

b) autorităților interne ale părții contractante pe al carei teritoriu a fost efectuată investiția; sau

c) Centrului Internațional pentru Reglementarea Diferendelor relative la Investiții, care a fost creat prin Convenția privind reglementarea diferendelor relative la investiții între state și persoane ale altor state, supusă spre semnare la 18 martie 1965 la Washington.

Hotărârea este definitivă și obligatorie; ea va fi executată conform legislației naționale; fiecare parte contractantă garantează recunoașterea și executarea hotărârii în concordanta cu reglementările legale respective.

O parte contractantă care este parte la diferend nu va ridica în nici un stadiu al procedurii de conciliere sau arbitraj ori al executării unei hotărâri arbitrale obiecția ca investitorul, care reprezintă partea adversa în diferend, a primit o despăgubire pentru toate pierderile sale sau o parte dintre ele, în virtutea unei garanții sau a unui contract de asigurare.

Reglementarea diferendelor dintre părțile contractante

Diferendele dintre părțile contractante, referitoare la interpretarea sau aplicarea acestui acord, vor fi soluționate, pe cît posibil, prin negocieri amiabile.

Dacă un diferend conform paragrafului (1) nu poate fi soluționat pe cale amiabila într-un interval de 6 luni, atunci, la cererea uneia dintre părțile contractante, va fi supus unui tribunal arbitral.

Tribunalul arbitral va fi constituit de la caz la caz, astfel ca fiecare parte contractantă va desemna un membru și ambii membri vor cădea de acord asupra unei a treia persoane ca președinte. Membrii vor fi numiți într-un interval de doua luni, iar președintele, în următoarele doua luni după ce una dintre părțile contractante a comunicat celeilalte părți ca intenționează sa supună diferendul unui tribunal arbitral.

Dacă perioadele stabilite în paragraful (3) nu vor fi respectate, atunci, în absenta unei alte înțelegeri, fiecare parte contractantă poate să-l invite pe președintele Curții Internaționale de Justiție să facă numirile necesare. Dacă președintele Curții Internaționale de Justiție poseda cetățenia uneia dintre părțile contractante sau este într-un alt mod împiedicat sa exercite aceasta funcție, atunci vicepreședintele sau, în cazul în care acesta este împiedicat, membrul Curții Internaționale de Justiție care urmează în grad după vicepreședinte va fi invitat, în aceleași condiții, să facă numirile.

Tribunalul arbitral își fixează propria procedura.

Tribunalul arbitral va hotărî pe baza acestui acord ca și pe baza principiilor de drept internațional general recunoscute. El va hotărî cu majoritate de voturi, iar sentinta este definitivă și obligatorie.

Fiecare parte contractantă va suporta cheltuielile membrului sau și ale reprezentării sale în procedura de arbitraj. Cheltuielile președintelui, ca și celelalte cheltuieli vor fi suportate de ambele părți contractante în părți egale. Tribunalul poate totuși sa stabilească în sentinta sa o alta repartizare a cheltuielilor.

Intrarea în vigoare și durata

Acest acord va fi supus ratificării și va intra în vigoare în prima zi a celei de-a treia luni care urmează după luna în cursul căreia au fost schimbate instrumentele de ratificare. La data intrării sale în vigoare expira valabilitatea Acordului dintre Republica Socialistă România și Republica Austria privind promovarea, protejarea și garantarea reciprocă a investițiilor, semnat la 30 septembrie 1976.

Acordul va rămâne în vigoare o perioadă de 10 ani; după expirarea acestei perioade el va fi prelungit pentru o perioadă nedeterminată și poate fi denunțat în scris, pe cale diplomatică, de către oricare parte contractantă, cu respectarea unei notificări prealabile de 12 luni.

Pentru investițiile care au fost efectuate până la momentul încetării valabilității acestui acord, art. 1-10 vor rămâne în continuare în vigoare pentru următorii 10 ani, din ziua expirării acordului.

Încheiat la București la 15 mai 1996, în doua exemplare originale, fiecare în limbile română și germană, ambele texte fiind egal autentice.

Pentru România,

Florin Georgescu,

ministru de stat, ministrul finanțelor

Pentru Republica Austria,

Peter Ulmann,

ambasadorul Republicii Austria în România