Decizie · Curtea Constituțională

Decizia nr. 261/2005

referitoare la excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 975 din Codul civil

prezumat în vigoare

Data actului
12 mai 2005
Emitent
Curtea Constituțională
Publicat în
Monitorul Oficial nr. 482 din 8 iunie 2005
Citează
2 acte
Structură
0 articole · 9.190 caractere
Sursă
legislatie.just.ro

Legături cu alte acte

Ce face acest act

Are ca temei 1

  • Legea nr. 47/1992 18 mai 1992 (prevederi anume) privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale

Textul nu are o structură pe articole recunoscută și este afișat ca atare.

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Constantin Doldur - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Ion Tiucă - procuror

Maria Bratu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 975 din Codul civil, excepție ridicată de Societatea Comercială "Grand Orient Ltd" - S.R.L. din Iași în Dosarul nr. 18.986/2004 al Judecătoriei Iași.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, arătând că textul criticat nu contravine prevederilor constituționale invocate, întrucât reglementează acțiunea pauliană, precum și condițiile care trebuie îndeplinite pentru promovarea ei.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 19 ianuarie 2005, pronunțată în Dosarul nr. 18.986/2004, Judecătoria Iași a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 975 din Codul civil, excepție ridicată de Societatea Comercială "Grand Orient Ltd" - S.R.L. din Iași.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că prevederile legale criticate încalcă dispozițiile constituționale invocate, întrucât "creează cel puțin formal în favoarea unui terț posibilitatea de a desființa un act prin care s-a dispus de un atribut al dreptului de proprietate, pe un motiv ce nu este consacrat de Legea fundamentală, respectiv rea-credință și respectiv frauda creditorului. Or, dispozițiile constituționale sus-citate stipulează imperativ cazurile în care o persoană poate fi deposedată de proprietate sau, după caz, în care exercitarea atribuțiilor dreptului de proprietate poate fi restrânsă". Autorul excepției susține că într-adevăr art. 970 din Codul civil consacră regula potrivit căreia convențiile trebuie executate cu bună-credință, însă acest principiu este aplicabil numai raporturilor dintre părți. În opinia sa, nici chiar prevederile art. 1718 din Codul civil, potrivit cărora "Oricine este obligat personal este ținut de a îndeplini îndatoririle sale cu toate bunurile sale, mobile și imobile, prezente și viitoare", nu pot înlătura neconstituționalitatea textului criticat, din două motive. Astfel, art. 975 din Codul civil se aplică bunurilor ce au ieșit din patrimoniul debitorului și la momentul înstrăinării imobilul nu era indisponibilizat. Or, susține acesta, orice creditor are la îndemână posibilitatea de a solicita față de debitor luarea unor măsuri asigurătorii, iar în situația în care nu a solicitat aceste măsuri, rezultă că bunurile debitorului nu sunt indisponibilizate și deci pot face obiectul unei convenții civile.

Instanța de judecată consideră că textul legal criticat este constituțional.

Potrivit

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul apreciază excepția ca fiind neîntemeiată. În acest sens arată că prevederea legală criticată nu încalcă dispozițiile art. 44 alin. (1) din Constituție. În acord cu aceste prevederi constituționale, art. 975 din Codul civil conferă creditorului dreptul de a-l împiedica pe debitor să-l prejudicieze prin acte frauduloase, anume prin acte încheiate cu terți împotriva intereselor sale, punând astfel la îndemâna acestuia posibilitatea exercitării acțiunii revocatorii (pauliană) direct împotriva terțului dobânditor.

Avocatul Poporului consideră, de asemenea, că textul de lege criticat este constituțional.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozițiile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2),

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Excepția are ca obiect prevederile art. 975 din Codul civil, a cărui redactare este următoarea: "Ei pot asemenea, în numele lor personal, să atace actele viclene, făcute de debitor în prejudiciul drepturilor lor."

Textul constituțional considerat a fi încălcat este cel al art. 44 alin. (1), (2) și (3), al cărui conținut este următorul:

- Art. 44 alin. (1), (2) și (3): "(1) Dreptul de proprietate, precum și creanțele asupra statului, sunt garantate. Conținutul și limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege.

(2) Proprietatea privată este garantată și ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular. Cetățenii străini și apatrizii pot dobândi dreptul de proprietate privată asupra terenurilor numai în condițiile rezultate din aderarea României la Uniunea Europeană și din alte tratate internaționale la care România este parte, pe bază de reciprocitate, în condițiile prevăzute prin lege organică, precum și prin moștenire legală.

(3) Nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauză de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreaptă și prealabilă despăgubire."

De asemenea, se susține că sunt încălcate și prevederile primului Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Autorul excepției critică textul de lege, în esență, pe motiv că, datorită revocării actului încheiat în frauda drepturilor creditorului, ca urmare a efectului acțiunii pauliene, este încălcat art. 44 alin. (3) din Constituție. Consideră că singura posibilitate prevăzută de Constituție de a lipsi pe cineva de dreptul său de proprietate este exproprierea.

Potrivit art. 975 din Codul civil, creditorii pot să atace, în numele lor personal, actele viclene făcute de debitor în prejudiciul drepturilor lor. Această acțiune civilă (acțiunea pauliană sau revocatorie), prin care creditorul poate cere anularea actelor juridice făcute în frauda drepturilor sale, este îndreptată atât împotriva debitorului, cât și împotriva terțului care a beneficiat de pe urma acelui act. Temeiul ei juridic față de debitor rezidă, pe de o parte, în dreptul de gaj general al creditorului asupra bunurilor debitorului, iar pe de altă parte, în ideea că prin acele acte frauduloase debitorul comite un delict civil împotriva creditorului, delict ale cărui consecințe negative trebuie să le repare. Față de terțul beneficiar al actului acțiunea pauliană își are temeiul în complicitatea acestuia la fraudă, acesta fiind de rea-credință.

Având în vedere caracterele acțiunii pauliene (revocatorii), rezultă că textul de lege criticat nu încalcă dreptul de proprietate, ci reglementează unul dintre mijloacele juridice pe care creditorul le are la dispoziție în cazul în care cealaltă parte, în mod culpabil, nu-și îndeplinește obligația asumată prin convenție, cât și împotriva terțului complice, beneficiar al actelor frauduloase ale debitorului.

De altfel, asupra constituționalității art. 975 din Codul civil, raportat la textul constituțional invocat în cauza de față, Curtea s-a pronunțat prin

Decizia nr. 88 din 19 martie 2002 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 237 din 9 aprilie 2002, statuând că interdicția cu privire la crearea, prin mijloace frauduloase, a unei stări de insolvabilitate a debitorului constituie o sancțiune care intervine tocmai pentru a proteja dreptul de proprietate și libertatea contractuală. Așadar, dispozițiile art. 975 din Codul civil instituie o garanție legală a exercitării de către debitor a obligațiilor sale cu bună-credință.

Atât considerentele, cât și soluția acestei decizii sunt valabile și în cauza de față, neintervenind elemente noi de natură a determina o modificare a jurisprudenței Curții în materie.

Pentru motivele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 975 din Codul civil, excepție ridicată de Societatea Comercială "Grand Orient Ltd" - S.R.L. din Iași în Dosarul nr. 18.986/2004 al Judecătoriei Iași.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 12 mai 2005.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Maria Bratu
____________

Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.