Decizia nr. 180/2005

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Constantin Doldur - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokâr Gâbor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Marinela Mincă - procuror

Ingrid Alina Tudora - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 132 și art. 133 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Attila Borși în Dosarul nr. 8.311/2003 al Tribunalului Bihor - Secția penală.

La apelul nominal se prezintă autorul excepției, prin avocat Tudor Vasile, lipsă fiind celelalte părți, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza este în stare de judecată.

Avocatul autorului excepției solicită admiterea acesteia, arătând că textele de lege criticate contravin prevederilor constituționale ale art. 16 alin. (1), ale art. 21 alin. (3) și ale art. 24, deoarece în faza de urmărire penală părțile nu pot participa la efectuarea comisiei rogatorii.

Cât privește faptul că dispozițiile art. 172 din Codul de procedură penală prevăd dreptul apărătorului învinuitului sau inculpatului de a asista la efectuarea oricărui act de urmărire penală, de a formula cereri și de a depune memorii, reprezentantul autorului excepției apreciază că aceasta nu are relevanță, întrucât nu există obligația organelor de urmărire penală de a informa apărătorul învinuitului sau inculpatului în legătură cu efectuarea comisiei rogatorii, ceea ce lipsește de eficiență dispoziția legală mai sus menționată. De asemenea, consideră că dispozițiile art. 132 și art. 133 din Codul de procedură penală sunt în contradicție și cu dispozițiile

art. 17 alin. (2) din Legea nr. 704/2001

privind asistența judiciară internațională în materie penală, precum și cu cele ale art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată. În acest sens, arată că, întrucât dispozițiile legale care fac obiectul controlului de constituționalitate nu se aplică în mod diferențiat, nu poate fi primită critica privind încălcarea art. 16, art. 21 și art. 24 din Constituție. Mai mult, consideră că nu este vorba despre o problemă de neconstituționalitate, ci despre o problemă de interpretare a legii, în sensul că dispozițiile criticate trebuie coroborate cu celelalte norme care reglementează desfășurarea procesului penal.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 15 octombrie 2004, pronunțată în Dosarul nr. 8.311/2003, Tribunalul Bihor - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 132 și 133 din Codul de procedură penală.

Excepția a fost ridicată de Attila Borși într-o cauză penală, cu ocazia soluționării apelului formulat împotriva Sentinței penale nr. 1.118 din 10 iunie 2004, pronunțată în Dosarul nr. 2.735/2001 al Judecătoriei Oradea.

În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia susține că, potrivit dispozițiilor legale criticate, în faza de urmărire penală părțile nu pot participa la efectuarea comisiei rogatorii nici personal și nici prin apărător, acest lucru fiind posibil doar în faza de judecată, conform art. 134 din Codul de procedură penală, ceea ce contravine prevederilor constituționale ale art. 16 alin. (1) și ale art. 21 alin. (3). Totodată, apreciază că sunt încălcate și prevederile art. 24 alin. (2) din Constituție, care consacră dreptul la apărare, întrucât, în faza de urmărire penală, părțile, personal sau prin apărător, nu pot participa la administrarea unor probe. Din această perspectivă, autorul excepției susține că textele legale criticate sunt în contradicție și cu dispozițiile

art. 17 alin. (2) din Legea nr. 704/2001 , care stabilesc dreptul atât al autorităților, cât și al persoanelor în cauză de a asista la îndeplinirea cererii și de a colabora la executarea comisiei rogatorii, dispoziții raportate la art. 11 alin. (1) și (2) din Constituție și art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. În final, apreciază că textele legale criticate sunt în contradicție și cu prevederile art. 53 alin. (1) din Constituție, potrivit cărora exercițiul unor drepturi sau al unor libertăți poate fi restrâns numai prin lege și numai dacă se impune, în cazuri strict delimitate.

Tribunalul Bihor - Secția penală apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens, arată că instituirea, prin dispozițiile legale criticate, a comisiei rogatorii ca procedură utilizată pentru administrarea unor probe sau efectuarea unor acte procedurale de către un alt organ decât cel care instrumentează cauza penală nu contravine principiului egalității în drepturi, consacrat prin art. 16 alin. (1) din Constituție.

Astfel, instituirea unor reguli speciale legate de administrarea probelor nu poate fi considerată o încălcare a acestui principiu, atâta timp cât ea asigură egalitatea juridică a cetățenilor în utilizarea lor. Instanța apreciază că nu sunt încălcate nici prevederile constituționale ale art. 21 alin. (3), referitoare la dreptul la un proces echitabil, și nici cele ale art. 24 alin. (2), arătând, totodată, că dreptul la un proces echitabil în materie penală, potrivit art. 21 alin. (3) din Constituție și art. 6 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului, "reprezintă dreptul de a subordona unui judecător pentru luarea deciziei toate «acuzațiile» aduse inculpatului". De asemenea, arată că, în analizarea caracterului echitabil sau nu al procedurii comisiei rogatorii, trebuie avut în vedere faptul că dispozițiile care reglementează această procedură în cursul urmăririi penale nu încalcă cu nimic dreptul la apărare al învinuitului/inculpatului, atâta timp cât dispozițiile art. 172 alin. 1 din Codul de procedură penală reglementează, în mod expres, dreptul apărătorului învinuitului/inculpatului de a asista la efectuarea oricărui act de urmărire penală, de a formula orice cereri (deci inclusiv cererea de a participa la efectuarea actului de procedură prin comisie rogatorie și de acordare a asistenței judiciare în acest sens), având totodată posibilitatea de a formula întrebări și concluzii în favoarea inculpatului sau de a depune memorii.

Instanța arată că dispozițiile art. 132 și art. 133 din Codul de procedură penală, deși nu prevăd expres, nici nu interzic prezența apărătorului învinuitului/inculpatului la efectuarea actelor procedurale. Pentru aceste considerente, apreciază că nu poate fi reținută nici înfrângerea art. 53 alin. (1) din Constituție, întrucât nu există nici un text de lege care să restrângă exercitarea dreptului de apărare la efectuarea comisiei rogatorii, în faza de urmărire penală.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens, arată că dispozițiile criticate trebuie interpretate și aplicate în coroborare cu celelalte dispoziții referitoare la desfășurarea procesului penal. Așa fiind, în cazul dispunerii comisiei rogatorii în faza de urmărire penală, își găsesc deplină aplicabilitate prevederile art. 172 alin. 1 și cele ale art. 173 alin. 1 din Codul de procedură penală. Din această perspectivă, dispozițiile art. 132 și art. 133 din același cod nu încalcă dreptul la apărare, legea prevăzând expres dreptul apărătorului învinuitului și al părților din proces de a asista la efectuarea oricărui act de urmărire penală, de a formula cereri și de a adresa memorii organului de urmărire penală. Întrucât nu operează nici o restrângere a dreptului la apărare, nu se poate susține încălcarea prevederilor constituționale ale art. 53 referitoare la restrângerea exercițiului unor drepturi sau libertăți. În opinia Guvernului, dispozițiile criticate nu contravin nici art. 21 din Constituție, privind dreptul la un proces echitabil, întrucât administrarea probelor în cursul judecății este guvernată de principiul nemijlocirii, al publicității ședinței de judecată și al contradictorialității.

De asemenea, apreciază că nu se aduce atingere nici principiului egalității cetățenilor în fața legii și a autorităților publice, astfel cum este consacrat prin art. 16 din Constituție, deoarece aplicarea art. 132 și art. 133 din Codul de procedură penală nu se face în mod diferențiat, pe baza unor criterii discriminatorii cum ar fi cele privind rasa, naționalitatea, sexul ori religia părților.

Avocatul Poporului apreciază că dispozițiile legale criticate sunt constituționale. În acest sens, arată că nu poate fi reținută critica de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 132 și art. 133 din Codul de procedură penală față de art. 16 din Constituție, întrucât instituirea unor reguli procedurale privind comisia rogatorie nu este contrară principiului egalității cetățenilor în fața legii și a autorităților publice, atât timp cât acestea asigură egalitatea părților în utilizarea lor. De asemenea, arată că dispozițiile legale criticate nu contravin sub nici un aspect dreptului părților interesate de a se adresa justiției pentru apărarea drepturilor, libertăților și intereselor lor legitime și nici dreptului acestora la un proces echitabil și la soluționarea cauzei într-un termen rezonabil, întrucât procedura comisiei rogatorii este utilizată pentru administrarea unor probe sau efectuarea unor acte procedurale de către un alt organ judiciar decât cel care instrumentează cauza penală, în vederea asigurării operativității procesului penal și a îndeplinirii exigențelor unui proces echitabil. În jurisprudența sa, Curtea Constituțională a statuat că este de competența exclusivă a legiuitorului instituirea regulilor de desfășurare a procesului în fața instanțelor judecătorești, soluție ce rezultă de altfel din prevederile art. 126 alin. (2) din Constituție.

În sfârșit, Avocatul Poporului apreciază că nu poate fi reținută nici critica de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 132 și 133 din Codul de procedură penală față de art. 24 alin. (2) din Constituție, întrucât, potrivit reglementărilor referitoare la comisia rogatorie, oricare dintre părți poate cere să fie citată la efectuarea comisiei rogatorii, iar în cazul în care inculpatul este arestat, instanța care urmează a efectua comisia rogatorie dispune desemnarea unui apărător din oficiu, în scopul respectării garanțiilor procesuale ale dreptului la apărare.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit în cauză de judecătorul-raportor, susținerile părții prezente, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate cu care a fost sesizată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 132 și art. 133 din Codul de procedură penală, care au următorul conținut:

- Art. 132: "Când un organ de urmărire penală sau instanța de judecată nu are posibilitatea să asculte un martor, să facă o cercetare la fața locului, să procedeze la ridicarea unor obiecte sau să efectueze orice alt act procedural, se poate adresa unui alt organ de urmărire penală ori unei alte instanțe, care are posibilitatea să le efectueze.

Punerea în mișcare a acțiunii penale, luarea măsurilor preventive, încuviințarea de probatorii, precum și dispunerea celorlalte acte procesuale sau măsuri procesuale nu pot forma obiectul comisiei rogatorii.

Comisia rogatorie se poate adresa numai unui organ sau unei instanțe egale în grad.";

- Art. 133: "Rezoluția sau încheierea prin care s-a dispus comisia rogatorie trebuie să conțină toate lămuririle referitoare la îndeplinirea actului care face obiectul acesteia, iar în cazul când urmează să fie ascultată o persoană, se vor arăta și întrebările ce trebuie să i se pună.

Organul de urmărire penală sau instanța de judecată care efectuează comisia rogatorie poate pune și alte întrebări, dacă necesitatea acestora rezultă în cursul ascultării."

Autorul excepției susține că dispozițiile legale criticate contravin prevederilor constituționale ale art. 11 alin. (1) și (2), art. 16 alin. (1), art. 21 alin. (3), art. 24 alin. (2) și ale art. 53 alin. (1), care au următorul conținut:

- Art. 11 alin. (1) și (2): "(1) Statul român se obligă să îndeplinească întocmai și cu bună-credință obligațiile ce-i revin din tratatele la care este parte.

(2) Tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern."

- Art. 16 alin. (1): "Cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări."

- Art. 21 alin. (3): "Părțile au dreptul la un proces echitabil și la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil."

- Art. 24 alin. (2): "În tot cursul procesului, părțile au dreptul să fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu.

- Art. 53 alin. (1): "Exercițiul unor drepturi sau al unor libertăți poate fi restrâns numai prin lege și numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea securității naționale, a ordinii, a sănătății ori a moralei publice, a drepturilor și a libertăților cetățenilor; desfășurarea instrucției penale; prevenirea consecințelor unei calamități naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav."

De asemenea, în susținerea neconstituționalității acestor texte de lege, autorul excepției invocă și încălcarea dispozițiilor art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, potrivit cărora:

"1. Orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public și într-un termen rezonabil a cauzei sale, de către o instanță independentă și imparțială, instituită de lege, care va hotărî fie asupra încălcării drepturilor și obligațiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricărei acuzații în materie penală îndreptate împotriva sa.

Hotărârea trebuie să fie pronunțată în mod public, dar accesul în sala de ședință poate fi interzis presei și publicului pe întreaga durată a procesului sau a unei părți a acestuia în interesul moralității, al ordinii publice ori al securității naționale într-o societate democratică, atunci când interesele minorilor sau protecția vieții private a părților la proces o impun, sau în măsura considerată absolut necesară de către instanță, atunci când, în împrejurări speciale, publicitatea ar fi de natură să aducă atingere intereselor justiției.

2. Orice persoană acuzată de o infracțiune este prezumată nevinovată până ce vinovăția sa va fi legal stabilită.

3. Orice acuzat are, în special, dreptul:

a) să fie informat, în termenul cel mai scurt, într-o limbă pe care o înțelege și în mod amănunțit, asupra naturii și cauzei acuzației aduse împotriva sa;

b) să dispună de timpul și de înlesnirile necesare pregătirii apărării sale;

c) să se apere el însuși sau să fie asistat de un apărător ales de el și, dacă nu dispune de mijloace necesare pentru a plăti un apărător, să poată fi asistat în mod gratuit de un avocat din oficiu, atunci când interesele justiției o cer;

d) să întrebe sau să solicite audierea martorilor acuzării și să obțină citarea și audierea martorilor apărării în aceleași condiții ca și martorii acuzării;

e) să fie asistat în mod gratuit de un interpret, dacă nu înțelege sau nu vorbește limba folosită la audiere;".

Examinând excepția, Curtea constată că obiectul criticii de neconstituționalitate are în vedere pretinsa interdicție pentru părți de a participa la efectuarea comisiei rogatorii, în faza de urmărire penală, care nu rezultă însă nici explicit, nici implicit din prevederile art. 132 și art. 133 din Codul de procedură penală deduse controlului.

În realitate, o asemenea concluzie ar fi putut fi desprinsă numai din reglementarea cuprinsă în art. 134 al aceluiași cod, text care, deși invocat în argumentarea excepției, nu constituie obiect al acesteia.

Așa fiind, deoarece, potrivit dispozițiilor

art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , "Curtea Constituțională se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului", excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d), precum și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 132 și art. 133 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Attila Borși în Dosarul nr. 8.311/2003 al Tribunalului Bihor - Secția penală.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 29 martie 2005.