Decizia nr. 209/2005

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Constantin Doldur - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Florentina Baltă - procuror

Benke Karoly - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 132 din Legea nr. 31/1990

privind societățile comerciale, excepție ridicată de Societatea Comercială "Cocor" - S.A. București în Dosarul nr. 10.753/2004 al Tribunalului București - Secția a VI-a comercială.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate. Se apreciază că prevederile legale criticate cuprind o normă de procedură a cărei instituire este un atribut al legiuitorului, iar scopul acesteia este de a descuraja exercitarea cu rea-credință a drepturilor procesuale de către părți. În consecință, nu există o încălcare a dispozițiilor art. 44 din Constituție.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 22 noiembrie 2004, pronunțată în Dosarul nr. 10.753/2004, Tribunalul București - Secția a VI-a comercială a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 132 din Legea nr. 31/1990

privind societățile comerciale, excepție ridicată de Societatea Comercială "Cocor" - S.A. București într-o cauză având ca obiect soluționarea unei cereri de ordonanță președințială.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că dispozițiile

art. 132 din Legea nr. 31/1990

contravin prevederilor constituționale ale art. 44 alin. (1) și (2) teza întâi. În argumentarea acestei critici se arată că prin "prevederea posibilității ca instanțele de judecată să dispună suspendarea executării hotărârilor adunărilor generale ale acționarilor, fără a fi obligatoriu pentru reclamant să depună o cauțiune, se creează posibilitatea ca să se suspende hotărârile adunărilor generale ale acționarilor în mod șicanatoriu, pe perioade îndelungate de timp, deoarece un ciclu procesual durează minimum un an, fapt de natură a aduce o gravă atingere dreptului de proprietate, în sensul că dreptul de vot al majorității [...] este lipsit de eficiența sa firească".

De asemenea, autorul excepției mai apreciază că, "prin faptul că nu s-a stabilit de către legiuitor obligativitatea cauțiunii, acționarii majoritari pot fi șicanați după bunul plac al acționarilor minoritari", fără ca aceștia să poată fi "ținuți răspunzători pentru prejudiciul ce îl creează".

Tribunalul București - Secția a VI-a comercială consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată "în condițiile în care o suspendare a executării hotărârilor acționarilor se poate dispune numai de o instanță judecătorească, astfel încât este exclusă consacrarea printr-o hotărâre judecătorească a unui abuz de drept".

Totodată instanța apreciază că "legiuitorul a înțeles să lase la aprecierea judecătorului situațiile în care dispune consemnarea unei cauțiuni, fapt ce nu afectează echilibrul procesual și nu poate echivala cu încălcarea dreptului de proprietate al acționarilor". Se mai arată, de asemenea, că "judecătorul stabilește sau nu cauțiunea în funcție de împrejurările cauzei, raportul juridic dedus analizei, temeinicia motivelor invocate, fiind exclusă suspendarea unei hotărâri AGA atunci când nu există legalitate și temeinicie".

În opinia instanței "raționamentul pârâtei este greșit, deoarece pleacă de la prezumția că neobligativitatea cauțiunii permite promovarea și admiterea cererilor de ordonanță în mod șicanatoriu, când, în fapt, prin admiterea unei asemenea cereri de suspendare se împiedică un posibil abuz". Mai mult, se apreciază că "obligativitatea cauțiunii în asemenea cauze ar echivala cu încălcarea accesului la justiție".

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate ridicată este neîntemeiată. În punctul de vedere prezentat Guvernul observă că în urma republicării

Legii nr. 31/1990 , art. 132 a devenit art. 133 și apreciază că prevederile criticate nu încalcă art. 44 alin. (1) și (2) teza întâi din Constituție, ci, dimpotrivă, "prin dreptul acționarilor de a ataca hotărârile nelegale sau contrare actului constitutiv ale adunării generale se previn abuzurile acționarilor majoritari și se pun în valoare principiile constituționale care consacră drepturile fundamentale ale omului, precum liberul acces la justiție (art. 21), garantarea și ocrotirea dreptului de proprietate privată (art. 44) și egalitatea în drepturi (art. 16)".

Totodată Guvernul consideră că dispozițiile art. 133 protejează dreptul de proprietate al acționarilor care se consideră vătămați, "iar posibilitatea instanței judecătorești de a suspenda hotărârea adunării generale nu este destinată a proteja numai interesele reclamanților, ci și ale celorlalți acționari, ale societății comerciale și ale terților".

Avocatul Poporului apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În punctul de vedere prezentat se arată că "măsurile stabilite prin textul de lege criticat reprezintă cadrul legal al funcționării în bune condiții a societăților comerciale și vin să ocrotească dreptul de proprietate al acționarilor, prin faptul că le oferă posibilitatea de a contesta orice hotărâre a adunării generale contrară legii sau actului constitutiv și de a solicita suspendarea acesteia". De asemenea, se mai apreciază că, "potrivit art. 126 alin. (2) din Constituție, procedura de judecată este stabilită exclusiv de legiuitor, [iar] instituirea de cauțiuni în legătură cu procedurile judiciare reprezintă un atribut exclusiv al legiuitorului, pe care acesta și-l exercită, printre altele, din rațiuni legate de descurajarea exercitării cu rea-credință a drepturilor procesuale".

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit d) din Constituție, precum și celor ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum rezultă din motivarea formulată, îl constituie dispozițiile

art. 133 alin. (1) și (2) din Legea nr. 31/1990

privind societățile comerciale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.066 din 17 noiembrie 2004, și nu cele ale art. 132, cum greșit au fost indicate de autorul excepției. Așadar, prin prezenta decizie, Curtea urmează a se pronunța cu privire la constituționalitatea prevederilor

art. 133 alin. (1) și (2) din Legea nr. 31/1990 , al căror cuprins este următorul:

"(1) O dată cu intentarea acțiunii în anulare, reclamantul poate cere instanței, pe cale de ordonanță președințială, suspendarea executării hotărârii atacate:

(2) Președintele, încuviințând suspendarea, poate obliga pe reclamant la o cauțiune."

Dispozițiile constituționale invocate în susținerea excepției sunt cele ale art. 44 alin. (1) și (2) teza întâi, care au următorul cuprins:

"(1) Dreptul de proprietate, precum și creanțele asupra statului, sunt garantate. Conținutul și limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege.

(2) Proprietatea privată este garantată și ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular."

Examinând excepția de neconstituționalitate ridicată, Curtea reține următoarele:

În esență, autorul excepției de neconstituționalitate susține că dispozițiile de lege criticate care prevăd posibilitatea, iar nu obligația, stabilirii de către instanța de judecată a unei cauțiuni în cazul încuviințării cererii de suspendare a executării hotărârii atacate, încalcă dispozițiile constituționale ale art. 44 alin. (1) și (2) teza întâi.

Cu privire la aceste susțineri, Curtea constată că dispozițiile de lege criticate sunt norme de procedură a căror stabilire este, potrivit prevederilor art. 126 alin. (2) din Constituție, de competența autorității legiuitoare.

Curtea constată, de asemenea, că art. 133 alin. (1) și (2) din legea criticată permite instanței de judecată ca, ținând seama de circumstanțele cauzei, să aprecieze asupra caracterului eventual șicanatoriu al cererii de suspendare a hotărârii adunării generale a acționarilor contestate și să stabilească o cauțiune de natură să descurajeze cererile nefundamentate sau exercitarea cu rea-credință a drepturilor procesuale. De asemenea, Curtea mai reține că depunerea cauțiunii constituie o garanție, în sensul că, în urma respingerii acțiunii în anulare a hotărârilor luate de adunarea generală a acționarilor, partea interesată va putea cere și obține despăgubiri pentru pagubele suferite datorită întârzierii executării hotărârii respective. În consecință, Curtea constată că prevederile legale criticate nu sunt contrare dispozițiilor constituționale ale art. 44 alin. (1) și (2) teza întâi.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 133 alin. (1) și (2) din Legea nr. 31/1990

privind societățile comerciale, excepție ridicată de Societatea Comercială "Cocor" - S.A. București în Dosarul nr. 10.753/2004 al Tribunalului București - Secția a VI-a comercială.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 14 aprilie 2005.