Convenția din 27 aprilie 2004

Pe baza prezentei convenții, statele contractante simplifică, fluidizează și corelează controlul traficului de frontieră.

Pentru realizarea acestui scop, statele contractante înființează, de comun acord, pe teritoriul unuia sau al altuia dintre statele contractante, puncte de trecere a frontierei de stat.

Autoritățile de control al traficului de frontieră ale unuia dintre statele contractante pot efectua pe teritoriul de funcționare, situat pe teritoriul celuilalt stat contractant, controlul trecerii frontierei în ambele sensuri.

Guvernele statelor contractante reglementează prin acord separat:

a) înființarea sau desființarea punctului de trecere a frontierei de stat, orarul de funcționare, caracterul traficului și modificarea acestuia;

b) acele tronsoane de cale ferată pe care personalul de serviciu al statului vecin poate efectua, în statul de teritoriu, controlul traficului de frontieră din mers pe trenurile de persoane;

c) teritoriul de funcționare;

d) detaliile cooperării, potrivit alin. (1), pe baza legislației interne în vigoare;

e) reglementările referitoare la înființarea și sarcinile punctului comun de contact;

f) introducerea și reglementarea controlului comun al traficului de frontieră, potrivit alin. (3) al art. 6.

Statele contractante își rezervă dreptul ca în situații deosebite să transfere, pe o perioadă determinată și cu caracter temporar, controlul traficului de frontieră de pe teritoriul celuilalt stat contractant pe propriul teritoriu.

Referitor la asemenea mutări, statele contractante se vor informa reciproc, neîntârziat.

În cazul traficului rutier, teritoriul de funcționare poate cuprinde:

a) încăperile de serviciu stabilite ale statului vecin, înființate pentru controlul traficului de frontieră;

b) alte obiective stabilite prin regulamentul de funcționare al punctului de trecere a frontierei;

c) drumul dintre frontiera de stat și locul de serviciu de control al traficului de frontieră.

În cazul traficului feroviar, teritoriul de funcționare poate cuprinde:

a) încăperile de serviciu stabilite prin regulamentul de funcționare al punctului de trecere a frontierei de stat, înființate pentru controlul traficului de frontieră de statul vecin, în stațiile de cale ferată desemnate;

b) liniile desemnate pe teritoriul stațiilor de cale ferată, cu peroanele aferente;

c) încăperile ce servesc controlului traficului de frontieră al persoanelor și mărfurilor;

d) mijloacele de transport feroviar aflate în staționare și în mers.

Autoritățile responsabile cu controlul traficului de frontieră ale statelor contractante stabilesc, de comun acord cu organele feroviare, acele trenuri de persoane pe care efectuează controlul traficului de frontieră în mers.

Personalul de serviciu al statului vecin efectuează controlul traficului de frontieră pe teritoriul de funcționare, în conformitate cu dispozițiile prezentei convenții, pe baza legislației lui interne, în aceeași măsură și cu aceleași consecințe juridice ca și când acesta ar fi executat pe teritoriul propriu. Această activitate nu poate fi restricționată de statul de teritoriu, care nu poate dispune nici alte obligații.

Actele de autoritate aplicate pe teritoriul de funcționare de către personalul de serviciu al statului vecin, pe baza legislației lui interne, trebuie considerate ca și cum ar fi efectuate în localitatea statului vecin pe teritoriul căruia se află punctul de trecere a frontierei care îi aparține.

Dacă acțiunea care contravine legislației statului vecin referitoare la trecerea frontierei de către persoane, introducerea, scoaterea și tranzitarea bunurilor este comisă pe teritoriul de funcționare, atunci aceasta trebuie considerată ca și cum ar fi fost săvârșită în acea localitate a statului vecin pe al cărui teritoriu se găsește punctul de trecere a frontierei care îi aparține.

Dispozițiile alin. (1)-(3) trebuie aplicate în mod corespunzător celor care prestează serviciul și activității desfășurate de aceștia.

În alte situații prevalează normele juridice ale statului de teritoriu.

În teritoriul de funcționare, controlul traficului de frontieră efectuat de către personalul de serviciu al statului contractant de pe teritoriul căruia se iese devansează controlul efectuat de personalul de serviciu al statului contractant pe teritoriul căruia se intră, cu excepția situației în care personalul de serviciu al statului contractant de pe teritoriul căruia se iese renunță la control și informează despre aceasta personalul de serviciu al statului vecin. Personalul de serviciu care efectuează controlul la intrare începe activitatea atunci când personalul de serviciu al statului vecin îl informează cu privire la terminarea propriului control.

După începerea efectuării controlului traficului de frontieră de către personalul de serviciu al statului contractant pe teritoriul căruia se intră, personalul de serviciu al statului contractant de pe teritoriul căruia se iese nu mai este îndreptățit să efectueze controlul traficului de frontieră. În situații justificate, personalul de serviciu al statului contractant de pe teritoriul căruia se iese este în drept să efectueze, cu acordul prealabil al personalului de serviciu al statului contractant pe al căruia teritoriu se intră, repetarea controlului traficului de frontieră.

Personalul de serviciu al statelor contractante poate să efectueze controlul traficului de frontieră și în comun.

Personalul de serviciu al statelor contractante, de comun acord, la controlul efectuat în loc comun și pe timpul controlului în mers, poate să nu respecte ordinea prevăzută la art. 6 alin. (1) din prezenta convenție, în situația în care aceasta este necesară pentru ușurarea sau creșterea rapidității controlului traficului de frontieră. Într-o asemenea situație, personalul de serviciu al statului contractant pe teritoriul căruia se intră poate să rețină sau să întoarcă persoane ori să rețină bunuri numai după încheierea controlului traficului de frontieră al personalului de serviciu al statului contractant de pe teritoriul căruia se iese. În acest caz, persoanele implicate sunt predate personalului de serviciu al statului contractant de pe teritoriul căruia se iese. Personalul de serviciu al statului contractant de pe teritoriul căruia se iese are prioritate în reținerea persoanei implicate.

Măsurile enumerate la alin. (1) trebuie aplicate în mod corespunzător în privința reținerii, confiscării și predării bunurilor.

În cursul controlului traficului de frontieră prevăzut la art. 6 din prezenta convenție, personalul de serviciu al statului vecin are dreptul să rețină, să întoarcă sau să transporte înapoi cu forța persoanele pe teritoriul propriului lor stat.

Personalul de serviciu al statului vecin, în cursul executării controlului traficului de frontieră, nu are dreptul să îl rețină pe cetățeanul statului de teritoriu pe teritoriul de stat al acestuia ori să îl transporte pe teritoriul statului vecin; are însă dreptul să îl conducă la locul de serviciu pentru controlul traficului de frontieră propriu.

La aplicarea măsurilor efectuate conform prevederilor alin. (1) și (2), trebuie asigurată participarea neîntârziată a persoanei de serviciu a statului de teritoriu.

Dispozițiile alin.(1)-(3) nu aduc atingere normelor juridice privind dreptul de azil ale statului de teritoriu.

Sumele de bani încasate de personalul de serviciu al statului vecin în cursul efectuării controlului traficului de frontieră în statul de teritoriu ori cele aduse în interesul serviciului, alte valori și bunurile reținute sau confiscate pot fi transportate pe teritoriul statului vecin.

Dispozițiile alin. (1) trebuie aplicate în mod corespunzător în ceea ce privește sumele de bani încasate sau duse de cei care prestează servicii, precum și alte bunuri aduse de ei în cursul desfășurării activităților aprobate.

Nu se poate refuza întoarcerea pe teritoriul statului contractant de pe teritoriul căruia se iese persoanelor întoarse de personalul de serviciu al statului contractant pe teritoriul căruia se intră. La nevoie, personalul de serviciu al statului contractant de pe teritoriul căruia se iese poate transporta înapoi această persoană, chiar și cu forța.

Personalul de serviciu al statului contractant de pe teritoriul căruia se iese nu poate refuza readucerea și reprimirea acelor bunuri a căror introducere nu a fost aprobată de personalul de serviciu al statului contractant pe al cărui teritoriu se intră.

Acele bunuri care au fost întoarse în statul vecin de personalul de serviciu al statului vecin în cursul controlului la ieșire sau acelea care înainte de începerea controlului de intrare al personalului de serviciu al statului de teritoriu sunt transportate înapoi pe teritoriul statului vecin, la cererea persoanelor interesate, nu intră sub incidența reglementărilor juridice privind ieșirea din țară ale statului de teritoriu și nici nu pot fi obiectul procedurii de control la ieșire a acestui stat.

Personalul de serviciu al statelor contractante se informează reciproc, la nevoie, asupra măsurilor luate în cursul îndeplinirii sarcinilor prevăzute în prezenta convenție, precum și în privința limitărilor de trafic introduse temporar și a obstacolelor de circulație apărute.

În punctele de trecere a frontierei rutiere și feroviare personalul de serviciu al statelor contractante va adopta măsuri comune, corelate, în interesul reducerii timpilor de așteptare în traficul de persoane și de mărfuri, precum și în scopul prevenirii și eliminării obstacolelor de circulație apărute.

În situațiile justificate de interesele economice sau sociale, autoritățile competente de control al traficului de frontieră ale statelor contractante pot aproba deschiderea ocazională a frontierei de stat în scopul trecerii frontierei de către persoane și bunuri în afara punctelor permanente de trecere a frontierei.

Cererea privind trecerea frontierei de stat, în afara punctelor de trecere a acesteia, trebuie înaintată cu cel puțin 30 (treizeci) de zile înainte de data planificată.

Statele contractante își împuternicesc guvernele ca, în scopul vizitării monumentelor arhitectonice, valorilor naturale, precum și al utilizării potecilor turistice, aflate în apropierea frontierei de stat comune, să încheie înțelegeri internaționale în care să stabilească locurile prin care persoanele interesate pot trece frontiera de stat comună și în afara punctelor de trecere a frontierei aflate în funcțiune.

Autoritățile statului de teritoriu asigură personalului de serviciu al statului vecin în teritoriul de funcționare, pe timpul îndeplinirii atribuțiilor de serviciu, aceleași protecție și ajutor ca și pentru personalul de serviciu propriu.

Dispozițiile penale ale statului de teritoriu referitoare la protecția persoanelor oficiale și a activităților desfășurate de acestea în cursul îndeplinirii atribuțiunilor de serviciu se vor aplica și în cazul acțiunilor ilegale săvârșite în statul de teritoriu împotriva personalului de serviciu al statului vecin, pe timpul sau în legătură cu executarea serviciului.

Personalul de serviciu al statului vecin are dreptul să îndepărteze, cu utilizarea mijloacelor coercitive, acele persoane care prin comportamentul lor perturbă ordinea din încăperile de serviciu ale statului vecin, controlul traficului de frontieră, respectiv pun în pericol nemijlocit viața, integritatea corporală sau securitatea bunurilor altora ori ale personalului de serviciu. Personalul de serviciu al statului de teritoriu trebuie informat fără întârziere referitor la măsura luată, care va acorda ajutor la cerere. Mijloacele coercitive și modul de folosire a acestora sunt în conformitate cu legislația internă a statului vecin.

Autoritățile statului de teritoriu pot cerceta încăperile de serviciu ale statului vecin numai cu acordul autorităților competente ale statului vecin.

În cazul săvârșirii infracțiunilor și contravențiilor în statul de teritoriu, prevăzute în legislația acestuia, de către personalul de serviciu al statului vecin, autoritatea competentă a statului de teritoriu este obligată să informeze neîntârziat autoritatea ierarhic superioară a făptuitorului.

Dacă persoana de serviciu a statului vecin, pe timpul sau în legătură cu executarea serviciului în statul de teritoriu, își pierde viața, este rănită ori bunurile aflate ori purtate asupra sa sunt deteriorate ori distruse, atunci pentru acțiunea civilă în despăgubire se va aplica legislația în vigoare din statul vecin.

Persoana de serviciu, respectiv persoana în drept să fie despăgubită, poate să își promoveze acțiunea civilă în despăgubire, rezultată din faptele prevăzute la alin. (1), la instanța oricărui stat contractant.

Hotărârile definitive pronunțate de instanțe și tranzacțiile judiciare, care au fost emise cu respectarea regulilor privind competența judecătorească, în conformitate cu prevederile alin. (2), de instanța unuia dintre statele contractante, având ca obiect acțiunea civilă în despăgubire precizată la alin. (1), respectiv au fost încheiate în fața unei asemenea instanțe, vor fi executate pe teritoriul celuilalt stat contractant, în conformitate cu acordul de asistență judiciară reciprocă aflat în vigoare între cele două state.

Dispozițiile alin. (1)-(3) trebuie aplicate cu același înțeles în scopul promovării cererilor de despăgubire pentru pagubele produse de persoana de serviciu a statului vecin în statul de teritoriu, pe timpul șederii în interes de serviciu, dar nu în timpul îndeplinirii serviciului. Pentru soluționarea cererii de despăgubire dispun de competență juridică, potrivit alegerii celui care a suferit paguba, în aceeași măsură, instanțele statului contractant de la locul producerii pagubei sau de pe raza de domiciliu a celui care a produs paguba.

Personalul de serviciu al statului vecin poate trece frontiera de stat româno-ungară cu permisul de trecere a frontierei, denumit în continuare permis, emis în baza acordului internațional aflat în vigoare între România și Republica Ungară privind unificarea actelor necesare trecerii frontierei de stat în interes de serviciu.

Posesorul permisului are dreptul să treacă frontiera de stat româno-ungară, în scopul ajungerii la locul de serviciu, pentru îndeplinirea serviciului, prin punctul de trecere a frontierei de stat cel mai apropiat de locul de serviciu.

Posesorul permisului, pe timpul îndeplinirii serviciului, are dreptul să se afle fără nici un fel de limitări pe teritoriul de funcționare, precum și în zonele stațiilor de cale ferată deschise publicului.

În punctele de trecere a frontierei rutiere, încăperile de serviciu necesare personalului de serviciu al statului vecin, pentru aplicarea prezentei convenții în statul de teritoriu, vor fi asigurate de statul de teritoriu. Autoritățile competente ale statelor contractante vor conveni cu utilizatorul în legătură cu folosirea, întreținerea și alte condiții de utilizare a încăperilor și obiectivelor de serviciu, prin contracte de drept civil.

Societățile de căi ferate ale statelor contractante sunt obligate să asigure condițiile pentru executarea controlului în mers, să stabilească compartimentele de serviciu din vagoanele de cale ferată, încăperile de serviciu necesare în stațiile terminale ale tronsoanelor de cale ferată desemnate pentru control, în stațiile de cale ferată de frontieră și să asigure folosirea gratuită a acestora.

Locurile de serviciu pentru controlul traficului de frontieră ale statului vecin trebuie marcate cu inscripții oficiale, cu stema statului și cu drapel.

Pe locurile de serviciu ale personalului de serviciu al statului vecin inscripțiile trebuie aplicate în limbile română și maghiară.

Sunt scutite de la plata taxelor vamale, impozitelor, altor taxe și sarcini fiscale și nu intră sub incidența interdicțiilor economice și a limitărilor de introducere sau scoatere:

a) acele bunuri (în special: materialele, mijloacele și instalațiile necesare asigurării serviciului și traficului) care sosesc pentru locul de serviciu de control al traficului de frontieră al statului vecin și servesc controlului traficului de frontieră;

b) acele bunuri care servesc uzului oficial al organelor de control al traficului de frontieră și al celor care prestează servicii sau cele care servesc necesităților de uz personal ale persoanelor de serviciu ori ale celor care prestează servicii, aparținând statului vecin, pe timpul executării serviciului în statul de teritoriu;

c) acele autovehicule care sunt utilizate de personalul de serviciu sau de cei care prestează servicii, în statul de teritoriu, pentru îndeplinirea serviciului.

Bunurile prevăzute la alin. (1) pot fi introduse temporar de pe teritoriul unuia dintre statele contractante pe teritoriul celuilalt stat contractant, cu obligația scoaterii acestora. Bunurile prevăzute la alin. (1) lit. a), introduse și scoase în acest mod, vor fi trecute într-o listă, întocmită în 3 (trei) exemplare, dintre care un exemplar va fi înmânat organului vamal competent al celuilalt stat contractant.

Înscrisurile, documentele și purtătorii de date necesari îndeplinirii serviciului, aflați asupra persoanelor de serviciu ale statului vecin, sunt scutiți, în statul de teritoriu, de cercetare și reținere.

Coletele de serviciu expediate în alt mod decât prin poștă de organele de control al traficului de frontieră ale statului vecin, pe adresa organelor lor aflate în statul de teritoriu și invers, pot fi transmise fără taxe.

Aceste colete de serviciu sunt scutite de verificări și reținere, cu excepția situației în care există o bănuială întemeiată că sunt în legătură cu săvârșirea unei infracțiuni. La acest control este necesară prezența persoanelor de serviciu ale ambelor state contractante.

Coletele de serviciu trebuie prevăzute cu ștampilă sau cu alt mod de sigilare, aparținând organului de control al traficului de frontieră expeditor.

Statul de teritoriu permite organelor de control al traficului de frontieră ale statului vecin, pentru îndeplinirea activităților desfășurate în statul de teritoriu, fără plata taxelor vamale, impozitelor, a altor taxe și sarcini fiscale, să instaleze, să utilizeze, să întrețină, să modifice (modernizeze) și să desființeze instalațiile de telecomunicații și transmitere a datelor, precum și să le conecteze la obiectivele corespunzătoare ale statului vecin.

Pentru înființarea, menținerea și asigurarea funcționării instalațiilor de telecomunicații și transmitere a datelor trebuie aplicate prevederile legislației interne a statului de teritoriu.

Legăturile de transmisiuni dintre organele de serviciu ale statului vecin, prevăzute la alin. (1), pot fi utilizate numai în interes de serviciu.

Aceste comunicări sunt considerate ca trafic intern al statului vecin.

Personalul statului vecin, care asigură funcționarea și întreținerea instalațiilor de telecomunicații și transmitere a datelor, poate intra pe teritoriul statului de teritoriu în scopul montării și întreținerii instalațiilor. În acest scop poate trece frontiera de stat cu mijloacele de transport și poate trece mijloacele necesare efectuării lucrărilor. Înaintea începerii activității lui este obligat să se prezinte la personalul de serviciu competent al statului de teritoriu.

Persoanele statului vecin, care prestează servicii în legătură cu controlul traficului de frontieră, sunt scutite, în ceea ce privește această activitate, de obținerea permisului de muncă în statul de teritoriu. Cel care prestează servicii notifică autorităților competente ale statului de teritoriu, în conformitate cu prevederile legale în vigoare ale acestuia, fără plata unor taxe, activitatea ce o desfășoară. Activitatea poate fi începută numai după obținerea avizului acestei autorități.

Intrarea pe teritoriul punctului de trecere a frontierei și șederea în statul de teritoriu a celor care prestează servicii este reglementată de legislația statului de teritoriu.

Cei care prestează servicii au dreptul, în statul de teritoriu, să instaleze și să exploateze, în locul de serviciu de control al traficului de frontieră al statului vecin, echipamente de telecomunicații și transmitere a datelor și să le conecteze la rețeaua statului vecin.

Alin. (2) și (5) ale art. 22 din prezenta convenție trebuie aplicate în mod corespunzător și în cazul echipamentelor de telecomunicații și transmitere a datelor aparținând celor care prestează servicii.

În scopul aplicării prezentei convenții, guvernele statelor contractante înființează Comisia mixtă româno-ungară de trafic de frontieră, denumită în continuare Comisia mixtă, formată din reprezentanții autorităților lor competente.

Comisia mixtă adoptă regulamentul de funcționare și își stabilește sarcinile de detaliu.

Comisia mixtă ține ședințe, pe baza înțelegerii dintre autoritățile competente, ori de câte ori este nevoie, dar cel puțin o dată pe an, alternativ pe teritoriul României și al Republicii Ungare.

Divergențele rezultate din interpretarea sau aplicarea prezentei convenții vor fi rezolvate de statele contractante prin negocieri, în cadrul Comisiei mixte, iar în cazul în care nu se ajunge la o soluție, pe cale diplomatică.

Aplicarea prezentei convenții poate fi suspendată temporar, în totalitate sau parțial, de oricare stat contractant, din motive de securitate națională, de ordine publică ori de sănătate publică. Referitor la introducerea sau la revocarea unei asemenea măsuri, trebuie informat neîntârziat, pe cale diplomatică, celălalt stat contractant. Introducerea, respectiv anularea suspendării, în situațiile care reclamă măsuri imediate, produce efecte odată cu primirea notei diplomatice, iar în alte cazuri, în a 15-a (cincisprezecea) zi după primirea acesteia.

Prezenta convenție trebuie ratificată în conformitate cu legislația internă a statelor contractante. Convenția intră în vigoare în a 15-a (cincisprezecea) zi de la data primirii ultimei note diplomatice privind ratificarea.

Prezenta convenție se încheie pe o perioadă nedeterminată. Ea poate fi denunțată, în scris, pe cale diplomatică, de oricare stat contractant. Convenția își încetează valabilitatea după trecerea a 6 (șase) luni de la primirea comunicării privind denunțarea.

Statele contractante pot modifica prezenta convenție, de comun acord, în scris. Amendamentele intră în vigoare potrivit dispozițiilor alin. (1).

Începând cu ziua intrării în vigoare a prezentei convenții, în aplicarea acordurilor internaționale în vigoare între statele contractante acestea vor înscrie ca stat emitent România, respectiv Republica Ungară, în permisul de trecere a frontierei menționat la art. 17 alin. (1) din prezenta convenție.

La data intrării în vigoare a prezentei convenții, își încetează valabilitatea Convenția dintre Guvernul Republicii Populare Române și Guvernul Republicii Populare Ungare privind înființarea punctului comun rutier Borș, semnată la București la 30 septembrie 1962.

La data intrării în vigoare a prezentei convenții, își pierd valabilitatea art. 3 și 4 ale Convenției dintre Guvernul Republicii Populare Române și Guvernul Republicii Populare Ungare privind organizarea serviciului la frontieră în stația comună Curtici, semnată la București la 22 martie 1960.

La data intrării în vigoare a prezentei convenții și a acordului de aplicare a acesteia, părțile contractante nu vor mai aplica dispozițiile referitoare la controlul traficului de frontieră și la organele de control al traficului de frontieră (grăniceri și vameși, serviciul fitosanitar și sanitar-veterinar, controlul de calitate al mărfurilor) prevăzute la art. 1 alin. (2), art. 2 alin. (1) și teza a patra a alin. (7), art. 5 alin. (3) și (5), art. 19 alin. (1) teza întâi și art. 20 alin. (3)-(7) ale Convenției dintre Guvernul Republicii Populare Române și Guvernul Republicii Populare Ungare privind organizarea serviciului la frontieră în stația comună Curtici, semnată la București la 22 martie 1960.

Semnată la București la 27 aprilie 2004, în două exemplare originale, în limbile română și maghiară, toate textele fiind egal autentice.

Pentru România,

Ioan Rus

Pentru Republica Ungară,

Monika Lamperth