Decizie · Curtea Constituțională

Decizia nr. 295/2005

referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 278 alin. 3 din Codul de procedură penală

prezumat în vigoare

Data actului
9 iunie 2005
Emitent
Curtea Constituțională
Publicat în
Monitorul Oficial nr. 626 din 18 iulie 2005
Citat de
1 act
Citează
1 act
Structură
0 articole · 9.209 caractere
Sursă
legislatie.just.ro

Legături cu alte acte

Ce face acest act

Are ca temei 1

  • Legea nr. 47/1992 18 mai 1992 (prevederi anume) privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale

Textul nu are o structură pe articole recunoscută și este afișat ca atare.

Ioan Vida - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Constantin Doldur - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Nicoleta Grigorescu - procuror

Marieta Safta - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 278 alin. 3 din Codul de procedură penală, ridicată de instanța de judecată, din oficiu, în Dosarul nr. 1.779/P/F/2004 al Curții de Apel Brașov - Secția penală.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, pune concluzii de respingere a excepției, apreciind că prevederile legale criticate nu contravin dispozițiilor constituționale și nici celor din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, invocate ca fiind încălcate.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 7 ianuarie 2005, pronunțată în Dosarul nr. 1.779/P/F/2004, Curtea de Apel Brașov - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 278 alin. 3 din Codul de procedură penală. Excepția a fost ridicată de instanța de judecată, din oficiu, într-un dosar având ca obiect plângerea împotriva rezoluției dispuse de procuror în Dosarul nr. 191/P/2004 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că "prin instituirea unui termen de 20 de zile de la comunicarea soluției, pentru a formula plângere la procurorul ierarhic superior, art. 278 alin. 3 Cod procedură penală creează posibilitatea ca, datorită nerespectării unui termen într-o procedură prealabilă, persoana să nu mai beneficieze de liberul acces la justiție, ca o consecință a tardivității". Ca urmare, textul de lege criticat nu asigură un acces la justiție real și efectiv, întrucât, "chiar dacă persoana urmează calea procedurală instituită prin art. 278^1 Cod procedură penală [...], i se poate opune o soluție dată de procurorul ierarhic superior în sensul respingerii ca tardivă, tardivitate care nu mai face posibilă verificarea cauzei de fond".

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, întrucât textele de lege criticate nu contravin prevederilor constituționale, respectiv celor din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, invocate de autoarea excepției.

Avocatul Poporului consideră că dispozițiile legale criticate nu încalcă prevederile constituționale ale art. 21, întrucât "instituirea unui termen de 20 de zile în care se poate face plângere contra actelor procurorului nu contravine sub nici un aspect prevederilor care reglementează accesul liber la justiție". Totodată se arată că, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituție, legiuitorul poate institui, în considerarea unor situații deosebite, reguli speciale de procedură, instituirea termenului de 20 de zile pentru formularea plângerii împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanței ori, după caz, a rezoluției de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale fiind menită să contribuie la urgentarea soluționării cauzei și la evitarea tergiversării judecății.

În concluzie, Avocatul Poporului consideră că excepția este neîntemeiată.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate ridicată.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 278 alin. 3 din Codul de procedură penală, potrivit cărora, "În cazul rezoluției de neîncepere a urmăririi penale sau al ordonanței ori, după caz, al rezoluției de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, plângerea se face în termen de 20 de zile de la comunicarea copiei de pe ordonanță sau rezoluție, persoanelor interesate, potrivit art. 228 alin. 6, art. 246 alin. 1 și art. 249 alin. 2".

Aceste dispoziții legale sunt considerate contrare prevederilor constituționale ale art. 21 privind accesul liber la justiție, precum și prevederilor art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care reglementează dreptul la un proces echitabil.

Se susține, în esență, că prin instituirea unui termen de formulare a plângerii la procurorul ierarhic superior împotriva rezoluțiilor sau a ordonanțelor procurorului de netrimitere în judecată, termen a cărui nerespectare determină respingerea ca tardivă a acesteia, art. 278 alin. 3 din Codul de procedură penală împiedică accesul liber la justiție și încalcă dreptul la un proces echitabil. Aceasta întrucât, chiar dacă partea interesată s-a adresat instanței în termenul legal, în temeiul art. 278^1 din Codul de procedură penală, soluția anterioară de respingere ca tardivă a plângerii, dispusă de procurorul ierarhic superior celui care a emis actul atacat, împiedică examinarea fondului pricinii. Autoarea excepției arată că în acest mod "se creează posibilitatea ca, datorită nerespectării unui termen într-o procedură prealabilă, persoana să nu mai beneficieze de liberul acces la justiție, ca o consecință a tardivității".

Examinând excepția de neconstituționalitate formulată, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată și urmează să fie respinsă.

Curtea reține că accesul liber la justiție semnifică faptul că orice persoană poate sesiza instanțele judecătorești în cazul în care consideră că drepturile, libertățile sau interesele sale legitime au fost încălcate, iar nu și faptul că acest acces nu poate fi supus unei condiționări. Reglementarea, prin textul de lege criticat, a unui termen pentru formularea plângerii pe cale ierarhică împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanței ori, după caz, a rezoluției de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, anterior contestării acestor acte la instanțele judecătorești, reprezintă o opțiune a legiuitorului, care reflectă preocuparea acestuia în sensul asigurării exigențelor unui proces echitabil, prin împiedicarea exercitării abuzive a drepturilor procesuale și prin asigurarea celerității procesului penal. Câtă vreme, potrivit art. 278^1 din Codul de procedură penală, rezoluțiile sau ordonanțele procurorului de netrimitere în judecată pot fi atacate la instanțele judecătorești competente numai după respingerea plângerii făcute conform art. 275-278 din Codul de procedură penală, lipsa unui termen pentru exercitarea acestei plângeri ar putea avea drept consecință tergiversarea soluționării cauzei, încălcându-se astfel cerința termenului rezonabil, exigență fundamentală a dreptului la un proces echitabil.

Așa fiind, dispozițiile legale criticate nu aduc atingere prevederilor constituționale ale art. 21 alin. (3), respectiv dispozițiilor art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, ci constituie o măsură de asigurare a celerității procedurii și de descurajare a abuzului de drept, exercitarea oricărui drept de către titularul său neputându-se realiza decât într-un anumit cadru, prestabilit de legiuitor, cu respectarea anumitor exigențe, între care și stabilirea unor termene, cum este cazul în speță.

Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 278 alin. 3 din Codul de procedură penală, ridicată de instanța de judecată, din oficiu, în Dosarul nr. 1.779/P/F/2004 al Curții de Apel Brașov - Secția penală.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 9 iunie 2005.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Marieta Safta

Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.