Decizia nr. 293/2005

Ioan Vida - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Constantin Doldur - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Nicoleta Grigorescu - procuror

Florentina Geangu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 278^1 alin. 1 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Viorel Dobra în Dosarul nr. 323/2004 al Judecătoriei Brad.

La apelul nominal răspunde partea Societatea Comercială "Mercur" - S.A., prin împuternicit Ana Maria Marta, lipsind celelalte părți, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Curtea dispune a se face apelul și în Dosarul nr. 128 D/2005, având ca obiect aceeași excepție, ridicată de Cosmin Balcăcean în Dosarul nr. 163/2005 al Tribunalului București - Secția I penală. La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Curtea, din oficiu, pune în discuție conexarea dosarelor.

Partea prezentă, precum și reprezentantul Ministerului Public sunt de acord cu conexarea dosarelor.

Curtea, în temeiul

art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune conexarea Dosarului nr. 128 D/2005 la Dosarul nr. 36 D/2005, care a fost primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, se dă cuvântul părții prezente, care lasă la aprecierea Curții soluționarea excepției de neconstituționalitate.

Reprezentantul Ministerului Public, făcând referire la jurisprudența Curții Constituționale în materie, pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin încheierile din 10 ianuarie 2005 și 31 ianuarie 2005, pronunțate în dosarele nr. 323/2004 al Judecătoriei Brad și nr. 163/2005 al Tribunalului București - Secția I penală, Curtea Constituțională a fost sesizată cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 278^1 alin. 1 din Codul de procedură penală. Excepția a fost ridicată de inculpatul Viorel Dobra, trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor la protecția muncii și distrugere din culpă, și, respectiv, de petentul Cosmin Balcăcean într-o cauză având ca obiect plângerea împotriva rezoluției parchetului de neîncepere a urmăririi penale.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia susțin că textul de lege criticat încalcă dispozițiile constituționale ale art. 21 care garantează accesul liber la justiție, deoarece permite atacarea în fața instanțelor judecătorești doar a unui număr limitat de acte ale procurorului. De asemenea, se susține și încălcarea dispozițiilor art. 51 alin. (4) și art. 52 alin. (1) din Constituție, prin aceea că "nu prevăd posibilitatea ca persoana vătămată a cărei plângere nu a fost soluționată de procuror să se adreseze cu plângere instanței". Se apreciază că, pentru reglementarea acestei situații, ar fi "necesară modificarea art. 278^1 alin. 1 din Codul de procedură penală, prin introducerea prevederii exprese ca lipsa unei soluții la oricare din modurile de sesizare a procurorului să poată fi atacată la instanță".

Judecătoria Brad arată că dispozițiile art. 278^1 alin. 1 din Codul de procedură penală "contravin prevederilor art. 51 alin. (4) și art. 52 alin. (1) din Constituție în măsura în care nu consacră dreptul persoanei ale cărei interese au fost vătămate prin nesoluționarea de către procuror a plângerii formulate conform art. 221 și art. 222 din Codul de procedură penală, de a se adresa cu plângere în fața instanței, în condițiile în care, potrivit art. 337 din Codul de procedură penală, inițiativa extinderii procesului penal cu privire la alte persoane aparține în exclusivitate procurorului".

Tribunalul București - Secția I penală consideră că excepția de neconstituționalitate invocată este neîntemeiată.

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens arată că dispozițiile art. 278^1 alin. 1 din Codul de procedură penală, care reglementează tocmai posibilitatea formulării plângerii la instanța de judecată împotriva acelor acte prin care procurorul soluționează cauza penală fără ca aceasta să mai ajungă în fața instanței, respectiv împotriva rezoluției de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, date de procuror, nu îngrădesc accesul liber la justiție al petentului și nici drepturile părții vătămate reglementate de art. 51 și 52 din Legea fundamentală (dreptul de petiționare, respectiv dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică).

Avocatul Poporului, invocând jurisprudența Curții Constituționale în materie, apreciază că textul de lege criticat nu îngrădește liberul acces la justiție, ci, dimpotrivă, asigură realizarea acestui drept în acord cu prevederile art. 21 din Constituție. De asemenea, apreciază că dispozițiile legale criticate nu aduc atingere prevederilor art. 51 alin. (4) din Legea fundamentală, deoarece stabilirea de către legiuitor, în conformitate cu dispozițiile art. 126 alin. (2) din Constituție, a unor reguli speciale de sesizare a instanțelor de judecată pentru atacarea rezoluțiilor sau a ordonanțelor procurorului de netrimitere în judecată nu este de natură să aducă atingere sub nici un aspect dreptului de petiționare. Se arată, totodată, că nu poate fi reținută nici critica în raport de prevederile constituționale ale art. 52 alin. (1), întrucât acestea nu au incidență în cauză.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate ridicată.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 278^1 alin. 1 din Codul de procedură penală, potrivit cărora, "După respingerea plângerii făcute conform art. 275-278, împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanței ori, după caz, a rezoluției de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, date de procuror, persoana vătămată, precum și orice alte persoane ale căror interese legitime sunt vătămate pot face plângere în termen de 20 de zile de la data comunicării de către procuror a modului de rezolvare, potrivit art. 277 și 278, la instanța căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță".

Autorii excepției consideră că aceste dispoziții sunt contrare prevederilor constituționale ale art. 21 alin. (1) și (2), art. 51 alin. (4) și art. 52 alin. (1), având următorul cuprins:

- Art. 21 alin. (1) și (2): "(1) Orice persoană se poate adresa justiției pentru apărarea drepturilor, a libertăților și a intereselor sale legitime.

(2) Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept.";

- Art. 51 alin. (4): "Autoritățile publice au obligația să răspundă la petiții în termenele și în condițiile stabilite potrivit legii.";

- Art. 52 alin. (1): "Persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, este îndreptățită să obțină recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim, anularea actului și repararea pagubei."

Examinând excepția astfel cum a fost formulată, se constată că, în jurisprudența sa, Curtea Constituțională s-a mai pronunțat asupra constituționalității art. 278^1 alin. 1 din Codul de procedură penală, în acest sens fiind, de exemplu,

Decizia nr. 452 din 28 octombrie 2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.043 din 11 noiembrie 2004, și

Decizia nr. 27 din 25 ianuarie 2005 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 154 din 22 februarie 2005.

Cu acele prilejuri, respingând excepția de neconstituționalitate ca neîntemeiată, Curtea a reținut că dispozițiile alin. 1 al art. 278^1 din Codul de procedură penală, care reglementează tocmai posibilitatea formulării plângerii la instanța de judecată împotriva actelor prin care procurorul soluționează cauza penală fără ca aceasta să mai ajungă în fața instanței, respectiv împotriva "rezoluției de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanței, ori, după caz, a rezoluției de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, date de procuror", asigură exercitarea efectivă a dreptului de acces la justiție, în conformitate cu prevederile art. 8 din Declarația Universală a Drepturilor Omului.

Faptul că în sfera actelor împotriva cărora partea poate face plângere în temeiul art. 278^1 din Codul de procedură penală nu sunt prevăzute, în mod expres, și alte acte ale procurorului nu reprezintă o problemă de constituționalitate, de competența Curții Constituționale. Curtea a statuat în acest sens în mod constant în jurisprudența sa că "nu se poate substitui legiuitorului pentru adăugarea unor noi prevederi celor instituite" ( Decizia nr. 45 din 2 mai 1995 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 90 din 12 mai 1995), "ea nu își poate asuma rolul de a crea, de a abroga sau de a modifica o normă juridică", spre a îndeplini rolul de "legislator pozitiv" ( Decizia nr. 27 din 12 martie 1996 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 85 din 26 aprilie 1996).

De altfel, așa cum a reținut Curtea în jurisprudența mai sus amintită, prin astfel de critici se vizează extinderea dispozițiilor legale criticate și la alte situații neprevăzute în text, în sensul de a se permite atacarea la instanțele judecătorești nu doar a rezoluțiilor și ordonanțelor procurorului de netrimitere în judecată, ci și a altor acte sau măsuri ale procurorului. Acceptarea acestei critici ar echivala cu transformarea instanței de contencios constituțional într-un legislator pozitiv, ceea ce ar contraveni art. 61 din Constituție, potrivit căruia Parlamentul este unica autoritate legiuitoare a țării.

În ceea ce privește susținerea privind încălcarea, prin textul de lege criticat, a dispozițiilor art. 51 alin. (4) din Legea fundamentală, aceasta este nefondată, întrucât instituirea unor reguli speciale de sesizare a instanțelor judecătorești pentru atacarea rezoluțiilor sau a ordonanțelor procurorului de netrimitere în judecată nu este de natură să aducă atingere sub nici un aspect dreptului de petiționare. De altfel, dreptul de petiționare se concretizează în cereri, reclamații, sesizări și propuneri în legătură cu rezolvarea unor probleme personale sau de grup ce nu presupun calea justiției, la care autoritățile publice au obligația de a răspunde în termenele și condițiile stabilite potrivit legii, în timp ce plângerile împotriva rezoluțiilor sau ordonanțelor procurorului de netrimitere în judecată se rezolvă după reguli specifice activității de judecată, în cadrul procesului penal.

Referitor la criticile de neconstituționalitate ale art. 278^1 alin. 1 din Codul de procedură penală în raport cu prevederile constituționale ale art. 52 alin. (1), se constată că acestea sunt nerelevante pentru soluționarea excepției, textul constituțional invocat neavând incidență în cauză.

Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 alin. (1) și (6) din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 278^1 alin. 1 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Viorel Dobra în Dosarul nr. 323/2004 al Judecătoriei Brad și de Cosmin Balcăcean în Dosarul nr. 163/2005 al Tribunalului București - Secția I penală.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 9 iunie 2005.