Decretul nr. 21/1970

EXPUNERE DE MOTIVE

Tratatul cu privire la neproliferarea armelor nucleare a fost deschis spre semnare la 1 iulie 1968, la Moscova, Washington și Londra, capitalele celor trei state depozitare ale tratatului.

Republica Socialistă România a participat în mod activ la negocierile pentru elaborarea Tratatului cu privire la neproliferarea armelor nucleare, atît în cadrul Comitetului pentru dezarmare, cît și în Adunarea Generală a O.N.U. La cea de-a XXII-a sesiune reluată a Adunării Generale a O.N.U., a votat în favoarea Rezoluției nr. 2373 (XXII) din 12 iunie 1968, prin care se cere guvernelor depozitare - U.R.S.S., S.U.A., Anglia - sa deschidă tratatul spre semnare.

Republica Socialistă România a semnat tratatul în capitalele celor trei state depozitare în prima zi a deschiderii spre semnare, 1 iulie 1968.

Republica Socialistă România considera ca esenta tratatului rezida atît în interzicerea proliferarii armelor nucleare, cît și în obligația de a infaptui pasi efectivi în direcția dezarmarii nucleare, în garantarea securității statelor neposesoare de arme nucleare și a accesului nestînjenit al tuturor părților la cuceririle științei și tehnicii în domeniul folosirii energiei nucleare în scopuri pașnice.

Tratatul consacra, într-un articol separat, obligația juridică a tuturor părților de a continua cu buna credința negocieri asupra unor măsuri eficace de încetare a cursei inarmarilor nucleare la o dată apropiată și de dezarmare nucleara și asupra unui tratat de dezarmare generală.

Prin tratat se consacra dreptul inalienabil al tuturor părților de a dezvolta nestînjenit cercetarea, producția și orice alta utilizare pașnică a energiei nucleare, de a avea acces la informațiile și realizarile științei și tehnologiei nucleare pașnice, de a participa la cel mai larg schimb de echipament și materiale nucleare.

Tratatul reafirma obligația fundamentală a statelor, înscrisă în Carta O.N.U., de a se abține de la amenințarea cu forta sau folosirea ei împotriva integrității teritoriale sau independentei politice a oricărui stat sau în orice alt mod incompatibil cu țelurile O.N.U. Aceasta prevedere, precum și Rezoluția Consiliului de Securitate nr. 255 (1968) din 19 iunie 1968, pun în lumina necesitatea de a se depune noi eforturi în direcția soluționării problemei garanțiilor de securitate.

Amendarea prevederilor tratatului se poate face cu acordul majorității statelor părți, inclusiv al statelor posesoare de arme nucleare, părți la tratat, și al tuturor celorlalte părți care la data respectiva sînt membre ale Consiliului Guvernatoritor al Agenției Internaționale pentru Energia Atomica.

Amendamentele intră în vigoare pentru fiecare parte la tratat numai după acceptarea lor expresă. La 5 ani după intrarea în vigoare a tratatului urmează să aibă loc o conferința pentru examinarea modului în care se îndeplinesc prevederile sale. După aceea, la intervale de 5 ani, o majoritate a părților poate obține, prezentind o propunere în acest sens statelor depozitare, convocarea altor conferințe avînd același obiectiv - examinarea modului de funcționare a tratatului.

Fiecare parte, în exercitarea suveranității sale naționale, are dreptul să se retragă din tratat dacă decide ca evenimente extraordinare legate de conținutul tratatului au pus în pericol interesele supreme ale tarii sale.

La 25 de ani după intrarea în vigoare a tratatului, o conferința a statelor părți va hotărî dacă el rămîne în vigoare pe termen nedefinit sau va fi prelungit pentru una sau mai multe perioade determinate suplimentare.

Consiliul de Stat al Republicii Socialiste România decretează: