Decizia nr. 299/2005

Ioan Vida - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Constantin Doldur - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Nicoleta Grigorescu - procuror

Florentina Geangu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 55/2004 , excepție ridicată de Octavian Rache în Dosarul nr. 463/2005 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția penală.

La apelul nominal răspunde autorul excepției.

Curtea dispune a se face apelul și în dosarele nr. 175 D/2005 și nr. 176 D/2005, având ca obiect aceeași excepție, ridicată de Octavian Rache în dosarele nr. 464/2005 și nr. 465/2005 ale Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția penală. La apelul nominal răspunde autorul excepției.

Curtea, din oficiu, pune în discuție conexarea dosarelor.

Autorul excepției, precum și reprezentantul Ministerului Public sunt de acord cu conexarea dosarelor.

Curtea, în temeiul

art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune conexarea dosarelor nr. 175 D/2005 și nr. 176 D/2005 la Dosarul nr. 174 D/2005, care a fost primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, se dă cuvântul autorului excepției, care solicită admiterea excepției astfel cum a fost formulată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției ca nefondată, întrucât apreciază că prevederile de lege criticate nu contravin dispozițiilor constituționale invocate ca fiind încălcate.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, reține următoarele:

Prin încheierile din 8 februarie 2004, pronunțate în dosarele nr. 463/2005, nr. 464/2005 și nr. 465/2005, Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 55/2004

pentru modificarea Codului de procedură penală, excepție ridicată de Octavian Rache în dosarele menționate având ca obiect soluționarea recursului declarat de acesta împotriva Încheierii de ședință din data de 15 decembrie 2004, pronunțată de Curtea Militară de Apel, prin care s-a respins cererea de recuzare a completului de judecată.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul susține că prin abrogarea alin. 7 al art. 52 din Codul de procedură penală, care stabilea posibilitatea atacării cu recurs a încheierii prin care s-a respins recuzarea, se încalcă dreptul la recurs, îngrădind în acest fel exercitarea acestui drept.

Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția penală, exprimându-și opinia asupra excepției, apreciază că textul de lege criticat nu îngrădește liberul acces la justiție, la adoptarea acestuia fiind avută în vedere necesitatea asigurării celerității procesului penal. Se face referire la jurisprudența Curții Constituționale în care s-a statuat că legiuitorul poate institui reguli deosebite în considerarea unor situații deosebite.

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens arată că suprimarea căii de atac împotriva încheierii prin care s-a respins cererea de recuzare se justifică prin necesitatea descurajării exercitării abuzive a acestei căi de atac și nu este de natură să prejudicieze în vreun fel părțile în proces în condițiile în care, prin încheierea de respingere a cererii de recuzare, nu se soluționează însuși procesul, iar împotriva hotărârii ce urmează a se da după judecarea cauzei părțile au deschise căile de atac prevăzute de lege. Se arată, totodată, că dispozițiile

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 55/2004

se circumscriu domeniului de reglementare a procedurii de judecată, care, potrivit dispozițiilor art. 126 alin. (2) din Constituție, este atributul exclusiv al legiuitorului.

Avocatul Poporului consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Faptul că, prin dispozițiile legale criticate, se elimină calea de atac a recursului împotriva încheierii prin care s-a respins cererea de recuzare nu este de natură să aducă atingere principiului liberului acces la justiție. Exercitarea căilor de atac împotriva încheierilor odată cu hotărârea prin care s-a soluționat fondul cauzei oferă părții interesate suficiente garanții pentru repararea posibilelor încălcări ale drepturilor procesuale. Se arată, totodată, că textele legale criticate sunt norme de procedură și reprezintă opțiuni ale legiuitorului, conforme cu prevederile art. 126 alin. (2) din Constituție.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate ridicată.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, susținerile autorului excepției, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 55 din 25 iunie 2004

pentru modificarea Codului de procedură penală, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 592 din 1 iulie 2004, având următorul cuprins:

"Articol unic. - Alineatul 7 al articolului 52 din Codul de procedură penală, republicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 78 din 30 aprilie 1997, cu modificările și completările ulterioare, se abrogă."

Autorul excepției susține că aceste dispoziții legale încalcă dreptul la recurs.

Examinând excepția de neconstituționalitate, se constată că asupra constituționalității dispozițiilor

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 55/2004 , sub aspectul criticilor de neconstituționalitate invocate în prezenta cauză, Curtea s-a mai pronunțat prin

Decizia nr. 181 din 29 martie 2005 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 403 din 12 mai 2005, statuând că acest act normativ este constituțional.

Cu acel prilej s-a reținut că «Legea fundamentală nu consacră, ca atare, un drept "la recurs", astfel încât pretinsa încălcare, prin actul normativ criticat, a "dreptului" invocat de autorul excepției nu poate fi reținută ca fiind o critică de neconstituționalitate. Recursul constituie una dintre căile de atac prevăzute de lege, cu privire la care Constituția statuează, în art. 129, că se poate exercita, "în condițiile legii". Deplina competență în ceea ce privește stabilirea acestor condiții revine legiuitorului, în acest sens fiind prevederile constituționale ale art. 126 alin. (2), potrivit cărora "Competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege". Abrogarea, prin actul normativ criticat, a dispozițiilor procedural penale care reglementau recursul împotriva încheierii de respingere a recuzării s-a realizat așadar de către legiuitor în temeiul prerogativelor sale constituționale, fiind determinată de rațiuni de politică penală, respectiv de "necesitatea eliminării neîntârziate a posibilității de exercitare abuzivă a drepturilor procesuale, care impietează asupra desfășurării în condiții normale a procesului penal și poate conduce la punerea în libertate a unor infractori periculoși", astfel cum se menționează în mod expres în preambulul

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 55/2004 . Așa fiind, actul normativ criticat nu numai că nu aduce atingere prevederilor constituționale, ci constituie o aplicare a acestora, legiuitorul fiind preocupat de asigurarea exigențelor unui proces echitabil, prin împiedicarea exercitării abuzive a drepturilor procesuale și prin asigurarea celerității procesului penal (soluționarea cauzei într-un termen rezonabil fiind una dintre aceste exigențe). Faptul că încheierea prin care s-a respins recuzarea nu poate fi atacată separat cu recurs nu aduce nici o atingere drepturilor procesuale ale părții, câtă vreme această încheiere poate fi atacată odată cu fondul, instanța superioară urmând a reface toate actele și dovezile administrate la prima instanță, atunci când constată că cererea de recuzare a fost pe nedrept respinsă».

Considerentele cuprinse în această decizie își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză, neintervenind elemente noi de natură să determine reconsiderarea jurisprudenței Curții.

Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 alin. (1) și (6) din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 55/2004

pentru modificarea Codului de procedură penală, excepție ridicată de Octavian Rache în dosarele nr. 463/2005, nr. 464/2005 și nr. 465/2005 ale Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția penală.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 9 iunie 2005.