Decizia nr. 309/2005
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 24 alin. (3) și (7) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 2
- Legea nr. 10/2001 8 februarie 2001 (prevederi anume) privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 -…
- Legea nr. 10/2001 8 februarie 2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 -…
Are ca temei 3
- Legea nr. 47/1992 18 mai 1992 (prevederi anume) privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale
- Legea nr. 10/2001 8 februarie 2001 (prevederi anume) privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 -…
- Legea nr. 10/2001 8 februarie 2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 -…
Textul nu are o structură pe articole recunoscută și este afișat ca atare.
Ioan Vida - președinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Constantin Doldur - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu - judecător
Șerban Viorel Stanoiu - judecător
Aurelia Rusu - procuror
Madalina Stefania Diaconu - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 24 alin. (3) și (7) din Legea nr. 10/2001
privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, excepție ridicată de Viorica Chifu în Dosarul nr. 2.108/2004 al Tribunalului Gorj - Secția civilă.
La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției ca neîntemeiată, arătând ca termenele prevăzute de
art. 24 alin. (3) și (7) din Legea nr. 10/2001 , impuse de ratiuni de celeritate, sunt în deplina concordanta cu cerințele art. 21 din Constituție. Astfel, li se da posibilitatea persoanelor nemultumite de oferta unității deținătoare a imobilului revendicat în conformitate cu
de a se adresa justiției pentru recunoașterea drepturilor acestora.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, retine următoarele:
Prin Încheierea din 23 decembrie 2004, pronunțată în Dosarul nr. 2.108/2004, Tribunalul Gorj - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 24 alin. (3) și (7) din Legea nr. 10/2001
privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989. Excepția a fost ridicată de către Viorica Chifu cu prilejul soluționării unei contestații împotriva deciziei Ministerului Finanțelor Publice de stabilire a cuantumului despăgubirilor acordate în conformitate cu
În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține, în esenta, ca
art. 24 din Legea nr. 10/2001
încalcă liberul acces la justiție. Astfel, considera ca termenele stabilite în alin. (3) și în alin. (7), pentru a comunică în scris unității deținătoare dacă accepta sau refuza oferta de despăgubire prin echivalent și, respectiv, pentru a ataca în justiție decizia unității deținătoare de a nu restitui în natura imobilul preluat de stat în mod abuziv, se suprapun și impieteaza asupra efectelor pe care
a dorit să le producă, și anume de a restitui în natura imobilele preluate abuziv.
Tribunalul Gorj - Secția civilă apreciază ca excepția de neconstituționalitate nu este intemeiata. În acest sens, arata ca cele doua termene prevăzute la
art. 24 din Legea nr. 10/2001
nu se suprapun și nu ingradesc liberul acces la justiție, deoarece termenul de 30 de zile prevăzut de art. 24 alin. (7) "se aplică atunci când persoana indreptatita contesta modalitatea de despăgubire, respectiv măsura de restituire prin echivalent", pe când termenul de 60 de zile, prevăzut de alin. (3) al aceluiași articol, se aplică "atunci când persoana indreptatita este de acord cu modalitatea de restituire prin echivalent, respectiv despăgubirile bănești, dar este nemultumita de cuantumul acestora".
În conformitate cu dispozițiile
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția ridicată.
Guvernul apreciază ca textele de lege criticate nu contravin dispozițiilor constituționale invocate. Astfel, considera ca exista o neconcordanta între momentul de la care începe să curgă termenul de 60 de zile, prevăzut de
art. 24 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 , și cel de 30 de zile, prevăzut de alin. (7) al aceluiași articol, însă aceasta necorelare a textelor nu este un aspect de neconstituționalitate, ci unul de interpretare și aplicare a legii.
Avocatul Poporului arata ca textele de lege criticate sunt constituționale. Astfel,
art. 24 alin. (3) și (7) din Legea nr. 10/2001
nu împiedica accesul liber la justiție, deoarece prevede că "toate măsurile luate de autoritățile publice și persoanele juridice, în baza
Legii nr. 10/2001 , pentru stabilirea și punerea în executare a măsurilor reparatorii prin echivalent, pot fi atacate în justiție de către persoanele interesate". În plus, "dispozițiile
art. 24 alin. (3) și (7) din Legea nr. 10/2001
sunt norme procedurale, prin care legiuitorul a stabilit reguli speciale de procedura, precum și modalități de exercitare a drepturilor procesuale, în conformitate cu art. 126 alin. (2) din Constituție".
Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate ridicată.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile
Legii nr. 47/1992 , retine următoarele:
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competența, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale
art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile
art. 24 alin. (3) și (7) din Legea nr. 10/2001
privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 279 din 4 aprilie 2005, dispoziții potrivit cărora:
"(3) În termen de 60 de zile de la primirea ofertei persoana indreptatita este obligată sa răspundă în scris dacă accepta sau refuza oferta. Lipsa răspunsului scris echivaleaza cu neacceptarea ofertei. [...]
(7) Dacă oferta este refuzată potrivit alin. (3), persoana indreptatita poate ataca în justiție decizia prevăzută la alin. (1) în termen de 30 de zile de la data comunicării acesteia."
În susținerea neconstitutionalitatii acestor texte de lege autorul excepției invoca încălcarea prevederilor art. 21 alin. (1) și (2) și ale art. 44 alin. (1) și (2) din Constituție, potrivit cărora:
- Art. 21 alin. (1) și (2):
"(1) Orice persoană se poate adresa justiției pentru apărarea drepturilor, a libertăților și a intereselor sale legitime.
(2) Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept.";
- Art. 44 alin. (1) și (2):
"(1) Dreptul de proprietate, precum și creanțele asupra statului, sunt garantate. Conținutul și limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege.
(2) Proprietatea privată este garantată și ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular. Cetățenii străini și apatrizii pot dobândi dreptul de proprietate privată asupra terenurilor numai în condițiile rezultate din aderarea României la Uniunea Europeană și din alte tratate internaționale la care România este parte, pe bază de reciprocitate, în condițiile prevăzute prin lege organică, precum și prin moștenire legală."
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constata ca
a instituit o procedură administrativă sui-generis având ca obiect restituirea în natura a imobilelor preluate în mod abuziv, de către stat sau de către alte persoane juridice, în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, indiferent de destinația acestor imobile, deținute la data intrării în vigoare de persoanele juridice prevăzute la art. 20 alin. (1). Legea condiționeaza acordarea reparațiilor de efectuarea unei notificări, adresată de către persoana indreptatita persoanei juridice deținătoare a imobilului. Pentru evitarea perpetuarii stării de incertitudine în ceea ce privește situația juridică a unor asemenea imobile,
a stabilit anumite termene în care să se îndeplinească procedura prealabilă a notificării și să se rezolve pe cale amiabila și în mod mai rapid cererile de restituire a imobilelor.
Astfel, art. 21 din lege prevede că, în termen de 60 de zile de la înregistrarea notificării, unitatea deținătoare este obligată să se pronunțe, prin decizie sau, după caz, prin dispoziție motivată, asupra cererii de restituire în natura și să-i comunice aceasta decizie persoanei îndreptățite, în termen de cel mult 10 zile de la data adoptării.
Potrivit art. 24 din același act normativ, pentru cazul în care restituirea în natura nu este aprobată sau nu este posibila, deținătorul imobilului este obligat ca în termen de 60 de zile să facă persoanei îndreptățite o ofertă de restituire prin echivalent, corespunzătoare valorii imobilului.
În aceeași logica impusa de celeritate, persoana indreptatita este obligată la rândul sau sa răspundă în scris dacă accepta sau refuza oferta unității deținătoare, în termen de 60 de zile de la primirea acesteia. Dacă persoana indreptatita decide sa refuze aceasta oferta, ea va beneficia, prin interpretarea art. 24 alin. (7), de un nou termen de 30 de zile pentru a ataca în justiție decizia unității deținătoare prin care s-a respins cererea de restituire în natura a imobilului. Termenul respectiv curge, în mod logic, de la data la care persoana îndreptățită a refuzat, în scris, oferta de restituire prin echivalent facuta de unitatea deținătoare a imobilului ori, în lipsa unui asemenea refuz scris, de la expirarea termenului de 60 de zile prevăzut de art. 24 alin. (3), iar nu de la data la care aceasta unitate a comunicat decizia de a nu restitui în natura imobilul respectiv. Acest termen este, asadar, în deplina concordanta cu cerințele art. 21 din Constituție, dând persoanei nemultumite posibilitatea de a se adresa justiției pentru recunoașterea drepturilor sale.
Instituirea unui termen de decădere pentru exercitarea drepturilor procesuale nu este de natura sa împiedice liberul acces la justiție. Prin Decizia Plenului Curții Constituționale nr. 1/1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994, s-a statuat ca liberul acces la justiție presupune accesul la mijloacele procedurale prin care se înfăptuiește actul de justiție, iar legiuitorul are competența exclusiva de a stabili regulile de desfășurare a procesului în fața instanțelor judecătorești.
De altfel, asupra constituționalității dispozițiilor
art. 24 din Legea nr. 10/2001 , Curtea Constituțională s-a pronunțat prin Decizia nr. 43 din 7 februarie 2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 75 din 14 februarie 2001, statuand ca aceste dispoziții legale nu conțin nici o prevedere expresă care să vina în contradictie cu art. 135 din Constituție. În aceeași decizie, Curtea a mai arătat ca aceste texte din lege nu vor putea fi aplicate decât în concordanta cu prevederile art. 135 și ale art. 41 alin. (1) și (2) din Constituție, precum și cu prevederile
privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 448 din 24 noiembrie 1998.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 24 alin. (3) și (7) din Legea nr. 10/2001
privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, excepție ridicată de Viorica Chifu în Dosarul nr. 2.108/2004 al Tribunalului Gorj - Secția civilă.
Definitivă și general obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 14 iunie 2005.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA Magistrat-asistent, Madalina Stefania Diaconu
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.