Decizia nr. 370/2005

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Iuliana Nedelcu - procuror

Claudia Margareta Niță - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 79 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002

privind circulația pe drumurile publice, excepție ridicată de Dan Constantin Neamțu în Dosarul nr. 172/2005 al Tribunalului Brașov - Secția penală.

La apelul nominal răspunde pentru autorul excepției avocat Marcela Marinescu, cu împuternicire avocațială depusă la dosarul cauzei, care, având cuvântul pe fond, reiterează, în esență, susținerile formulate în notele scrise depuse la dosar și, în plus, susține faptul că, potrivit prevederilor

Legii nr. 47/1992

și ale art. 154 din Constituție, Curtea Constituțională examinează constituționalitatea unor dispoziții legale prin raportare la normele Constituției în vigoare la data sesizării sale, și nu față de cele în vigoare la momentul adoptării actului normativ supus controlului de constituționalitate. Astfel, afirmă că printr-un act normativ "emis și modificat ulterior de Guvern, dar neratificat de Parlament", respectiv prin

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 , au fost reglementate, la art. 79 alin. (1), o infracțiune, precum și pedeapsa corespunzătoare, fără a fi respectate prevederile art. 73 alin. (3) lit. h) din Constituție, potrivit cărora regimul infracțiunilor și pedepselor poate fi reglementat numai prin lege organică; în consecință, solicită admiterea excepției de neconstituționalitate.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată. Arată că examenul de constituționalitate extrinsecă a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2001 trebuie în realitate efectuat prin raportare la normele constituționale în vigoare la data emiterii actului normativ în discuție, respectiv la Constituția din 1991, în forma sa nerevizuită. În acest sens invocă și jurisprudența constantă a Curții Constituționale, de exemplu

Decizia nr. 101/2004 . În ceea ce privește pretinsa contrarietate a art. 79 alin. (1) din ordonanța criticată față de dispozițiile art. 73 alin. (3) lit. h) din Constituție, se arată că interdicția reglementării în domeniul legii organice operează numai în privința ordonanțelor simple, nu și în cea a ordonanțelor de urgență ale Guvernului, astfel că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 4 aprilie 2005, pronunțată în Dosarul nr. 172/2005, Tribunalul Brașov - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 79 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002

privind circulația pe drumurile publice. Excepția a fost ridicată de inculpatul Dan Constantin Neamțu într-o cauză având ca obiect soluționarea apelului formulat împotriva unei sentințe penale de condamnare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de

art. 79 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 .

În motivarea excepției de neconstituționalitate se arată că

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002

contravine "art. 72 alin. (3) lit. h) din Constituție", referitor la reglementarea prin lege organică a infracțiunilor, pedepselor și a regimului executării acestora, deoarece dispozițiile de lege criticate prevăd o infracțiune, precum și pedeapsa corespunzătoare acesteia, care puteau fi reglementate doar prin lege organică. Or, ordonanța criticată este "un act normativ emis și modificat ulterior de Guvern, neratificat încă de Parlament", și care, prin modalitatea de adoptare, nu poate fi inclus în categoria legilor ordinare sau a celor organice.

Se mai menționează faptul că

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 , "care nu emană de la Parlament", incriminează fapte care anterior erau calificate drept contravenții. Astfel,

Decretul nr. 328/1966

prevedea ca infracțiune conducerea pe drumurile publice a unui autoturism de către o persoană având o alcoolemie de peste 1g%, în timp ce, pentru o îmbibație alcoolică de 1g%, autorul excepției a fost trimis în judecată și condamnat în baza

art. 79 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 .

Tribunalul Brașov - Secția penală apreciază că excepția de neconstituționalitate este întemeiată. Se arată, pe de o parte, că în temeiul art. 114 din Constituție, "în cazuri excepționale, Guvernul poate adopta ordonanțe de urgență" care intră în vigoare numai după depunerea lor spre aprobare la Parlament. Chiar și în condițiile textului constituțional în forma sa revizuită, respectiv a art. 114 alin. (4)^1, se apreciază că

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002

nu a fost aprobată printr-o lege de către Parlament. Pe de altă parte, potrivit prevederilor "art. 72 alin. (3) lit. h) din Constituția României", infracțiunile, pedepsele și regimul de executare al acestora sunt reglementate prin lege organică. Or, infracțiunea prevăzută de art. 79 alin. (1) este conținută de o ordonanță de urgență, iar nu de o lege organică, așa cum impun prevederile "art. 72 alin. (3) lit. h), ale art. 114 alin. (4) și alin. (4)^1" din Legea fundamentală.

În ceea ce privește susținerile autorului excepției, potrivit cărora noul act normativ, respectiv ordonanța de urgență pretins a fi neconstituțională, incriminează fapte ce anterior, conform

Decretului nr. 328/1966 , erau doar contravenții, se arată că acestea nu sunt întemeiate, întrucât nu se încalcă nici o dispoziție din Constituție.

Potrivit dispozițiilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate ridicată.

Guvernul, în punctul său de vedere, apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

Analiza excepției de neconstituționalitate urmează să se facă prin raportare la reglementările "Constituției din 1991, care cuprind condițiile de constituționalitate pe care

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002

trebuia să le îndeplinească la momentul adoptării". În acest context se constată că dispozițiile de lege criticate, potrivit conținutului lor și prin raportare la art. 72 alin. (3) lit. f) din Constituția din 1991, constituie reglementări de domeniul legii organice. Potrivit dispozițiilor art. 114 alin. (1) și alin. (4) din Constituție, Guvernul poate emite ordonanțe de urgență și în domeniile rezervate legilor organice, deoarece interdicția de a reglementa pe cale de ordonanță simplă, atât în domeniile rezervate legilor organice, cât și în afara domeniilor limitativ enumerate în legea de abilitare emisă de Parlament, nu se poate aplica, prin analogie, și în cazul ordonanței de urgență, pentru care Constituția prevede, la art. 114 alin. (4), alte condiții, și anume: necesitatea adoptării unei reglementări într-un caz excepțional și depunerea ordonanței de urgență spre aprobare la Parlament, fără a mai face distincții după obiectul reglementării. În acest sens este invocată și jurisprudența constantă în materie a Curții Constituționale, respectiv deciziile nr. 34/1998, nr. 15/2000, nr. 85/2001 și nr. 101/2004.

În consecință, critica de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 79 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 , raportate la prevederile art. 72 alin. (3) lit. f) și ale art. 114 alin. (4) din Constituția din 1991, este neîntemeiată.

În ceea ce privește susținerile autorului excepției, referitoare la incriminarea prin actul normativ criticat a unor fapte ce în reglementarea anterioară erau calificate drept contravenții, se arată că acestea nu constituie o critică de neconstituționalitate, ci exprimă doar "dezacordul cu opțiunea legiuitorului de a da relevanță penală unei fapte care anterior era considerată ca prezentând un pericol social redus".

Avocatul Poporului apreciază că dispozițiile

art. 79 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002

sunt constituționale.

În ceea ce privește critica de neconstituționalitate a textului menționat față de prevederile "art. 72 alin. (3) lit. h) și ale art. 114 alin. (4) și alin. (4)^1 din Constituție", devenite, în urma republicării acesteia, "art. 73 alin. (3) lit. h) și art. 115 alin. (4) și (5) teza întâi și a doua", aceasta nu poate fi reținută. "Examinarea adoptării constituționalității unui act normativ sub aspectul competenței, al condițiilor și al formei de adoptare" și în consecință al motivelor de neconstituționalitate extrinsecă a dispozițiilor criticate "se poate face numai prin raportare la prevederile constituționale în vigoare la momentul adoptării respectivului act normativ, iar nu în raport cu cele existente în momentul soluționării excepției de neconstituționalitate".

Așadar, constituționalitatea extrinsecă a ordonanței de urgență criticate trebuie analizată numai prin raportare la prevederile constituționale ale art. 114, în vigoare la momentul adoptării sale. "în jurisprudența sa, Curtea Constituțională a statuat în mod constant că Guvernul poate reglementa prin ordonanțe de urgență în domenii care fac obiectul legii organice", reținând că "interdicția abilitării Guvernului pentru a emite ordonanțe în domeniul legilor organice privește, în mod nemijlocit, pe legiuitor, întrucât alin. (1) al art. 114 dispune expres că Parlamentul poate adopta o asemenea lege în domenii care nu fac obiectul legilor organice. O asemenea interdicție nu era prevăzută însă de alin. (4) al art. 114, referitor la ordonanțe de urgență, deoarece cazul excepțional ce impune adoptarea unei măsuri urgente pentru salvgardarea unui interes public ar putea reclama instituirea unei reglementări de domeniul legii organice, nu numai ordinare, care, dacă nu ar putea fi adoptată, interesul public avut în vedere ar fi sacrificat, ceea ce este contrar finalității constituționalității instituției (Deciziile nr. 34/1998 și nr. 101/2004)".

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, susținerile părții prezente, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului și dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și celor ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare a instanței de judecată, dispozițiile

art. 79 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002

privind circulația pe drumurile publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 958 din 28 decembrie 2002, cu modificările ulterioare. Critica autorului excepției de neconstituționalitate se referă însă doar la alin. (1) al art. 79 din ordonanța menționată, astfel că numai asupra acestui text de lege Curtea Constituțională urmează a se pronunța. Aceste prevederi au următorul conținut:

- Art. 79 alin. (1): "Conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul sau tramvai de către o persoană care are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge ori o concentrație ce depășește 0,40 mg/l alcool pur în aerul expirat sau care se află sub influența unor substanțe ori produse stupefiante sau medicamente cu efecte similare acestora se pedepsește cu închisoare de la 1 la 5 ani."

În motivarea excepției ridicate, autorul acesteia invocă încălcarea "art. 72 alin. (3) lit. h)", precum și a art. 114 alin. (4) din Constituție, în forma sa nerevizuită. Din conținutul criticii formulate rezultă însă că autorul excepției se referă în realitate la prevederile constituționale ale art. 72 alin. (3) lit. f) și ale art. 114 alin. (4) din Constituție care, în urma revizuirii și republicării Legii fundamentale, au devenit art. 73 alin. (3) lit. h), respectiv art. 115 alin. (4) și (5) teza întâi din aceasta, având următorul cuprins:

- Art. 73 alin.(3) lit. h): "Prin lege organică se reglementează: (...)

h) infracțiunile, pedepsele și regimul executării acestora.";

- Art. 115 alin. (4) și (5) teza întâi: "(4) Guvernul poate adopta ordonanțe de urgență numai în situații extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată, având obligația de a motiva urgența în cuprinsul acestuia.

(5) Ordonanța de urgență intră în vigoare numai după depunerea sa spre dezbatere în procedură de urgență la Camera competentă să fie sesizată și după publicarea ei în Monitorul Oficial al României. (...)."

Examinând excepția de neconstituționalitate ridicată, Curtea reține următoarele: critica de neconstituționalitate extrinsecă a

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2002

constă, în esență, în susținerea potrivit căreia art. 79 alin. (1), care reglementează infracțiunea de a conduce autovehicule sub influența băuturilor alcoolice sau a unor substanțe ori produse stupefiante sau medicamente cu efecte similare acestora, precum și pedeapsa corespunzătoare, încalcă prevederile art. 73 alin. (3) lit. h) din Constituție, referitoare la domeniile de reglementare ale legilor organice.

Autorul excepției de neconstituționalitate consideră că această ordonanță de urgență, datorită faptului că nu a fost încă aprobată de Parlament cu întrunirea numărului de voturi necesar adoptării legilor organice, nu poate fi încadrată în această categorie și contravine, astfel, art. 72 alin. (3) lit. f) și art. 114 alin. (4) din Constituție. Infracțiunea prevăzută de art. 79 alin. (1) este stabilită printr-o ordonanță de urgență, iar nu de o lege organică.

Curtea Constituțională observă faptul că argumentarea criticii prezentate se bazează pe o confuzie în ceea ce privește condițiile impuse de Legea fundamentală pentru ca Guvernul să emită ordonanțe de urgență, domeniile de reglementare ale acestora, precum și condițiile necesare pentru intrarea lor în vigoare.

În ceea ce privește susținerile privind examinarea constituționalității unui act normativ prin raportare la normele Legii fundamentale în vigoare la momentul sesizării Curții Constituționale, Curtea, în jurisprudența sa, a statuat că "examinarea constituționalității unui act normativ sub aspectul competenței, al condițiilor și al formei de adoptare se poate face numai prin raportare la prevederile constituționale în vigoare la momentul adoptării respectivului act normativ, iar nu în raport cu cele existente în momentul soluționării excepției de neconstituționalitate". ( Decizia nr. 101 din 9 martie 2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 413 din 10 mai 2004). În consecință, argumentele formulate în acest sens nu pot fi reținute.