Decizia nr. 405/2005

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Constantin Doldur - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Iuliana Nedelcu - procuror

Marieta Safta - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 278^1 alin. 1 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Fabrizio Mosconi în Dosarul nr. 1.672/P/2005 al Tribunalului Vrancea - Secția penală.

La apelul nominal lipsește autorul excepției, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției ca inadmisibilă, apreciind că, în realitate, criticile formulate în motivarea acesteia vizează aspecte de aplicare a legii.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 30 martie 2005, pronunțată în Dosarul nr. 1.672/P/2005, Tribunalul Vrancea - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 278^1 alin. 1 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Fabrizio Mosconi în dosarul menționat.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că sintagma "orice alte persoane ale căror interese legitime sunt vătămate", cuprinsă în textul de lege criticat, permite, prin nedefinirea strictă a persoanelor la care face referire, ca parchetul să ignore o reclamație-denunț prin care s-a solicitat un control ierarhic asupra procurorilor care au fost implicați în soluționarea dosarelor arătate în conținutul denunțului. În fapt, autorul excepției a formulat o "reclamație" cu privire la "desfășurarea instrucției penale la nivelul parchetelor locale, Parchetul de pe lângă Judecătoria Focșani, Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea și Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați", care a fost înaintată Judecătoriei Focșani, spre competentă soluționare în conformitate cu dispozițiile art. 278^1 din Codul de procedură penală, de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. Judecătoria Focșani, prin Sentința penală nr. 3.327 din 12 noiembrie 2004, pronunțată în Dosarul nr. 8.098/2004, a respins ca inadmisibilă această cerere, apreciind că nu este de natură penală și nu intră în competența instanțelor judecătorești, dispunând înaintarea unei copii a cererii intitulate "reclamație" la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. Împotriva acestei hotărâri, Fabrizio Mosconi a formulat recurs, în cadrul căruia a ridicat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 278^1 din Codul de procedură penală, susținând că "învestit cu soluționarea unor cereri, reclamații și denunțuri care trebuie soluționate în exercitarea atribuțiilor constituționale ale controlului ierarhic prin desesizare și trimiterea oricăror asemenea petiții cu caracter administrativ instanței, sub acoperirea calificării sesizării administrative ca plângere potrivit art. 278^1 , parchetul se sustrage atribuțiilor de control ierarhic de pe poziția unei persoane ale cărei interese legitime au fost vătămate".

Tribunalul Vrancea - Secția penală apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Se arată că «împrejurarea că o instituție a Ministerului Public, în cadrul relațiilor cu publicul, dispune trimiterea unei "Reclamații" spre alte instituții nu conferă dispozițiilor art. 278^1 Cod procedură penală interpretarea potrivit căreia această instituție poate fi cuprinsă în expresia "orice alte persoane"». Prin expresia "orice alte persoane ale căror interese legitime sunt vătămate", din cuprinsul art. 278^1 din Codul de procedură penală, "legiuitorul nu numai că a aplicat principiile privind exercitarea drepturilor și libertăților constituționale, dar le-a conferit acestora garantarea respectării lor așa cum au fost înscrise în Declarația Universală a Drepturilor Omului".

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Arată că, în mod contrar susținerilor autorului excepției, dispozițiile legale criticate sunt menite a transpune în procedura penală un drept extrem de important acordat victimei, acela de contestare în justiție a rezoluțiilor sau a ordonanțelor procurorului de netrimitere în judecată. Prin sintagma "orice alte persoane ale căror interese legitime sunt vătămate" trebuie să se înțeleagă, în opinia Guvernului, toate celelalte categorii de persoane care, deși nu au calitatea procesuală penală de "persoană vătămată", în sensul prevăzut de Codul de procedură penală, sunt totuși lezate în interesele lor de soluțiile date într-un anumit dosar de către procuror. Legiuitorul nu a intenționat să includă în rândul acestor persoane parchetele sau Ministerul Public, iar o interpretare în acest sens se îndepărtează de la litera și, mai ales, de la spiritul legii.

Avocatul Poporului apreciază că textul legal ce face obiectul excepției de neconstituționalitate nu încalcă prevederile constituționale ale art. 16 alin. (1), întrucât acesta se aplică tuturor celor aflați în situația prevăzută în ipoteza normei criticate, fără nici o discriminare pe criterii arbitrare. Totodată, se arată că art. 278^1 alin. 1 din Codul de procedură penală nu îngrădește liberul acces la justiție, ci, dimpotrivă, asigură realizarea acestui drept în acord cu prevederile art. 21 din Constituție.

În concluzie, Avocatul Poporului, făcând referire și la jurisprudența Curții Constituționale în materie, consideră că excepția este neîntemeiată.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate ridicată.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 278^1 alin. 1 din Codul de procedură penală, potrivit cărora "După respingerea plângerii făcute conform art. 275-278 împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanței ori, după caz, a rezoluției de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, date de procuror, persoana vătămată, precum și orice alte persoane ale căror interese legitime sunt vătămate pot face plângere în termen de 20 de zile de la data comunicării de către procuror a modului de rezolvare, potrivit art. 277 și 278, la instanța căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță".

Prevederile constituționale pretins încălcate sunt cele cuprinse în art. 18 alin. (1), art. 51 alin. (1), (2) și (3), art. 52, art. 121 și art. 132 alin. (1), având următoarea redactare:

- Art. 18 alin. (1): "(1) Cetățenii străini și apatrizii care locuiesc în România se bucură de protecția generală a persoanelor și a averilor, garantată de Constituție și de alte legi.";

- Art. 51 alin. (1), (2) și (3): "(1) Cetățenii au dreptul să se adreseze autorităților publice prin petiții formulate numai în numele semnatarilor.

(2) Organizațiile legal constituite au dreptul să adreseze petiții exclusiv în numele colectivelor pe care le reprezintă.

(3) Exercitarea dreptului de petiționare este scutită de taxă.";

- Art. 52: "Persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, este îndreptățită să obțină recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim, anularea actului și repararea pagubei.

Condițiile și limitele exercitării acestui drept se stabilesc prin lege organică.

Statul răspunde patrimonial pentru prejudiciile cauzate prin erorile judiciare. Răspunderea statului este stabilită în condițiile legii și nu înlătură răspunderea magistraților care și-au exercitat funcția cu rea-credință sau gravă neglijență.";

- Art. 131: "În activitatea judiciară, Ministerul Public reprezintă interesele generale ale societății și apără ordinea de drept, precum și drepturile și libertățile cetățenilor.

Ministerul Public își exercită atribuțiile prin procurori constituiți în parchete, în condițiile legii.

Parchetele funcționează pe lângă instanțele de judecată, conduc și supraveghează activitatea de cercetare penală a poliției judiciare, în condițiile legii.";

- Art. 132 alin. (1): "(1) Procurorii își desfășoară activitatea potrivit principiului legalității, al imparțialității și al controlului ierarhic, sub autoritatea ministrului justiției."

Examinând excepția de neconstituționalitate formulată, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată și urmează să fie respinsă.

Curtea reține că reglementarea de către legiuitor, prin art. 278^1 din Codul de procedură penală, a plângerii împotriva rezoluțiilor sau a ordonanțelor procurorului de netrimitere în judecată reprezintă un răspuns la necesitatea consacrării legale exprese a dreptului persoanei de a se adresa instanței de judecată competente, atunci când este nemulțumită de soluția dată plângerii sale contra actelor procurorului, așadar o concretizare a dispozițiilor art. 21 din Legea fundamentală, care consacră dreptul de acces liber la justiție.

Contrar susținerilor autorului excepției, exercitarea acestui drept fundamental, prin formularea plângerii în temeiul art. 278^1 din Codul de procedură penală, nu este de natură să aducă atingere dreptului persoanei de a se adresa autorităților publice prin petiții, consacrat de art. 51 din Constituție, și nici dreptului persoanei vătămate într-un drept al său ori într-un interes legitim, de o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, de a obține recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim, anularea actului și repararea pagubei, în conformitate cu art. 52 din Constituție.

De asemenea, faptul că au deschisă calea accesului la justiție prin posibilitatea de a face plângere la instanțele judecătorești în temeiul art. 278^1 alin. (1) din Codul de procedură penală, atât "persoana vătămată", cât și "orice alte persoane ale căror interese legitime sunt vătămate", nu poate fi interpretat în sensul că ar permite parchetului ca, situându-se pe poziția unei asemenea persoane, să ignore petițiile care îi sunt adresate. Semnificația sintagmei "orice alte persoane ale căror interese legitime sunt vătămate" este aceea că textul de lege criticat este deopotrivă aplicabil tuturor persoanelor care se află în ipoteza acestuia, fără privilegii sau discriminări în raport de criteriile egalității în drepturi stabilite de art. 4 alin. (2) din Legea fundamentală, și, din această perspectivă, reprezintă o întărire a garanțiilor constituționale, inclusiv a celor stabilite de art. 18 din Constituție, privind cetățenii străini și apatrizii.

Nu poate fi primită nici critica formulată în raport de prevederile art. 131 și ale art. 132 alin. (1) din Legea fundamentală, privind rolul Ministerului Public, respectiv statutul procurorilor, întrucât controlul exercitat de instanță, în temeiul art. 278^1 din Codul de procedură penală, asupra rezoluțiilor sau a ordonanțelor procurorului de netrimitere în judecată nu este de natură să determine "sustragerea" parchetului de la atribuțiile de control ierarhic, așa cum neîntemeiat susține autorul excepției. De altfel, potrivit art. 278^1 alin. 1 din Codul de procedură penală, exercitarea căii de atac prevăzute de acest text legal se face "după respingerea plângerii făcute conform art. 275-278" din Codul de procedură penală, așadar după ce asupra actului contestat s-a pronunțat procurorul ierarhic superior celui care l-a emis.

În realitate, autorul excepției este nemulțumit de modul de interpretare a dispozițiilor art. 278^1 alin. (1) din Codul de procedură penală de către parchetul învestit cu soluționarea "reclamației" formulate în cauză, care a calificat cererea sa ca fiind plângerea prevăzută de textul de lege criticat, înaintând-o instanței de judecată, spre competentă soluționare. Or, potrivit

art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, "Curtea Constituțională se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată [...]", competența de a se pronunța asupra legalității măsurilor dispuse de organele de urmărire penală revenind instanțelor judecătorești, în cadrul căilor de atac prevăzute de lege.

De altfel, Curtea Constituțională s-a mai pronunțat asupra constituționalității art. 278^1 alin. 1 din Codul de procedură penală prin numeroase decizii, de exemplu,

Decizia nr. 452 din 28 octombrie 2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.043 din 11 noiembrie 2004, și

Decizia nr. 206 din 14 aprilie 2005 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 481 din 7 iunie 2005. Deși criticile formulate în aceste cazuri au fost diferite de cele arătate în motivarea prezentei excepții de neconstituționalitate, atât soluția, cât și considerentele de principiu cuprinse în jurisprudența menționată sunt valabile și în prezenta cauză.

Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 278^1 alin. 1 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Fabrizio Mosconi în Dosarul nr. 1.672/P/2005 al Tribunalului Vrancea - Secția penală.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 14 iulie 2005.