Decizia nr. 296/2005

Ioan Vida - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Constantin Doldur - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Florentina Baltă - procuror

Benke Karoly - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a

art. 19 alin. (1) din Legea nr. 108/1999

pentru înființarea și organizarea Inspecției Muncii, excepție ridicată de Societatea Comercială "Prod Vin - Alcom" - S.R.L. Buhoci în Dosarul nr. 2.506/2004 al Judecătoriei Bacău.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, arătând, pe de o parte, că dispozițiile art. 16 alin. (1) din Constituție nu sunt incidente în cauză, iar, pe de altă parte, că prevederile legale criticate nu încalcă dispozițiile constituționale ale art. 27 alin. (1)-(3), având în vedere faptul că inspectorii de muncă își pot desfășura în condiții optime activitatea de control numai dacă au acces liber, permanent și fără înștiințare prealabilă, în sediul persoanei juridice și în orice alt loc de muncă organizat de aceasta. Se consideră că această măsură este justificată și prin prisma scopului Inspecției Muncii, acesta fiind unul de interes general.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 1 octombrie 2004, pronunțată în Dosarul 2.506/2004, Judecătoria Bacău a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 19 alin. (1) din Legea nr. 108/1999

pentru înființarea și organizarea Inspecției Muncii, excepție ridicată de Societatea Comercială "Prod Vin - Alcom" - S.R.L. Buhoci într-o cauză având ca obiect soluționarea unei contestații împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a unei contravenții.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că prevederile

art. 19 alin. (1) din Legea nr. 108/1999

pentru înființarea și organizarea Inspecției Muncii contravin dispozițiilor constituționale ale art. 16 alin. (1).

În argumentarea criticii de neconstituționalitate se arată că dispozițiile

art. 19 alin. (1) din Legea nr. 108/1999

creează "o disproporție între atribuțiile și puterea pe care o au inspectorii de muncă în raport cu organele de poliție, care, pentru a intra într-un sediu sau domiciliu, trebuie să obțină încuviințarea instanței de judecată, or inspectorii de muncă pot intra oriunde și când vor, fără nici o încuviințare și fără nici o avizare, fiind în măsură să ia declarații și probe după bunul plac al fiecărui inspector, chiar și în lipsa unui reprezentant al conducerii societății controlate".

Judecătoria Bacău apreciază că excepția de neconstituționalitate ridicată este neîntemeiată. În argumentarea acestei opinii, instanța apreciază că autorul excepției de neconstituționalitate se referă "la o «inegalitate» de tratament raportat la activitățile de control ale organelor care au astfel de atribuții, unele [având] nevoie de autorizarea instanței pentru a pătrunde într-un spațiu, iar altele nu, și nu la egalitatea propriu-zisă a fiecărui cetățean în fața legii". Instanța consideră că "modalitățile diferite de pătrundere într-un spațiu locativ comercial nu țin de calitatea unei anumite categorii de cetățeni, ci de calitatea organelor respective, [fapt care] nu încalcă principiul constituțional al egalității cetățenilor în fața legii, toți cetățenii fiind supuși acelorași reglementări legale". Astfel, în optica instanței această "diferență este dată nu de persoana fizică sau juridică ce se supune verificării, ci de însuși scopul controlului".

În argumentarea opiniei sale, instanța apreciază că, datorită specificului activității inspectoratelor teritoriale de muncă, acestea "au implicit și dreptul de a pătrunde liber, permanent și fără înștiințare prealabilă în orice loc", iar eventuala «autorizare» a inspecțiilor de muncă [...] ar face practic improprie activitatea [inspectorilor de muncă]". Se mai arată că "eventualele abuzuri comise de organele de control pot fi reclamate în justiție, asigurându-se astfel protecția persoanei controlate".

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Președintele Camerei Deputaților apreciază că excepția de neconstituționalitate ridicată este neîntemeiată. În argumentarea punctului de vedere prezentat se arată că "«inegalitatea de tratament» raportată la activitățile de control ale diferitelor instituții ale statului, care sunt organizate și funcționează în vederea realizării unor atribuții specifice fiecăreia, potrivit legii", nu poate contraveni art. 16 din Constituție, întrucât acesta "se referă la egalitatea în drepturi a cetățenilor, neavând incidență în speța dedusă judecății".

De asemenea, se susține că "existența unei eventuale autorizări a inspectorilor de muncă în vederea desfășurării activității de control ar conduce la încălcarea și îndepărtarea de scopul și rolul Inspecției Muncii".

Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate ridicată este neîntemeiată. În argumentarea acestui punct de vedere se arată că prevederile legale criticate asigură "desfășurarea în condiții optime a operațiunilor de control de către inspectoratele teritoriale de muncă, în considerarea atribuțiunilor acestora [...] de a verifica modul de aplicare a prevederilor legale care reglementează relațiile de muncă, protecția salariaților, securitatea și sănătatea în muncă". Drepturile conferite inspectorilor de muncă "au în vedere atât specificul activității de control exercitate [...], cât și importanța socială a acestei activități de ordine publică". De asemenea, Guvernul arată că "dispozițiile legale criticate se aplică tuturor inspectorilor de muncă, fără discriminări, iar drepturile conferite de lege acestora trebuie respectate de către toate celelalte subiecte de drept, indiferent de calitatea acestora".

Totodată se apreciază că diferența dintre "«atribuțiile și puterea pe care o au inspectorii de muncă în raport cu organele de poliție» constituie o diferență de regim juridic care rezidă în statutul distinct al celor două categorii de funcționari publici [...] atât ca sferă de atribuții, cât și ca ansamblu al drepturilor și obligațiilor pe care legea le impune acestor autorități publice în exercitarea atribuțiunilor lor".

Cu privire la înțelesul principiului egalității, Guvernul invocă

Decizia Curții Constituționale nr. 107 din 1 noiembrie 1995 , precum și soluția dată în cauza Marckx contra Belgiei, 1979, de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului.

Avocatul Poporului apreciază că excepția de neconstituționalitate ridicată este neîntemeiată. În argumentarea acestui punct de vedere, se apreciază că "personalul încadrat la Inspecția Muncii se află într-o situație diferită de celelalte organe de ordine [și], pe cale de consecință, în mod obiectiv și rezonabil, situația diferită a inspectorilor de muncă justifică aplicarea unui tratament juridic diferit, constând în dreptul acestora de a avea acces liber, permanent și fără înștiințare, în sediul persoanelor juridice sau în orice alt loc de muncă organizat".

Referitor la sensul dispozițiilor constituționale privind principiul egalității, Avocatul Poporului invocă și Decizia Curții Constituționale nr. 107 din 13 iunie 2000.

Președintele Senatului nu a comunicat punctul său de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Președintelui Camerei Deputaților, Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum a fost formulat, îl constituie dispozițiile

art. 19 alin. (1) din Legea nr. 108/1999

pentru înființarea și organizarea Inspecției Muncii, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 740 din 10 octombrie 2002. În realitate, astfel cum rezultă din motivarea excepției, Curtea observă că obiectul acesteia îl constituie dispozițiile

art. 19 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 108/1999 , care au următorul cuprins:

"Art. 19. - (1) Inspectorii de muncă au următoarele drepturi:

a) să aibă acces liber, permanent și fără înștiințare prealabilă, în sediul persoanei juridice și în orice alt loc de muncă organizat de aceasta; [...]."

Textul constituțional expres invocat în susținerea excepției este cel al art. 16 alin. (1). Deși autorul excepției de neconstituționalitate a invocat în susținerea acesteia numai dispozițiile art. 16 alin. (1) din Constituție, Curtea constată că, astfel cum rezultă din motivarea excepției, poate fi considerat că este invocat și textul constituțional al art. 27 alin. (1)-(3). În consecință, textele constituționale invocate în susținerea excepției au următorul cuprins:

- Art. 16 alin. (1): "Cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări".

- Art. 27 alin. (1)-(3): "Domiciliul și reședința sunt inviolabile. Nimeni nu poate pătrunde sau rămâne în domiciliul ori în reședința unei persoane fără învoirea acesteia.

(2) De la prevederile alineatului (1) se poate deroga prin lege pentru următoarele situații:

a) executarea unui mandat de arestare sau a unei hotărâri judecătorești;

b) înlăturarea unei primejdii privind viața, integritatea fizică sau bunurile unei persoane;

c) apărarea securității naționale sau a ordinii publice;

d) prevenirea răspândirii unei epidemii.

(3) Percheziția se dispune de judecător și se efectuează în condițiile și în formele prevăzute de lege".

Examinând excepția de neconstituționalitate ridicată, Curtea reține că, în esență, autorul acesteia apreciază că dreptul inspectorilor de muncă de a avea acces liber în sediul persoanei juridice și în orice alt loc de muncă organizat de aceasta "fără nici o încuviințare și fără nici o avizare" este disproporționat în raport cu "atribuțiile și puterea" organelor de poliție, "care pentru a intra într-un sediu sau domiciliu trebuie să obțină încuviințarea instanței de judecată", și, pe cale de consecință, este de natură a încălca prevederile art. 16 alin. (1) din Constituție.

Curtea constată că dispozițiile art. 16 alin. (1) din Constituție nu au incidență în cauză, având în vedere că autorul excepției se referă la o «inegalitate» de tratament raportat la activitățile de control ale organelor care au astfel de atribuții, iar nu la existența vreunei inegalități în drepturi a persoanei în fața legii și a autorităților publice în sensul prevăzut de textul constituțional.

În ceea ce privește prevederile art. 27 alin. (1)-(3) din Constituție, referitoare la inviolabilitatea domiciliului, Curtea observă că, în cazul sediilor industriale sau comerciale care nu sunt în același timp și locuri de domiciliu, personalizarea locului nu este atât de pronunțată, astfel că inviolabilitatea sediului nu este supusă acelorași reguli ca domiciliul propriu-zis, cel în care se desfășoară viața privată a persoanei, astfel că autoritățile pot exercita în alte condiții, mult mai permisive, controlul asupra activităților profesionale care se desfășoară în aceste sedii. În consecință, Curtea reține că activitățile pe care Inspecția Muncii le controlează nu țin de sfera privată, ci, dimpotrivă, de cea publică, vizând în mod evident ocrotirea unui interes general.

Curtea constată că intervenția din partea autorităților publice în sfera de activitate a persoanelor juridice are un scop legitim și este necesară într-o societate democratică, având în vedere că, în conformitate cu prevederile

art. 5 lit. a) din Legea nr. 108/1999 , printre obiectivele Inspecției Muncii se numără și controlul aplicării prevederilor legale referitoare la relațiile de muncă, la securitatea și sănătatea în muncă, la protecția salariaților care lucrează în condiții deosebite și a prevederilor legale referitoare la asigurările sociale. Totodată Curtea reține că măsurile prevăzute de dispozițiile de lege criticate sunt proporționale cu scopul legitim urmărit, întrucât numai în acest mod se asigură desfășurarea în condiții optime a operațiunilor de control de către Inspecția Muncii, în îndeplinirea atribuțiunilor acesteia, iar drepturile conferite inspectorilor de muncă au în vedere atât specificul activității de control exercitate, cât și importanța socială a acestei activități de ordine publică.

În consecință, Curtea constată că nu pot fi opuse activității Inspecției Muncii obligații ce decurg din prevederile art. 27 din Constituție privind inviolabilitatea domiciliului, având în vedere natura deosebită a activității Inspecției Muncii, specificul atribuțiilor pe care le are de îndeplinit, conform legii, această autoritate, obiectul controlului și locurile unde se desfășoară acesta.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 19 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 108/1999

pentru înființarea și organizarea Inspecției Muncii, excepție ridicată de Societatea Comercială "Prod Vin - Alcom" - S.R.L. Buhoci în Dosarul nr. 2.506/2004 al Judecătoriei Bacău.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 9 iunie 2005.