Strategia din 28 iulie 2005

Capitolul 1 CONTEXTUL EUROPEAN ȘI NAȚIONAL

1.1. Contextul european

Sistemele de educație și formare profesională sunt în mijlocul schimbărilor și tranzitiei către economia și societatea bazată pe cunoaștere și de aceea se impune adaptarea lor continua. Memorandumul Comisiei Europene, privind invatarea pe tot parcursul vieții, adoptat în octombrie 2000, invita statele sa identifice strategii coerente și măsuri practice pentru dezvoltarea învățării continue, mesajele cheie ale acestuia fiind:

- Noi competente de baza pentru toți

- Realizarea unor investiții superioare în resurse umane

- Încurajarea inovatiei în predare și invatare

- Valorizarea învățării

- Regandirea orientarii și consilierii

- Apropierea învățării de domiciliu

Dezvoltarea sistemelor de educație și de formare profesională inițială și continua, subsecvente obiectivelor din Uniunea Europeană, are în vedere în mod specific prioritățile stabilite prin Declarația ministrilor europeni ai educației și formării profesionale și a Comisiei Europene, convenită în 29 și 30 noiembrie 2002, cu privire la consolidarea cooperării europene în formare profesională - "Declarația de la Copenhaga" și anume: dimensiunea europeană, transparenta, informare și consiliere, recunoașterea competentelor și calificarilor, asigurarea calității în formare.

România a adoptat Strategia Europeană pentru Ocupare, revizuită, instrumentul esențial de coordonare a prioritatilor din domeniul politicilor de ocupare la nivelul Uniunii Europene, politica în domeniul ocupării forței de muncă fiind în concordanta cu obiectivele și liniile directoare ale acestei strategii. Obiectivele globale stabilite la nivel european sunt: atingerea unei rate generale de ocupare de 70% și a ratei de ocupare în rândul femeilor de 60%, până în anul 2010. Alte detalii sunt prevăzute în anexa nr. 1.

1.2. Contextul național

De la mijlocul anului 2000, în România, tendintele macroeconomice s-au îmbunătățit datorită încercărilor de reforma structurală, deschiderii economiei și competitiei de pe piața și adoptării unor politici mai echilibrate și mai adecvate. În anii următori, evoluția ocupării va fi influentata, pe de o parte, de fluxul de investiții străine, care va genera noi locuri de muncă, iar pe de altă parte, de continuarea procesului de restructurare și privatizare care va induce presiuni asupra ocupării. Somajul structural rămâne cauza principala a unei tensiuni pe piața locurilor de muncă.

Piața muncii din România a suferit transformări semnificative în contextul procesului de tranzitie economică, manifestate în special prin reducerea populației active și a populației ocupate, prin menținerea la valori relativ constante a ratei somajului și prin creșterea somajului de lungă durata, fiind afectată în mod deosebit de capacitatea limitată de creare a unor noi locuri de muncă. Procesul lent, dar continuu, de imbatranire demografică, a determinat o creștere a "presiunii" populației varstnice asupra populației adulte-potențial active și implicit asupra unor importante sisteme din societate (sănătate, asistența socială, bugetul asigurărilor sociale).

Structura actuala a populației ocupate după nivelul de instruire reflecta un deficit de persoane cu studii superioare, în aceste condiții, chiar și putinele sectoare cu valoare adăugată ridicată din economia românească confruntandu-se cu probleme în satisfacerea cererii de forta de muncă calificată. Aceasta justifica necesitatea mutării accentului către investiția în învățământul profesional și, mai ales, în formarea profesională continua.

Stabilirea obiectivelor României în Strategia Naționala pentru Ocuparea Forței de Muncă 2004 - 2010, aprobată prin

Hotărârea Guvernului nr. 1386/2004 , s-a făcut pe baza celor trei mari obiective strategice interdependente ale Strategiei Europene de Ocupare revizuite: ocupare deplina, calitatea și productivitatea muncii, coeziune și incluziune socială.

În contextul documentelor strategice naționale și în conformitate cu Strategia Europeană de Ocupare, prioritățile viitoare ale politicii de ocupare a forței de muncă sunt:

● Promovarea adaptabilitatii forței de muncă, a învățării pe parcursul întregii vieți și a formării profesionale continue;

● Combaterea efectelor somajului structural, rezultanta a procesului de restructurare al economiei;

● Promovarea coeziunii și incluziunii sociale.

România a elaborat și implementeaza Planul Național de Acțiune pentru Ocuparea Forței de Muncă 2004 - 2005, care prevede măsuri și acțiuni corespunzătoare precum și responsabilitățile instituționale aferente acestora.

Guvernul României și Comisia Europeană au semnat la data de 28 octombrie 2002, Documentul Comun de Evaluare a politicilor de ocupare a forței de muncă (JAP), ce prezintă un set agreat de obiective privind ocuparea forței de muncă și piața muncii, necesar pentru promovarea transformarii pieței muncii în România astfel încât aceasta să fie capabilă de a implementa Strategia Europeană de Ocupare și de a o pregati pentru aderarea la UE.

Alte detalii sunt prevăzute în anexa nr. 2.

1.3. Învățământul tehnic și profesional

Sistemul de formare profesională inițială din România este structurat pe doua filiere principale: tehnologică și profesională. Absolvirea liceului pe oricare din cele doua rute oferă atât sansa angajării pe baza competentelor certificate cat și pe cea a continuării studiilor în învățământul superior (cu condiția trecerii examenului de bacalaureat) pentru obținerea nivelurilor 4 și 5 de calificare sau (necondiționat de examenul de bacalaureat) în învățământul postliceal pentru o calificare de nivel 3 mai specializată.

Dificultățile înregistrate în organizarea învățământului profesional și tehnic țin atât de diferențele economice între zonele rurale și cele urbane, cat și de lipsa dotărilor cu echipamente didactice în școlile din localitățile mici și mijlocii precum și parteneriatele limitate între școala și întreprindere.

În anul 2002 a fost reactualizata Strategia Dezvoltării învățământului Preuniversitar pentru perioada 2001-2010, care defineste prioritățile strategice pentru politicile MEdC, pentru a căror implementare este prevăzut un set de programe și de proiecte.

Pentru viitor se constata nevoia implementarii de măsuri vizând creșterea calității IPT, asigurarea accesului la formarea profesională pe parcursul întregii vieți și promovării transparenței formării profesionale inițiale, implicarii sistemului TVET pentru transpunerea în practica, începând din școala și continuand cu adultii, a conceptului învățării pe tot parcursul vieții. Alte detalii sunt prevăzute în anexa nr. 3.

Capitolul 2 CADRUL ACTUAL AL ORGANIZĂRII ȘI FUNCTIONARII FORMĂRII PROFESIONALE CONTINUE

În Foaia de parcurs pentru integrarea României în UE (noiembrie 2002) au fost făcute recomandări pentru dezvoltarea, pe termen mediu, a unui sistem structurat de formare profesională, mai ales de formare profesională continua, pentru a sprijini îmbunătățirea calității forței de muncă și adaptarea ei la noile cerințe ale pieței muncii în schimbare, pentru a sprijini dezvoltarea economică și modernizarea societății. Cu toate acestea, până acum nu putem vorbi despre un cadru legal coerent care să reglementeze sistemul de calificări, aplicat atât în formarea profesională inițială, cat și în cea continua.

Raportul periodic asupra progreselor înregistrate de România în vederea aderării la Uniunea Europeană - 2004 face o evaluare pozitiva a reformei sistemului de formare profesională care reflecta schimbările importante referitoare la integrarea formării profesionale inițiale cu cea continua și la implicarea partenerilor sociali. Cu toate acestea, Raportul subliniaza ca accesul la educație și formare profesională continua rămâne o problemă importanța de rezolvat în viitor pentru integrarea României în Uniunea Europeană.

2.1. Situația actuala

2.1.1. Cadrul legal

În ultimii ani, în România s-a acționat pentru elaborarea cadrului normativ de reglementare privind formarea profesională continua*1).

-----------

*1)

Ordonanța Guvernului nr. 102/1998

privind organizarea și funcționarea sistemului de educație permanenta prin instituțiile educaționale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 321 din 28 august 1998, aprobată cu modificări prin

Legea nr. 133/2000

Ordonanța Guvernului nr. 129/2000

privind formarea profesională a adulților, republicată în Monitorul Oficial al Romanei, Partea I, nr. 711 din 30 septembrie 2002, cu modificările și completările ulterioare și actele normative de aplicare a acesteia

Ministerul Muncii, Solidarității Sociale și Familiei împreună cu Ministerul Educației și Cercetării, Agenția Naționala pentru Ocuparea Forței de Muncă și Consiliul Național de Formare Profesională a Adulților au definitivat cadrul legislativ pentru formarea profesională a adulților, fiind adoptate acte normative prin care au fost aprobate:

● Metodologia de autorizare a furnizorilor de formare profesională a adulților;

● Metodologia certificării formării profesionale a adulților;

● Nomenclatorul calificarilor pentru care se pot organiza programe finalizate cu certificate de calificare;

● Procedura de evaluare și certificare a competentelor profesionale obținute pe alte cai decât cele formale, care reglementează evaluarea și certificarea competentelor dobândite pe cale non formala și informala.

Elaborarea acestor acte normative s-a bazat pe experienta acumulată din implementarea unor proiecte cu asistența tehnica internationala, cum ar fi: proiectele Phare de reforma a învățământului profesional și tehnic, proiectele Băncii Mondiale pentru elaborarea standardelor ocupationale, informare și consiliere privind cariera, înființarea centrelor regionale de formare profesională, consolidarea CNFPA, proiecte bilaterale pentru asigurarea calității în formarea profesională continua etc.

Ministerul Muncii, Solidarității Sociale și Familiei implementeaza în momentul de fața Proiectul Phare RO 02/IB/SO/03 "Sustinere pentru Ministerul Muncii, Solidarității Sociale și Familiei pentru formarea profesională continua" în vederea elaborării politicii naționale pentru formarea profesională continua, îmbunătățirii cadrului instituțional și legal necesar, care să asigure o înaltă calitate și furnizare eficienta a formării profesionale continue, promovarea parteneriatului cu furnizorii de formare, sectorul privat și partenerii sociali.

Pentru a facilita accesul la programele de formare profesională organizate de Agenția Naționala pentru Ocuparea Forței de Muncă și pentru a crește participarea la formarea profesională,

Legea nr. 76/2002

privind sistemul asigurărilor pentru șomaj și stimularea ocupării forței de muncă, a fost modificată și completată ulterior, largind categoriile de persoane care pot beneficia de sprijin financiar pentru formarea lor profesională.

Legea nr. 53/2003

Codul muncii, cu modificările și completările ulterioare, stipulează obligația angajatorului de a asigura accesul periodic al angajaților la formare profesională.

Angajatorii trebuie să elaboreze anual planuri de formare profesională cu consultarea sindicatelor sau, după caz, cu reprezentanții angajaților. Programul de formare profesională este parte integrantă a contractului colectiv de muncă. Cu toate acestea, reglementările din Codul Muncii cu privire la FPC nu au devenit o practica curenta a angajatorilor.

Pentru a facilita accesul tinerilor la formare profesională continua s-a elaborat proiectul de lege privind ucenicia la locul de muncă.

2.1.2. Responsabilități instituționale

Ministerul Muncii, Solidarității Sociale și Familiei în colaborare cu ministerele și instituțiile relevante elaborează politicile și strategiile în domeniul formării profesionale continue. Ministerul Educației și Cercetării și Ministerul Muncii, Solidarității Sociale și Familiei asigura ca învățământul profesional inițial și formarea profesională inițială să fie în concordanta cu nevoile pieței muncii și formarea profesională inițială să fie articulata cu cea continua. Agenția Naționala pentru Ocuparea Forței de Muncă implementeaza și finanțează din bugetul asigurărilor pentru șomaj măsurile active pentru stimularea ocupării forței de muncă, inclusiv cele de consiliere, orientare și formare profesională.

Programele de formare profesională sunt organizate de agențiile județene de ocupare a forței de muncă prin propriile centre de formare profesională, centrele regionale de formare profesională a adulților și prin furnizorii de formare profesională, autorizați în condițiile legii. Centrele de formare profesională ale agentiilor de ocupare și centrele regionale de formare profesională pentru adulti sunt deschise în principal persoanelor aflate în căutarea unui loc de muncă, clar și angajaților sau persoanelor fizice interesate.

Un rol important revine Consiliului Național pentru Formarea Profesională a Adulților (CNFPA), un organism tripartit format din reprezentanți ai Guvernului, patronatelor și sindicatelor - cu rol consultativ în elaborarea politicilor și a strategiilor pentru formarea profesională a adulților. Începând din 2003, CNFPA are și un rol decizional în asigurarea calității sistemului de formare profesională și de evaluare de competente.

CNFPA a incorporat prin lege, în structura sa, un alt organism tripartit, și anume Consiliul pentru Standarde Ocopationale și Acreditare (COSA).

Ca urmare a Memorandumului aprobat în iunie 2004 prin decizie a Primului Ministru, a fost modificată

Legea nr. 132/1999

privind înființarea, organizarea și funcționarea Consiliului Național de Formare Profesională a Adulților, cu modificările și completările ulterioare, atribuindu-se acestei instituții rolul de Autoritate Naționala pentru Calificări cu scopul de a crea un sistem transparent de calificări în formarea profesională. Este necesar sa avem o evoluție coerenta a actualului sistem de formare profesională inițială și continua din perspectiva învățării pe tot parcursul vieții, cu participarea deplina a partenerilor sociali, prin acordurile de parteneriat sectorial.

Furnizorii de formare profesională, de stat sau privati, au rolul de a organiza, implementa și evalua programele de formare profesională care trebuie să răspundă nevoilor de competente ale companiilor și ale persoanelor.

Partenerilor sociali, respectiv organizațiilor patronale și sindicate le revin o serie de sarcini și responsabilități, în formarea profesională continua. Rolul lor este la fel de important atât la nivel național, cat și sectorial și de unitate economică. Implicarea din ce în ce mai puternica a partenerilor sociali a impulsionat modificarea și adaptarea cadrului legislativ și schimbarea prioritatilor în FPC.

2.1.3. Parteneriatul social în FPC

Provocarile de pe piața muncii cer o abordare mai cuprinzatoare a politicilor de ocupare și formare profesională din perspectiva promovării dezvoltării resurselor umane și participării la formarea profesională continua. Aceasta abordare a fost deja adoptată în Planul Național de Acțiune pentru Ocuparea Forței de Muncă.

Dezvoltarea FPC presupune și o implicare mai activa precum și un angajament din partea întreprinderilor și a partenerilor sociali.

În România au fost înființate mai multe structuri de dialog social. Aria lor de cuprindere a fost formarea profesională inițială sau continua. Unele dintre ele au un rol consultativ, în timp ce altele pot lua decizii. Dezvoltarea Cadrului Național al Calificarilor subliniaza nevoia imperioasa de dezvoltare a dialogului social la nivel sectorial de activitate. În aceasta privinta, Consiliul Național pentru Formarea Profesională a Adulților (care a preluat rolul de Autoritate Naționala pentru Calificări) a înființat comitete sectoriale în construcții, turism, TIC, industria textila, industria alimentara și în industria constructoare de mașini.

Promovarea dialogului social în formarea profesională a adulților a marcat un moment important odată cu înființarea în 1999 a Consiliului Național pentru Formarea Profesională a Adulților.

Comisiile de autorizare a furnizorilor de formare profesională la nivel județean și al Municipiului București înființate prin hotărârea CNFPA, sunt tot structuri tripartite. Aceste comisii pot lua decizii numai în prezenta reprezentanților organizațiilor sindicale și patronale.

Construirea parteneriatelor largi, cu includerea tuturor factorilor implicați, în special a partenerilor sociali, este considerată o premisa esențială pentru dezvoltarea FPC.

Delegarea deciziilor către partenerii sociali și asumarea responsabilităților de către aceștia în FPC, sunt importante pentru a dezvolta un sistem funcțional de FPC. Înființarea comitetelor sectoriale, dezvoltarea și implementarea instrumentelor de lucru vor conduce la dobândirea de competente și calificări recunoscute la nivel național, orientate spre cerere și spre asigurarea calității, asigurând influența puternica a partenerilor sociali în managementul FPC.

Ca Autoritate Naționala pentru Calificări, CNFPA sprijină înființarea comitetelor sectoriale și coordonează activitatea acestora.

Rolul principal al comitetelor sectoriale este sa definească și sa valideze calificarile la nivel sectorial, inclusiv validarea calificarilor propuse de alte instituții.

Comitetele sectoriale sunt structuri indispensabile pentru desfășurarea unui set de activități comune în formarea profesională inițială și continua: identificarea nevoilor de competente, elaborarea standardelor ocupationale, realizarea Registrului Național al Calificarilor, elaborarea programelor cadru de formare profesională, furnizarea de metodologii comune pentru certificarea calificarilor și a competentelor și elaborarea principiilor și mecanismelor comune de asigurare a calității în formarea profesională.

Pot fi amintite câteva inițiative ale partenerilor sociali care "constituie exemple de bune practici:

● Prin proiectul MATRA "Acorduri semnificative" sindicatele din construcții de mașini afiliate la CNSLR-FRATIA și BNS, împreună cu patronatele din aceeași ramura înființează centre de expertiza în formare profesională cu conducere bipartita, pentru început în sectoarele pilot naval și aeronautic;

● Casa Socială a Constructorilor (CASOC), organizație non-profit, funcționează și este finanțată în sistem bipartit, sindicate și patronate din ramura construcții și materiale de construcții, oferind formare profesională salariaților din aceste sectoare, prin "Casa de Meserii";

● Fundația Școala Portuara din Constanta a fost înființată ca urmare a colaborării dintre Federația Naționala a Sindicatelor Portuare din România și Sindicatul Docherilor din Danemarca. Inițial, a beneficiat de sustinere din partea Guvernului Danez, iar, în prezent, reprezintă un exemplu de cooperare între organizațiile sindicale și patronale de ramura pentru formarea profesională a lucrătorilor portuari;

● Proiectul ETF "Sprijin pentru implicarea activa a partenerilor sociali cu scopul intaririi comitetelor sectoriale" contribuie la pregătirea profesională a membrilor comitetelor sectoriale din domeniul construcțiilor de mașini și al industriei alimentare și stimuleaza activitatea celor două comitete în jurul problematicii calificarilor sectoriale.

2.1.4. Informare, consiliere și orientare profesională

Activitățile de informare, consiliere și orientare profesională includ servicii furnizate pentru persoane de toate varstele în orice moment al vieții acestora, cu scopul de a le asista în alegerea celor mai bune oportunitati de educație, formare sau ocupare, și de a le sprijini în propria dezvoltare personală și profesională. În același timp, include servicii pentru persoanele care nu au intrat încă pe piața muncii, pentru cei care cauta un loc de muncă sau pentru persoanele angajate care doresc să se reorienteze către o alta profesie/ocupație sau să se specializeze într-un anumit domeniu.

În momentul de fața, Agenția Naționala pentru Ocuparea Forței de Muncă are propria sa rețea de centre de informare și consiliere privind cariera (aprox. 100), create în toate agențiile județene pentru ocuparea forței de muncă, dotate cu echipament, materiale și produse specifice.

La sfârșitul anului 2002 a fost semnat un Protocol între MMSSF/ANOFM și MEdC pentru implementarea, în rețelele de centre de consiliere, a unui nou program de consiliere: De la școala la munca și cariera". În cadrul acestui program, ținerii care absolvesc o formă de învățământ preuniversitar pot beneficia de informații și servicii de consiliere în cariera pe baza unui plan individual de consiliere.

În conformitate cu legea, Agenția Naționala pentru Ocuparea Forței de Muncă, prin rețeaua ei de centre specializate, oferă servicii de informare, consiliere și orientare în cariera, gratuit, tuturor persoanelor aflate în căutarea unui loc de muncă înregistrate la Agenția Naționala pentru Ocuparea Forței de Muncă (șomeri indemnizati și neindemnizati, absolvenți ai unei forme de învățământ, persoane cu dizabilitati, alte persoane care au un loc de muncă dar, din diferite motive, doresc schimbarea acestuia).

În agențiile de ocupare, activitatea de consiliere este efectuată în conformitate cu o procedură standard aplicată la nivel național, care defineste: scopul activității, tipul de servicii oferite, principiile aflate la baza exercitării activității de consiliere profesională, rezultatele urmărite, locația și echipamentele necesare, personalul implicat în activitate și modul de lucru.

Atunci când cererea de servicii de consiliere este prea mare, iar agențiile de ocupare nu au capacitatea de a acoperi aceasta cerere cu personalul existent se pot încheia contracte cu furnizori privati de servicii de consiliere, acreditați conform legii ( Hotărârea Guvernului nr. 277/2002

privind aprobarea Criteriilor de acreditare a furnizorilor de servicii specializate pentru stimularea ocupării forței de muncă, cu modificările și completările ulterioare).

2.1.5. Cererea actuala de FPC

Procesul de restructurare economică prin care trece România în momentul de fața generează efecte profunde nu numai în zona producției, ci și în viața socială. Unul dintre aceste efecte este situația socio-profesională a unui număr însemnat de persoane care trebuie să se reorienteze pentru a dobândi noi competente și abilitați într-un anumit domeniu de activitate.

Studiile efectuate până acum cu privire la utilizarea programelor de formare profesională pentru adulti și preferintele exprimate de cei care sunt direct interesați indica tendinta marii majorități de a aprecia pozitiv utilitatea acestor forme de instruire ca o sansa în plus pentru persoana de a-și construi o cariera. Tendinta este mai semnificativă în rândul persoanelor ținere pre-calificate, care se dovedesc mai mobile din punctul de vedere al reorientarii profesionale, dar se simte nevoia articularii sistemului de formare profesională continua cu sistemul educațional și de formare profesională inițială.

Exista numai o mica diferența între ramurile sau regiunile economice ale tarii în ceea ce privește investițiile în resursele umane. Se observa ca în regiunile mai dezvoltate din punct de vedere economic, exista o tendinta a operatorilor economici de a aloca fonduri mai mari pentru formarea personalului lor. În regiunile mai puțin dezvoltate economic, formarea profesională se realizează mai ales sub forma de "instruire la locul de muncă", cel mai ieftin mod de instruire la nivelul unității.

Deși Codul Muncii stipulează obligația angajatorilor de a elabora planuri anuale de formare profesională cu consultarea sindicatelor sau, după caz, cu reprezentanții angajaților, acest lucru nu este o practica curenta. Exista puține unități economice dispuse să-și formeze angajații sau să-i recalifice în vederea sau ca urmare a proceselor de restructurare din întreprindere.

În momentul de fața, ramurile cu o valoare adăugată scăzută au cea mai mare contribuție la creșterea economică și, atât timp cat aceasta situație va continua în România, cadrul general pentru formarea profesională nu va fi foarte favorabil.

Pentru un mare număr de angajatori, în special din ramurile cu valoare adăugată scăzută, acolo unde exista o ofertă mare de forta de muncă și salariile muncitorilor sunt mici, investiția în formarea profesională continua nu este considerată o necesitate.

Atât timp cat în economia română vor prevala locurile de muncă cu salarii mici care se concentreaza în ramurile cu valoare adăugată scăzută, unde învățământul și instruirea aduc puține beneficii, este posibil ca aceasta situație și perceptie sa continue.

Dezvoltarea ramurilor cu valoare adăugată mare va favoriza schimbarea mentalitatii și atitudinii angajatorilor față de investiția în educație și formare profesională.

Venitul individual mic și costurile relativ ridicate ale programelor de formare profesională sunt principalele obstacole în calea accesului la formare, în timp ce oferta de formare are tendinta să se concentreze pe programele cu durata mai lungă pentru calificări complete. Atât unitățile economice cat și persoanele fizice manifesta o cerere mai mare pentru cursurile modulare de scurta durata, orientate către dobândirea anumitor competente.

Angajatorii prefera sa angajeze personal care este deja pregătit. Asadar, persoanele care au investit în propria formare sunt într-o situație mai buna decât ținerii absolvenți de școala, muncitorii fără experienta și persoanele care se întorc pe piața muncii după o perioadă de șomaj.

Formarea profesională este văzută ca un cost, care trebuie minimizat, și nu ca o investiție. Investițiile angajatorilor în dezvoltarea resurselor umane sunt mici și cheltuielile generate de formarea profesională sunt acoperite în special de persoanele fizice.

2.1.6. Oferta actuala de FPC

Formarea profesională a adulților trebuie să ofere acestora posibilitatea unei adaptari rapide la cerințele în continua schimbare ale pieței muncii. În acest context, diversificarea și creșterea calității ofertei de formare profesională trebuie să fie o preocupare permanenta.

Ca urmare a creării cadrului legal și instituțional pentru formarea profesională continua, în ianuarie 2004 a început procesul de autorizare a furnizorilor de formare profesională pentru adulti.

Până la data de 01.05.2005, au fost autorizați 856 furnizori de formare profesională pentru 2307 programe de formare profesională, din care 1887 de calificare, 177 de inițiere, 177 de perfecționare și 75 programe de specializare.

Reducerea taxei de autorizare de la trei salarii medii nete pe economie la doua salarii minime brute, în octombrie 2004 a avut drept rezultat creșterea numărului de furnizori de formare autorizați.

În România, formarea profesională are la baza standardele ocupationale, legislația prevăzând obligativitatea dezvoltării programelor de formare profesională supuse autorizării pe baza acestora. Numărul insuficient de standarde ocupationale și faptul ca sarcina complexa de elaborare a acestora revine în prezent furnizorilor de formare sau altor organizații interesate reprezintă un impediment în calea autorizării furnizorilor de formare pentru cat mai multe ocupații, limitand, în unele domenii, oferta de formare profesională.

Furnizorii de formare profesională sunt, în general, instituții mici, nespecializate, care își adapteaza rapid oferta de formare la nevoile imediate ale pieței. În general, ei oferă programe pentru calificări de nivelul 2, programe de inițiere pentru utilizarea calculatorului sau pentru dobândirea de competente de limbi străine. Exista o ofertă redusă de programe pentru calificarile care necesita investiții importante din partea furnizorilor de formare.

Oferta de programe de formare autorizate nu reflecta decât parțial nevoile de formare de la nivelul locurilor de muncă. Cea mai eficienta forma de corelare a conținutului formării cu nevoile pieței muncii se realizează atunci când formarea are loc la cererea agenților economici, iar practica se desfășoară în condiții reale de muncă sau când furnizorii de formare cooperează strâns cu agenții economici din anumite sectoare de activitate. Formarea la locul de muncă este cea mai frecventa modalitate de formare, fiind, pe de-o parte, necostisitoare, iar, pe de altă parte, inevitabila, cerută de dezvoltarea activității în sine.

Oferta de formare profesională tinde să se concentreze pe programe pentru calificări complete sau pe programe pentru dezvoltarea competentelor generale. De asemenea, oferta de formare profesională este încă foarte fragmentata, deoarece se adresează mai degraba persoanelor și nu companiilor, orientandu-se pe cereri punctuale ale pieței muncii

Sistemul este axat în special pe furnizarea de certificate și mai puțin pe dezvoltarea de competente necesare pentru ocuparea forței de muncă. Durata mare a programelor de FPC, le face inadecvate pentru persoanele încadrate în munca.

Un alt factor important ce acționează ca o frana în actualul sistem de FPC, este faptul ca legislația actuala nu permite certificarea calificarilor parțiale, deși cererea de formare pe piața muncii este adesea orientata către calificări inguste.

2.1.7. Finanțarea FPC

Finanțarea formării profesionale continue se face din următoarele surse:

● Fonduri proprii ale angajatorilor;

● Fonduri publice;

● Sponsorizări, donații, surse externe atrase - condițiile și formele în care se acordă sprijin financiar din surse externe se face conform legislației specifice în vigoare sau prevederilor acordurilor internaționale de cooperare la care România este parte;

● Taxe de la persoanele participante la programele de formare profesională.

2.1.7.1. Finanțarea din fondurile publice

Actualul cadru legislativ prevede măsuri fiscale care să sprijine formarea profesională în companii.

● Prin

Legea nr. 571/2003

privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare:

- activitatea de formare profesională a adulților reglementată prin

Ordonanța Guvernului nr. 129/2000

republicată, cu modificările și completările ulterioare, desfășurată de orice entitate, indiferent de forma de proprietate a acesteia este scutită de taxa pe valoarea adăugată;

- în cazul veniturilor realizate din activități independente, sunt admise drept cheltuieli deductibile și cheltuielile cu pregătirea profesională pentru contribuabili și salariații lor și cele ocazionate de participarea la congrese sau intalniri cu caracter profesional, precum și contribuțiile profesionale obligatorii datorate, potrivit legii, organizațiilor profesionale din care fac parte contribuabilii, în limita a 5% din venitul brut realizat;

- în cazul veniturilor obținute din salarii, nu sunt impozabile cheltuielile efectuate de angajator pentru pregătirea profesională și perfecționarea angajatului legată de activitatea desfășurată la angajator.

De asemenea, contribuabilii - persoane fizice pot dispune asupra destinației unei sume reprezentând până la 2% din impozitul pe venitul net anual impozabil datorat pentru sponsorizarea entitatilor non-profit care se înființează și funcționează potrivit legii. În măsura în care aceste entități au ca obiectiv stimularea formării profesionale, pot utiliza sumele respective pentru finanțarea acestui obiectiv.

● Din bugetul asigurărilor pentru șomaj se finanțează formarea profesională atât pentru persoanele aflate în căutarea unui loc de muncă cat și pentru alte categorii prevăzute în lege. Grupele de beneficiari care beneficiază gratuit de formare profesională sunt: somerii indemnizati și neindemnizati, persoanele care nu au putut ocupa un loc de muncă după absolvirea unei instituții de învățământ sau după satisfacerea stagiului militar, persoanele care au obținut statutul de refugiat sau alta forma de protecție internationala, conform legii, persoanele care nu au putut ocupa un loc de muncă după repatriere sau după eliberarea din detenție, persoane aflate în detenție; persoane care au reluat activitatea ca urmare a încetării concediului pentru creșterea copilului; persoane care au reluat activitatea după satisfacerea stagiului militar; persoane care au reluat activitatea ca urmare a recuperării capacității de muncă după pensionarea pentru invaliditate; persoane care își desfășoară activitatea în mediul rural și nu realizează venituri lunare sau realizează venituri lunare mai mici decât indemnizația de șomaj și care sunt înregistrate la agențiile pentru ocuparea forței de muncă.

● Pe lângă aceste categorii de persoane, din bugetul asigurărilor pentru șomaj mai sunt finanțate și 50% din cheltuielile cu serviciile de formare profesională pentru un număr de cel mult 20% din personalul angajat al agenților economici, Aceste programe de formare profesională sunt organizate în scopul prevenirii somajului, iar agenții economici care beneficiază de aceasta facilitate sunt selecționați în condițiile legii

● Programe de finanțare nerambursabilă (grant-uri) (ex: Guvernul României prin Agenția pentru întreprinderile Mici, Mijlocii și Cooperatie acorda finanțări de la bugetul de stat pentru subprograme de sprijinire a IMM-urilor, în cadrul cărora sunt finanțate acțiuni/măsuri pentru diminuarea decalajului de instruire a personalului de decizie și de execuție din întreprinderile mici și mijlocii românești față de cele din Uniunea Europeană, servicii de instruire a personalului - participarea personalului întreprinderilor mici și mijlocii cu funcții de decizie și/sau de execuție la cursuri de pregătire pe tematici prioritare).

2.1.7.2. Finanțarea formării profesionale continue de către angajatori

Formarea profesională continua în întreprinderi nu este suficient dezvoltata, cu excepția companiilor mari, în special a celor multinationale.

Deși contractele colective la nivel de ramura conțin prevederi privind formarea profesională, pregătirea angajaților nu este considerată o prioritate pentru întreprinderi. Aceasta poate fi cauzată de cativa factori: situația financiară generală dificila a întreprinderilor și lipsa fondurilor care să fie alocate formării profesionale; absenta mecanismelor de stimulare pentru angajatori, lipsa abilităților acestora pentru a identifica nevoile de formare. În majoritatea cazurilor, asa cum demonstreaza și rezultatele cercetării statistice selective CVST2, angajatorii nu considera formarea drept investiție pentru viitor și factor al competitivitatii. Formarea profesională organizată în întreprindere este finanțată în principal din fonduri proprii. Bugetul asigurărilor pentru șomaj sprijină formarea profesională în întreprindere și prevenirea somajului, în condițiile menționate la punctul 2.1.7.1.

O alta sursa importanța pentru finanțarea formării profesionale în întreprindere o constituie programele cu finanțare externa pentru care sunt eligibile costurile de instruire a forței de muncă.

Ancheta privind formarea profesională continua în întreprindere realizată în anul 2000 (CVTS2) a relevat o serie de aspecte privind implicarea angajatorilor în dezvoltarea personalului din propriile companii. Astfel, în 1999, companiile românești au investit doar 0,5% din cheltuielile de personal pentru cursuri de formare profesională continua, un procent redus dacă ne comparam cu țările membre UE (de la 1,2% în Portugalia până la 30% în Danemarca) sau cu noile state integrate în UE (ex: 1,2% în Ungaria, 1,9% în Cehia). Puține companii prevedeau în planurile lor de dezvoltare un buget special pentru FPC, în majoritatea cazurilor acestea fiind companii mari. Fondurile alocate de companii pentru FPC au reprezentat 0,9% din costurile indirecte de personal și 0,3% din costul total al forței de muncă. Acestea sunt datele statistice cele mai recente disponibile la nivel european care oferă date comparative între state.

Studiul explorativ asupra cererii de formare profesională continua, realizat în mai 2004, în 2 regiuni din România: Nord-Vest și Sud-Vest, în 2 domenii ocupationale: construcții și turism, de către Institutul Național de Cercetare în Domeniul Muncii și Protecției Sociale, în cadrul proiectului Phare de twinning RO 02/IB/SO/03 "Sustinere pentru MMSSF pentru FPC", a reliefat aspecte importante privind finanțarea formării profesionale de către angajatori:

● Investiția în formare ca instrument pentru îmbunătățirea competitivitatii companiei este scăzută în cele mai multe companii din România;

● Angajatorii nu sunt dispusi să investească în formare și nu fac aproape nici un fel de investiții în formare, în pofida faptului ca atât angajatorii, cat și angajații spun ca "teoretic" formarea este importanța - dar numai 1/4 din companii au organizat programe de informare în ultimii 3 ani. Companiile considera formarea, chiar cea de specialitate, ca o cheltuiala și nu ca o investiție în resursele umane;

● Formarea este văzută ca o responsabilitate individuală, și nu ca o prioritate a companiei,

2.1.7.3. Formare profesională finanțată individual

Nu exista date oficiale cu privire la persoanele care și-au finanțat în mod individual participarea la formarea profesională. Oamenii sunt interesați în formarea profesională continua deoarece aceasta oferă oportunitati mai bune pe piața muncii, contribuind la păstrarea locului de muncă, dezvoltarea carierei, chiar și la găsirea unui loc de muncă în străinătate.

Totuși, participarea la FPC este redusă deoarece posibilitățile financiare la nivel individual sunt limitate și nu exista nici un fel de stimulente financiare individuale sau deduceri suplimentare la calculul impozitului pe venitul global pentru persoanele care își plătesc participarea la formarea profesională, în general, băncile nu acorda împrumuturi în condiții avantajoase pentru participarea persoanelor individuale la formarea profesională, cu excepția unor situații speciale.

2.1.8. Cadrul de sprijin european

Uniunea Europeană este cea mai importanța sursa de finanțare în domeniul dezvoltării resurselor umane, inclusiv în formarea profesională continua. În ultimii ani au fost lansate și finanțate numeroase programe Phare: RICOP, componenta pentru Resurse Umane a Programelor Phare 2000 și 2002 pentru Coeziune Economică și Socială. România a participat la programul comunitar Leonardo da Vinci, care urmărește îmbunătățirea calității, caracterul inovator și dimensiunea europeană a practicilor și sistemelor de formare profesională continua. Alte detalii privind programele specifice sunt prezentate în anexa nr. 4.

2.1.9. Asigurarea calității în sistemul FPC

În România a fost implementat un sistem de asigurare a calității în FPC, modul de abordare fiind însă diferit pentru cele doua componente ale FPC:

A. Sistemul formal de FPC;

B. Sistemul nonformal și informal de FPC.

O analiza a celor două tipuri de abordari, comparativ cu Modelul European de Referința privind asigurarea calității în educație și formare profesională (VET), arata în ce măsura sistemul din România răspunde modelului european și care sunt aspectele ce se cer îmbunătățite. Deși au fost intreprinsi pasi importanti în asigurarea calității, de ex.:

- elaborarea și implementarea metodologiilor cu privire la autorizarea, monitorizarea și controlul furnizorilor de formare și a centrelor pentru evaluarea competentelor dobândite pe cale non-formala și informala, pe baza unor criterii specifice;

- elaborarea standardelor ocupationale la nivel național pentru descrierea competentelor și a modulelor de formare profesională;

- stabilirea comisiilor județene tripartite de autorizare, mai exista încă aspecte care trebuie să fie îmbunătățite la nivel național, de ex,:

- numărul insuficient de standarde ocupationale și faptul ca elaborarea lor se face de către furnizorii de formare;

- lipsa unor documente unice de referința (necorelare între COR Nomenclatorul Calificarilor, standarde ocupationale, standarde de pregătire profesională);

- ponderea mica în cadrul criteriilor de autorizare a auto-evaluării și a rezultatelor obținute de către furnizori.

- un sistem al calității care să se focalizeze cu preponderenta pe evaluarea măsurii în care furnizarea de FPC satisface nevoile beneficiarilor: angajatori, angajați și șomeri.

2.2. Evaluarea obstacolelor și a dificultăților

În capitolele precedente am menționat mai multe obstacole și bariere aflate în prezent în calea sistemului de formare profesională continua, care au dus la o slabă participare și la investiții scăzute.

Pentru a se atinge obiectivele acestei strategii este nevoie de o creștere a cererii de FPC și de furnizarea unei FPC de calitate mai înaltă.

Insuficienta participare la FPC este determinata de o serie de obstacole:

- Lipsa de flexibilitate existenta în actualul sistem de FPC. O constrângere importanța este recunoașterea calificarilor: fie calificare completa, fie nimic. În prezent nu exista nici un sistem de recunoaștere a calificarilor parțiale, astfel încât furnizarea de formare să fie mai flexibila și astfel mai accesibila pentru adulti. Constrângerea este legată de durata mare a formării în vederea obținerii unei calificări complete, aspect ce este incompatibil cu a avea un loc de muncă.

- Un alt aspect important, care trebuie evidențiat, este lipsa de corelare între calificarea dobandita în sistemul formal și cea dobandita în sistemul non formal și informal în ceea ce privește recunoașterea competentelor.

- Studiul explorativ cu privire la cererea de FPC*2), arata clar ca angajatorii și persoanele intampina dificultăți în ceea ce privește accesul la formarea profesională continua. Cele trei motive principale sunt: (1) costurile formării, (2) durata formării și (3) lipsa ofertelor disponibile la nivel local.

--------

*2) Studiul explorativ asupra cererii de formare profesională continua, realizat în mai 2004, în 2 regiuni din România: Nord-Vest și Sud-Vest, în 2 domenii ocupationale: construcții și turism, de către Institutul Național de Cercetare în Domeniul Muncii și Protecției Sociale, în cadrul proiectului Phare de twinning RO 02/IB/SO/03 Sustinere pentru MMSSF pentru FPC

- Perceptia gresita a angajatorilor care vad cheltuielile cu formarea profesională ca pe un cost și nu ca pe o investiție, lipsa constientizarii cu privire la beneficiile formării, atât în rândul angajatorilor cat și al angajaților, constituie piedici în creșterea participării la FPC.

- Este necesar să se reconsidere serviciile de informare, consiliere și orientare profesională furnizate în prezent, prin extinderea lor la nivelul furnizorilor de formare profesională și al companiilor. În momentul de fața, întrucât aceste servicii sunt oferite cu preponderenta în rețeaua Ministerului Educației și Cercetării și a ANOFMS nevoia de informare, consiliere și orientare nu poate fi acoperită în totalitate. Este important de subliniat ca cele doua instituții au o buna acoperire geografică și o experienta bine consolidata pentru consiliere profesională, fapt ce constituie o baza solida pentru creșterea calității serviciilor de îndrumare și consiliere profesională oferite de aceste instituții.

În ceea ce privește calitatea insuficienta în furnizarea serviciilor de FPC, dificultățile intalnite se referă la:

- Capacitatea instituțională insuficienta pentru fundamentarea, implementarea și monitorizarea politicilor de FPC și insuficienta delimitare a responsabilităților și atribuțiilor între MedC și MMSSF în ceea ce privește FPC.

- Insuficienta implicare a partenerilor sociali ar putea constitui în viitor un obstacol important în consolidarea sistemului FPC. Este nevoie să se stabilească responsabilități și să se aloce resursele necesare comitetelor sectoriale și altor organisme naționale, regionale, locale, care includ parteneri sociali. Comitetele sectoriale vor avea nevoie de personal administrativ, și de specialiști pe sectoare de activitate, pentru a efectua anchete și analize periodice, precum și de sprijinul consultantilor externi. Dar chiar și cu fonduri de la bugetul de stat pentru comitetele sectoriale existente și cu suficient personal care să le deserveasca, sarcinile complexe ale comitetelor sectoriale vor necesita investiții considerabile în resursele umane din partea organizațiilor angajatorilor și ale angajaților.

- Existenta unui cadru instituțional slab al furnizorilor publici de formare profesională continua. Instituțiile de formare profesională pot fi dezvoltate pentru a face fața viitoarelor solicitări. Singurul risc mare legat de contextul instituțional este lipsa de resurse financiare. Rețeaua de furnizori privati de formare profesională este insuficient dezvoltata la nivel național și nu acoperă în mod corespunzător toate sectoarele/domeniile de activitate. Din pacate, atât furnizorii privati, cat și cei publici de FPC sunt situați în special în marile orașe și aceasta face ca accesul populației rurale la formarea profesională să fie mai dificil.

- Exista aproximativ 1200 de furnizori de formare profesională inițială (VET). Aceștia nu sunt suficient implicați în formarea profesională a adulților. Rețeaua Agenției Naționale de Ocupare a Forței de Muncă are 13 centre de formare profesională în subordinea agentiilor sale județene și 6 centre regionale pentru formarea profesională a adulților. S-a luat decizia să se înființeze încă 7 centre de formare profesională, care în acest moment se afla în proces de reabilitare și dotare cu echipamente.

- Existenta unui sistem de autorizare a furnizorilor de formare profesională cu accent pe controlul intrărilor, în detrimentul controlului privind rezultatele.

- Lipsa resurselor financiare și umane în dezvoltarea și actualizarea standardelor ocupationale.

- Insuficienta coerenta a actualului sistem de formare profesională inițială și continua, din perspectiva învățării pe tot parcursul vieții. Se impune crearea unui sistem transparent al calificarilor în formarea profesională.

- Ponderea redusă a auto-evaluării și a rezultatelor obținute de către furnizorii de formare în cadrul criteriilor de autorizare, lipsa instrumentelor de asigurare a calității, care să masoare gradul de satisfactie al beneficiarilor FPC.

2.3. Concluzii

Asa cum s-a arătat anterior în acest capitol, trebuie să fie rezolvate doua probleme:

● insuficienta participare la FPC

● calitatea insuficienta a furnizarii de FPC

Pentru a schimba acest lucru în mod radical, trebuie să ne concentram atenția și eforturile asupra următoarelor categorii de probleme:

A. Cadrul legal:

- Insuficiente prevederi legislative pentru recunoașterea învățării anterioare în realizarea unui sistem de credite transferabile;

- Constrângeri și o abordare inflexibila în Codul Muncii;

- Insuficienta coerenta între legile care reglementează formarea profesională inițială și formarea profesională continua;

- Lipsa unui sistem de FPC flexibil și modular, bazat pe competente,

B. Responsabilitățile și structurile organizaționale și instituționale

- Insuficiente legături și coordonare între MMSSF și MEdC;

- Lipsa unei structuri organizatorice, a puterii de decizie și a mijloacelor financiare la CNFPA ca Autoritate Naționala pentru Calificări în legătură: cu comitetele sectoriale, asigurarea calității furnizorilor de formare, precum și sprijinul pentru îmbunătățirile calitative;

- Insuficienta implicare din partea partenerilor sociali în dezvoltarea FPC;

- Lipsa cadrului organizatoric în stabilirea comitetelor sectoriale cu putere de decizie, responsabilitatea acestora pentru elaborarea standardelor de calificare, analiza nevoilor de formare etc.

- Capacitatea administrativă insuficienta a serviciilor de informare, consiliere și orientare și profesională.

- Insuficienta cantitate și calitate în ceea ce privește furnizarea de FPC.

C. Finanțarea FPC

- Sume alocate și structuri insuficiente pentru finanțarea FPC.

D. Asigurarea calității în FPC

- Insuficienta calitate în furnizarea de FPC, incluzând asigurarea calității la toate nivelele care să promoveze o administrare și monitorizare a FPC orientata spre rezultat.

Capitolul 3 OBIECTIVELE STRATEGICE Și DIRECȚIILE DE ACȚIUNE PENTRU FORMAREA PROFESIONALĂ CONTINUA 2005 - 2010

Situația actuala arata ca România a făcut progrese în restructurarea sistemului de formare profesională continua. Actuala strategie de formare profesională continua (FPC) prevede valorificarea experienței anterioare, în sensul alocării mai multor resurse pentru îmbunătățirea rezultatelor deja obținute, cum sunt: standardele ocupationale, standardele de pregătire profesională, profilele ocupationale, sistemul de acreditare a învățării anterioare, sistemul de autorizare a furnizorilor de formare.

Trebuie să se dezvolte o politica naționala de FPC, un cadru legal coerent și un cadru instituțional consolidat cu scopul de a promova dezvoltarea resurselor umane și de a furniza o formare profesională eficienta și de calitate, pentru a facilita adaptarea forței de muncă la nevoile în continua schimbare ale întreprinderilor și ale pieței muncii, pentru a promova creșterea economică, ocuparea forței de muncă și integrarea socială.

Având în vedere situația actuala prezentată în capitolul 2 și faptul ca la nivelul anului 2003 România avea un procent de participare la procesul educațional sau de instruire, a populației cu vârsta cuprinsă între 25-64 ani de 1,3%,*3) actuala strategie își propune ca ținta, până în anul 2010, ca acest procent sa crească până la 7%.

------------

*3 Sursa EUROSTAT

Strategia pe termen scurt și mediu a FPC stabilește doua obiective strategice, realizate prin direcții de acțiune specifice și direcții de acțiune transversale:

Obiectivul strategic 1: O participare crescută la FPC și facilitarea accesului pentru toate categoriile de persoane din perspectiva învățării pe tot parcursul vieții, cu următoarele direcții de acțiune specifice:

1. Constientizarea cu privire la beneficiile FPC pentru persoane, angajatori și alți factori interesați;

2. Creșterea investițiilor publice și private în FPC și eficientizarea lor;

3. Dezvoltarea unui sistem de FPC flexibil și transparent, bazat pe competente, integrat Cadrului Național al Calificarilor;

4. Îmbunătățirea rețelei de informare, consiliere și orientare profesională;

5. Asigurarea condițiilor necesare pentru evaluarea/ validarea și recunoașterea experienței și învățării anterioare, inclusiv a competentelor dobândite în contexte de invatare non formale și informale;

Obiectivul strategic 2: Creșterea calității și eficientei sistemului de FPC printr-un management orientat spre rezultate, cu următoarele direcții de acțiune specifice:

6. Consolidarea structurilor instituționale și a parteneriatelor în FPC;

7. Implementarea mecanismelor de asigurare a calității;

Direcțiile de acțiune transversale sunt:

8. Realizarea de studii, analize și statistici pentru FPC;

9. Adaptarea cadrului legal pentru elaborarea și implementarea noului sistem de FPC.

Diagrama sistemului de formare profesională, legăturile functionale și responsabilitățile instituționale sunt prevăzute în anexa nr. 5.

Direcțiile de acțiune pentru FPC 2005-2010

1. Constientizarea cu privire la beneficiile FPC pentru persoane, angajatori și alți factori interesați

Schimbarea mentalitatii populației, angajatorilor, partenerilor sociali și a furnizorilor de FPC trebuie considerată o preconditie pentru implementarea cu succes a strategiei de FPC. Este necesară responsabilizarea comuna a tuturor actorilor cheie, incluzând lumea afacerilor, autoritățile locale, pe toți cei care lucrează în educație și formare, asociațiile profesionale și societatea civilă și, nu în ultimul rând, cetățenii înșiși. Populația trebuie să constientizeze rolul, importanța și beneficiile FPC pentru dezvoltarea personală, reusita profesională, evitarea excluziunii sociale și pentru a avea sentimentul de apartenența la societatea în care trăiesc.

Mediul de afaceri trebuie constientizat asupra beneficiilor pe care le va aduce afacerilor și mediului economic o forta de muncă bine pregatita profesional, responsabilă și motivată.

Educația și formarea profesională au devenit mai importante ca niciodată în a determina oamenii sa aleagă calea reusitei permanente în cariera. Invatarea continua deschide perspectiva construirii unei vieți împlinite și pline de satisfactie, cu efecte pozitive asupra mediului economic și social.

Acțiuni de întreprins:

1.1. Dezvoltarea unor programe care să conducă la constientizarea și schimbarea atitudinii persoanelor și instituțiilor implicate, în favoarea creșterii motivarii participării la formare profesională continua și a învățării pe tot parcursul vieții. Aceasta înseamnă: campanii mass-media destinate unor grupuri ținta, publicarea în mod regulat de materiale relevante pentru factorii interesați, referitoare la FPC, seminarii, conferințe, programe de pregătire. Programul se adresează persoanelor, angajatorilor, decidentilor de la diferite niveluri (național, sectorial, local), privind beneficiile FPC asupra dezvoltării carierei (prin găsirea mai facila a unui loc de muncă, salarizare la un nivel superior, mobilitate ocupationala și geografică crescută, pe piața muncii naționala și europeană, dezvoltarea spiritului antreprenorial), asupra creșterii productivitatii și competitivitatii companiilor pe o piața globalizata, asupra evoluției societății românești către o societate bazată pe cunoaștere. De asemenea, programul va avea în vedere crearea unei atitudinii pozitive și favorabile a tinerilor din sistemul formal de educație pentru invatarea continua.

1.2. Diseminarea exemplelor de "bune practici" și "istorii de succes" pentru a sensibiliza persoanele, companiile, partenerii sociali asupra beneficiilor pe care le poate aduce FPC.

1.3. Diseminarea informațiilor privind oferta de servicii de informare, consiliere și orientare profesională, oferta de servicii de formare, posibilitățile de acces la aceste servicii, modalitățile de finanțare a FPC (inclusiv schemele de sprijin pentru dezvoltarea resurselor umane și perspectiva utilizării Fondului Social European).

2. Creșterea investițiilor publice și private în FPC și eficientizarea lor

Pentru a crește productivitatea și ocuparea pe piața muncii, este imperativ necesar sa crească volumul și calitatea educației și a formării profesionale, inclusiv a FPC, în contextul învățării pe tot parcursul vieții.

Este nevoie de investiții mai mari și mai eficiente, axate pe dezvoltarea resurselor umane și pe facilitarea accesului la FPC.

Totodată, strategia trebuie să includă și stimulente pentru investițiile private în dezvoltarea resurselor umane, inclusiv din partea angajatorilor și persoanelor.

Este de importanța vitala să se introducă mai multe stimulente pentru angajatori pentru a investi mai mult în formarea sistematica și perfecționarea personalului propriu.

Este nevoie, de asemenea, de o creștere a finanțării publice pentru FPC, inclusiv pentru formarea angajaților, a șomerilor și a altor grupuri defavorizate pe piața muncii.

Programul Phare Coeziune Economică și Socială, componenta de dezvoltare a resurselor umane, va asigura și în continuare finanțarea unor activități de FPC, prin implementarea schemelor de finanțare nerambursabilă.

După data aderării României la UE, Fondul Social European, prin Programul Operational Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane, va contribui la finanțarea măsurilor destinate sustinerii FPC.

Pentru a obține un impact real al măsurilor de formare profesională este necesară continuarea identificarii de surse și mecanisme de finanțare stabile care să implice toți factorii interesați, având în vedere faptul ca finanțarea din fonduri nerambursabile nu se poate substitui cheltuielilor publice sau altor cheltuieli echivalente.

Acțiuni de întreprins:

2.1. Creșterea anuală, în următorii 5 ani, a finanțării din bugetul de stat a structurilor cu atribuții în domeniul FPC (comitete sectoriale, ANC - nivel național și regional, comisii de autorizare) și dezvoltarea instrumentelor specifice (standarde ocupationale, Registrul Național al Calificarilor, programe cadru etc).

2.2. Creșterea anuală, în următorii 5 ani, cu 10 % pe an a sumelor alocate pentru FPC, din bugetul asigurărilor pentru șomaj.

2.3. Alocarea fondurilor necesare pentru finanțarea formării profesionale a personalului din instituțiile publice.

2.4. Utilizarea mai eficienta a fondurilor publice pentru FPC, pe baza prioritatilor identificate la nivel național și regional.

2.5. Stabilirea și implementarea mecanismelor de cofinantare din fonduri publice și private în vederea accesarii Fondurilor Structurale pentru dezvoltarea resurselor umane.

2.6. Inițierea unor consultări cu responsabili din ministere, din alte instituții publice, ca și din organizațiile partenerilor sociali, privind stabilirea stimulentelor financiare pentru ca angajatorii să investească mai mult în formarea profesională a angajaților.

2.7. Identificarea și operationalizarea unor scheme de cofinantare public-private pentru investiții în dezvoltarea capacității administrative și pentru funcționarea structurilor instituționale cu atribuții în FPC (de exemplu, comitetele sectoriale),

2.8. Negocierea de către partenerii sociali a prevederilor din contractele colective de muncă pentru creșterea participării la FPC, precum și posibilitatea constituirii unor fonduri sectoriale (de exemplu prin investirea unui anumit procent din cifra de afaceri sau din fondul de salarii al companiei pentru formarea profesională a angajaților).

3. Dezvoltarea unui sistem de FPC flexibil și transparent, bazat pe competente, pe baza Cadrului Național al Calificarilor

Dezvoltarea unui cadru flexibil și transparent de FPC, bazat pe competente, va permite persoanelor sa dobândească competentele necesare accesului pe piața muncii, dar și actualizarea și perfecționarea competentelor, prin formare ulterioară, pentru a răspunde exigențelor specifice locului de muncă sau pentru a se recalifica într-un nou sector ocupational. Un sistem de FPC modular va facilita, de asemenea, obținerea de către persoane a unor calificări parțiale sau complete, atât prin participarea la programe de formare profesională, cat și pe baza acreditării învățării anterioare.

Sistemul de FPC trebuie să se construiască pe un Cadru Național coerent al Calificarilor, care să asigure recunoașterea pe plan național a competentelor și calificarilor dobândite prin FPI, FPC sau prin experienta de muncă, în contexte de invatare formale, non formale sau informal, promovandu-se, astfel, cai de invatare coerente care să permită persoanelor să-și perfecționeze continuu competentele și sa dobândească calificări formale atunci când este necesar.

Dezvoltarea Cadrului Național al Calificarilor nu se poate realiza decât prin deplina implicare a partenerilor sociali, la nivelul sectoarelor de activitate.

Acțiuni de întreprins:

3.1. Acord tripartit privind reperele metodologice de definire a Cadrului Național al Calificarilor sub coordonarea Autorității Naționale pentru Calificări (ANC) și cu contribuția partenerilor sociali, prin intermediul comitetelor sectoriale.

3.2. Acord tripartit privind rolurile și responsabilitățile instituțiilor cu atribuții în dezvoltarea și actualizarea Cadrului Național al Calificarilor, inclusiv a Registrului Național al Calificarilor sub coordonarea ANC și cu contribuția partenerilor sociali, prin intermediul comitetelor sectoriale.

3.3. Dezvoltarea și implementarea metodologiilor unitare pentru definirea și validarea calificarilor, ca și pentru înscrierea acestora în Registrul Național al Calificarilor (RNC).

3.4. Dezvoltarea și actualizarea Standardelor Ocupationale (SO) și a Standardelor de Pregătire Profesională (SPP).

3.5. Asigurarea coerentei dintre FPC și FPI, prin realizarea CNC, care va introduce o terminologie comuna, SO/SPP comune, aceleași principii de certificare (bazate pe competente) și un sistem de credite transferabile care să permită recunoașterea învățării, independent de sistemul sau contextul în care aceasta a avut loc.

3.6. Introducerea unui sistem de certificare a competentelor, a calificarilor parțiale (care permit practicarea uneia sau a mai multor ocupații) și a calificarilor complete.

3.7. Dezvoltarea și implementarea metodologiei de elaborare a curriculumului /programelor modulare de studiu, centrate pe rezultatele învățării, conforme SO/SPP pentru FPC.

3.8. Dezvoltarea și implementarea unui sistem unitar de credite transferabile pentru FPC și FPI.

3.9. Adoptarea și implementarea instrumentului EUROPASS - supliment descriptiv al certificatului de calificare.

4. Îmbunătățirea rețelei de informare, consiliere și orientare profesională

Abordarea formării profesionale din perspectiva învățării pe tot parcursul vieții implica facilitarea accesului la informații relevante cu privire la oportunitatile de formare profesională și perspectivele de ocupare astfel încât fiecare cetățean să poată lua cea mai buna decizie în ceea ce privește propria dezvoltare profesională.

În acest sens, serviciile de informare, consiliere și orientare în cariera trebuie să răspundă provocarii de a veni în întâmpinarea cetățenilor cu o gama variata de metode, tehnici și instrumente cu ajutorul cărora aceștia sa acceseze, sa analizeze și sa interpreteze o multitudine de informații, asistați de specialiști în domeniu, astfel încât traseul profesional ales să fie în concordanta cu propriile abilitați și interese, dar și cu posibilitățile reale de formare și ocupare pe piața muncii.

Pentru asigurarea accesului la servicii de informare și consiliere a carierei este necesară consolidarea sistemului actual de informare și consiliere a carierei și utilizarea tehnologiilor de comunicare și informatice astfel încât acele persoane care au un anumit nivel de educație să poată beneficia de aceste servicii în regim de "auto-administrare".

Asigurarea calității serviciilor de consiliere furnizate în sistemul public sau privat este o condiție nu numai necesară dar obligatorie dacă avem în vedere faptul ca orientarea și consilierea în cariera reprezintă un instrument deosebit de util pentru gestionarea rațională a resurselor umane și asigurarea egalității de sanse în ceea ce privește accesul la educație, formare profesională și pe piața muncii.

Furnizarea de servicii de informare, consiliere și orientare în cariera la un anumit standard calitativ presupune existenta instituțiilor, specialiștilor și a finanțării adecvate precum și adoptarea unor politici coerente în domeniu.

Acțiuni de întreprins:

4.1. Îmbunătățirea calității serviciilor de informare, consiliere și orientare profesională, inclusiv prin utilizarea tehnicilor moderne.

4.2. Dezvoltarea colaborării interinstitutionale și asumarea responsabilităților pentru asigurarea tuturor tipurilor de informații necesare centrelor de consiliere, în vederea eficientizarii serviciilor oferite (locuri de muncă vacante, oferta de formare profesională, informații despre calificări, informații despre agenții economici, studii și prognoze privind piața muncii etc.)

4.3. Menținerea și optimizarea colaborării și coordonării între instituțiile cu atribuții de informare, consiliere și orientare profesională de la nivel național, regional și local, prin integrarea serviciilor furnizate de sistemul de educație și de rețeaua ANOFM într-un sistem național care să asigure continuitatea acestora.

4.4. Dezvoltarea și extinderea rețelei de centre de informare, consiliere și orientare profesională (atât în zona urbana, cat și în zona rurală);

4.5. Diversificarea metodelor de furnizare a serviciilor de informare, consiliere și orientare profesională prin utilizarea tehnologiilor informatice și de comunicații (prin e-mail, web site-uri, telefon sau echipe mobile);

4.6. Furnizarea de servicii de informare, consiliere și orientare profesională pentru grupuri cu nevoi speciale (tineri postinstitutionalizati, persoane traficate, persoane eliberate din detenție, persoane repatriate, etc.);

4.7. Elaborarea unui set de standarde de calitate a serviciilor de informare, consiliere și orientare profesională;

4.8. Elaborarea unui portofoliu de metode și instrumente pentru activitatea de informare, consiliere și orientare profesională și dezvoltarea/actualizarea profilelor ocupationale.

4.9. Realizarea unei campanii mass media de informare privind oferta de servicii de informare, consiliere și orientare profesională;

4.10. Formarea personalului cu atribuții în domeniul informării, consilierii și orientarii profesionale.

5. Asigurarea condițiilor necesare pentru evaluarea/validarea și recunoașterea experienței și învățării anterioare, inclusiv a competentelor dobândite în contexte de invatare nou formale și informale

Un sistem de FPC modular și flexibil trebuie să se bazeze pe un sistem de evaluare și recunoaștere a competentelor profesionale care să dea adulților posibilitatea de a urma diferite cai de dobândire sau actualizare a acestora, necesare pentru a face fața schimbărilor din mediul ocupational. Posibilitatea de a evalua și de a recunoaște formarea anterioară și experienta de muncă permite personalizarea formării ulterioare, rationalizarea consumului de resurse (de timp, financiare) și facilitează evoluția carierei profesionale.

Un sistem eficient de evaluare și certificare va permite recunoașterea competentelor, a calificarilor parțiale sau totale, independent de contextul în care acestea au fost dobândite: formal, non formal sau informal.

O atenție deosebită se va acorda asigurării credibilitatii sistemului, prin îmbunătățirea cadrului legislativ și instituțional existent și printr-un sistem riguros de asigurare a calității.

Acțiuni de întreprins:

5.1. Dezvoltarea/perfecționarea metodologiilor, mecanismelor și instrumentelor necesare evaluării/validării și recunoașterii experienței și a învățării anterioare, inclusiv a competentelor dobândite în contexte de invatare nonformale și informale;

5.2. Formarea personalului cu atribuții în domeniu;

5.3. Dezvoltarea capacității instituționale existente prin încurajarea și sprijinirea furnizorilor de formare, precum și a altor organizații relevante, pentru a deveni centre de evaluare a competentelor dobândite în contexte de invatare nonformale și informale, astfel încât să se asigure sanse egale pentru toți cetățenii;

5.4. Personalizarea programelor de formare prin recunoașterea competentelor profesionale dobândite anterior.

6. Consolidarea structurilor instituționale și a parteneriatelor în FPC

Dezvoltarea sistemului de FPC nu poate fi concepută în absenta unor parteneriate construite cu contribuția tuturor factorilor care pot influența evoluția sistemului, în special a partenerilor sociali, dar și a statului și a autorităților sale de reglementare, a asociațiilor profesionale, a furnizorilor de formare, a societății civile etc.

Se impune creșterea implicarii partenerilor sociali în stabilirea necesarului de competente pe piața forței de muncă, astfel încât economia sa dispună în timp util de resurse umane corespunzător calificate. Creșterea responsabilității și constientizarea rolului decizional pe care partenerii sociali trebuie să și-l asume în definirea calificarilor, dar și în promovarea și susținerea efectivă a acțiunilor de formare profesională, sunt esențiale pentru dezvoltarea și implementarea unui sistem de FPC funcțional.

Pentru dezvoltarea sistemului de FPC și armonizarea cu practicile europene, este necesar să se imbunatateasca dialogul social la nivel național și să se instituie dialogul social la nivel sectorial, prin constituirea comitetelor sectoriale. Se va asigura cadrul de reglementare a activității comitetelor sectoriale și vor fi dezvoltate instrumentele prin care acestea își vor exercita atribuțiile.

Acțiuni de întreprins:

6.1. Definitivarea rolurilor și a responsabilităților instituționale pentru toate funcțiile și structurile FPC, la toate nivelurile decizionale, avându-se în vedere, între altele, evitarea conflictului de interese;

6.2. Înființarea graduala a comitetelor sectoriale, pentru toate sectoarele de activitate;

6.3. Îmbunătățirea reprezentativitatii și specializarea pe problematica FPC a persoanelor desemnate de către partenerii sociali în structurile de dialog social din domeniu, în corelatie cu rolul și responsabilitățile acestora;

6.4. Îmbunătățirea comunicării instituționale și a parteneriatului între instituțiile cu roluri și atribuții în FPC;

6.5. Consolidarea structurilor de planificare și implementare a Fondurilor Structurale Europene, ca un instrument important în dezvoltarea pieței forței de muncă și a ocupării;

6.6. Consolidarea structurii CNFPA pentru a îndeplini rolul de Autoritate Naționala pentru Calificări (ANC). Structura trebuie definită la nivel central și regional, cu clarificarea responsabilităților referitoare la procedurile de autorizare și monitorizare a furnizorilor de formare, dezvoltarea calificarilor și asigurarea calității formării;

6.7. Consolidarea capacității administrative a Agenției Naționale pentru Ocuparea Forței de Muncă (ANOFM) cu privire la FPC;

6.8. Asistarea furnizorilor de formare existenți și a celor potențiali, pentru dezvoltarea unei oferte de FPC relevante și adecvate nevoilor de formare identificate;

6.9. Perfecționarea profesională a persoanelor care lucrează în compartimentele de resurse umane în vederea dezvoltării competentelor de identificare a cererii și ofertei de FPC în întreprindere; de fundamentare, întocmire și implementare a planurilor de formare profesională; de evaluare a impactului FPC; de imbunatatire a mediului de invatare în întreprindere.

7. Implementarea mecanismelor de asigurare a calității

Asigurarea calității în formarea profesională continua este un proces de durata, care cere integrarea tuturor actorilor cheie și activităților din sistemul de FPC și aplicarea principiilor calității atât la nivelul componentelor, cat și al sistemului ca atare. Calitatea ofertei de formare ar putea fi un argument atât pentru angajatori, cat și pentru cursanți, pentru a investi în FPC.

Modelul European de Referința privind asigurarea calității în educație și formare profesională reprezintă o propunere de criterii comune de promovare a calității în VET, atât la nivelul Statelor Membre, cat și al celorlalte tari europene luând în considerare toate criteriile și condițiile majore ale EFQM (Fundația Europeană pentru Managementul Calității) și presupune parcurgerea "ciclului calității":

- Stabilire obiective și planificare;

- Implementare;

- Analiza și evaluare;

- Feed-back și schimbare;

- Metodologie (etapa orizontala/transversala, care trebuie avută în vedere în toate etapele ciclului calității).

Pentru fiecare etapa, modelul folosește un număr de întrebări esențiale; aceasta abordare permite Statelor Membre, cat și celorlalte tari care îl aplica, sa utilizeze propriile sisteme de asigurare a calității, concentrandu-se pe aplicarea unui set limitat de criterii comune.

Introducerea mecanismelor de asigurare a calității în sistemul FPC nu poate avea loc fără implicarea profesionistilor din domeniu, a formatorilor, care sunt cel mai aproape de participantul la procesul de invatare. Formatorii trebuie să îndrume și sa sprijine persoanele, care sunt răspunzătoare pentru propria formare. O competența esențială a formatorilor consta în elaborarea și utilizarea metodelor de predare deschise și participative.

Implementarea și extinderea sistemului calității pentru furnizarea de FPC trebuie să fie asigurată de:

● Proceduri transparente și eficiente de autorizare;

● Instrumente de autoevaluare implementate la furnizorii de formare;

● Instrumente de evaluare externa a furnizorilor de formare;

● Conducerea și monitorizarea furnizarii de FPC orientate spre rezultate, pe baza indicatorilor de performanță;

● O cooperare mai strânsă între furnizorii de formare și angajatori;

● Programe de formare privind dezvoltarea expertizei profesionale pentru furnizarea de FPC;

● Programe de formare a persoanelor cu atribuții în sistemul de management al calității.

Acțiuni de întreprins:

7.1. Adoptarea, pe baza unui acord tripartit, a Cadrului Național pentru asigurarea calității în formarea profesională inițială și continua, pe baza Cadrului European pentru asigurarea calității în educație și formare profesională, stabilindu-se totodată și rolurile și responsabilitățile instituțiilor cu atribuții în managementul calității la nivel de sistem de FPC și de furnizori de FPC (publici, privati, inclusiv angajatori autorizați ca furnizori de FPC);

7.2. Elaborarea unitară a metodologiilor, procedurilor și instrumentelor necesare punerii în practica a Cadrului Național pentru asigurarea calității în FPC cu privire la:

- autorizarea furnizorilor de FPC;

- autoevaluarea furnizorilor de FPC;

- monitorizarea furnizorilor de FPC;

- evaluarea externa și auditul instituțional al furnizorilor de FPC;

- certificarea competentelor dobândite prin programele de FPC.

7.3. Elaborarea standardelor de referința, a normelor și indicatorilor pentru sistemul FPC și furnizorii FPC;

7.4. Eficientizarea și creșterea transparenței procedurilor de autorizare prin:

- Îmbunătățirea criteriilor pentru autorizarea furnizorilor de formare, sub responsabilitatea CNFPA, cu consultarea comitetelor sectoriale, în vederea aplicării acestora de către comisiile județene de autorizare. Criteriile trebuie să asigure conformitatea cu prevederile din standardele ocupationale și din standardele de pregătire profesională și un sistem de calitate, operational la nivel instituțional;

- Reconsiderarea structurilor teritoriale implicate în procesul de autorizare pentru evitarea conflictului de interese;

- Luarea în considerare, la reînnoirea autorizației, a rapoartelor de autoevaluare ale furnizorilor de formare, rapoartelor de evaluare externa, precum și a evaluărilor făcute de beneficiarii fiecărui program implementat.

7.5. Crearea unui sistem național de formare, evaluare și certificare, care să-i motiveze pe formatorii de FPC să se perfecționeze și sa devină actori cheie în creșterea calității FPC, având în vedere:

- diversificarea rolurilor, definirea competentelor și statutului și profesionalizarea specialiștilor implicați în procesul de formare profesională a adulților (formatori, tutori, maiștri-instructori, formatori de formatori);

- stimularea formării formatorilor pentru adulti prin măsuri legislative, programe naționale și internaționale dedicate, rețele de colaborare, asigurarea legăturii cu mediul de muncă;

- diversificarea ofertei de formare de formatori pentru adulti și a metodelor de formare cu accent pe TIC;

7.6. Colectarea informațiilor referitoare la formarea profesională într-o baza de date accesibila pe Internet;

7.7. Formarea personalului implicat în managementul calității FPC, având în vedere:

● Identificarea și valorificarea modalităților de finanțare pentru formarea de formatori;

● Îmbunătățirea competentelor manageriale la nivelul furnizorilor de formare, prin elaborarea standardelor ocupationale pentru personalul implicat în managementul FPC și prin dezvoltarea unor programe de formare specifice;

● Dezvoltarea unor programe de perfecționare specifice, adresate factorilor de decizie din administrația publică centrala și locală precum și a partenerilor sociali de la nivel național și sectorial implicați în fundamentarea și implementarea politicilor de FPC;

● Crearea unui sistem național de formare, evaluare și certificare a unor categorii de specialiști implicați în FPC; evaluatori de competente dobândite în sistem formal, informal sau non formal, verificatori interni și externi de centre de evaluare de competente, evaluatorii de programe de formare supuse autorizării, analistii ocupationali și alții;

● Formarea personalului cu atribuții de autorizare, monitorizare, evaluare externa și audit.

8. Realizarea de studii, analize și statistici pentru FPC

Dezvoltarea sistemului de FPC care să răspundă nevoilor pieței muncii și unei economii bazată pe cunoaștere necesita informații relevante privind evoluția meseriilor și profesiilor, tendintele de evoluție a pieței muncii, nevoile de competente și calificări ale companiilor, gradul de corelare între cererea și oferta de forta de muncă și identificarea lipsurilor, oferta de programe a furnizorilor de formare profesională și adecvarea acesteia la nevoile solicitanților.

Pentru a avea o imagine cat mai clara asupra direcțiilor de dezvoltare a FPC, domeniilor de activitate care vor fi dezvoltate pe termen scurt și mediu, trebuie stabilit un cadru metodologic pentru realizarea de analize, studii și statistici care să urmărească dinamica pieței muncii vizând ca obiective:

● Facilitarea integrării sociale a adulților, în concordanta cu aptitudinile, aspirațiile lor profesionale și nevoile pieței muncii;

● Pregătirea adulților astfel încât să facă fața cererilor de pe piața muncii naționale și europene, în condițiile integrării în UE;

● Asigurarea mobilitatii profesionale dictata de o economie în continua schimbare și de societatea informationala;

● Facilitarea accesului pe piața muncii a grupurilor ținta defavorizate, ținând seama de nevoile lor specifice.

Analizele și studiile trebuie efectuate, cu sprijinul partenerilor sociali, atât la nivel național cat și regional și local în vederea identificarii tendințelor de dezvoltare în anumite ramuri economice sau ocupații/meserii/profesii, respectiv posibilitatea de absorbție a forței de muncă calificate.

Metodele de cercetare a pieței sunt numeroase și diversificate, iar în ceea ce privește FPC trebuie să se urmărească și să se determine atât aspectele calitative cat st cele cantitative.

Este de asemenea necesar să se monitorizeze și să se înregistreze progresele realizate și eficienta obținută, prin introducerea unui sistem de repere și indicatori de atingere a rezultatelor/tintelor stabilite inițial, pentru a putea orienta și elabora politicile în domeniul pieței muncii și FPC.

Se va acționa pentru:

8.1. Dezvoltarea unui sistem de colectare și analiza a datelor referitoare la FPC (conform standardelor și regulamentelor Uniunii Europene);

8.2. Elaborarea unei metodologii de monitorizare a sistemului de FPC, bazate pe indicatori comparabili cu cei ai UE;

8.3. Elaborarea unor instrumente pentru evaluarea cererii și a ofertei de formare profesională;

8.4. Realizarea de sondaje și studii privind gradul de satisfacere a asteptarilor beneficiarilor de FPC (felul în care este apreciată oferta de FPC existenta pe piața, precum și calitatea și relevanta formării furnizate);

8.5. Evaluarea impactului investiției realizată în FPC asupra performantelor profesionale ale angajaților la locul de muncă;

8.6. Identificarea nevoilor de formare actuale și anticiparea nevoilor de formare viitoare, la nivel sectorial, pe baza programelor de dezvoltare naționale/ regionale/ locale, a informațiilor colectate sistematic, a studiilor, analizelor și prognozelor elaborate de instituții" de specialitate și alte instituții interesate.

9. Adaptarea cadrului legal pentru elaborarea și implementarea noului sistem FPC

Pentru implementarea strategiei de FPC este necesar să se modifice și să se adapteze cadrul legislativ, în vederea inlaturarii obstacolelor și dificultăților, precum și susținerea cu resurse financiare, materiale și umane adecvate. Adaptarea cadrului legislativ se referă la actele normative specifice domeniului, cele care au influența și produc efecte asupra sistemului de FPC, sau cele care trebuie armonizate cu sistemul de FPC. Acest lucru se va realiza într-o maniera integrată și coerenta, prin consultarea și implicarea tuturor factorilor interesați.

Sistemul legislativ trebuie să asigure cadrul necesar mobilizării tuturor resurselor în favoarea formării profesionale continue la toate nivelurile. El trebuie să încurajeze dialogul social, la nivel național, regional, local și sectorial, în vederea participării tuturor actorilor implicați la dezvoltarea unui sistem de formare profesională continua, flexibil și transparent care să asigure tuturor sanse egale de acces și integrare socio-profesională. În acest scop, actualul cadru legislativ va fi adaptat astfel încât să asigure:

● creșterea rolului și responsabilităților partenerilor sociali în formare profesională continua;

● creșterea investițiilor publice și private în formarea profesională continua;

● cultivarea unui climat favorabil participării la formarea profesională continua și valorificării rezultatelor acesteia, indiferent de contextul formal, non formal sau informal în care au fost obținute.

Adoptarea prevederilor legale și a celor subsecvente va avea în vedere stimularea furnizorilor de FPC, astfel încât oferta de FPC:

- sa acopere cat mai multe domenii ocupationale, inclusiv pe cele care necesita un grad înalt de investiții din partea furnizorilor de formare;

- sa satisfacă cererile de formare atât la nivel individual, cat și de companie;

- să aibă o mai larga distribuție geografică, inclusiv în zonele rurale;

- sa abordeze proactiv viitoarele nevoi de formare profesională;

- sa răspundă nevoilor de formare a spiritului antreprenorial pentru a dezvolta libera inițiativă a persoanelor individuale;

- sa răspundă nevoilor de formare ale populației rurale.

Acțiuni de întreprins:

9.1. Modificarea și completarea cadrului legislativ privind educația continua:

Legea învățământului nr. 84/1995 , republicată, cu modificările și completările ulterioare,

Ordonanța Guvernului nr. 129/2000 , republicată, cu modificările și completările ulterioare și a actelor normative subsecvente,

Ordonanța Guvernului nr. 102/1998 , aprobată cu modificări prin

Legea nr. 133/2000 ;

9.2. Modificarea și completarea

Legii nr. 132/1999 , republicată, cu modificările și completările ulterioare și a actelor normative subsecvente;

9.3. Modificarea

Legii nr. 76/2002

și a legislației secundare pentru aplicarea acesteia, inclusiv în vederea implementarii viitoarelor activități de tip FSE

9.4. Modificarea

Legii nr. 53/2003

Codul muncii, cu modificările și completările ulterioare - Titlul VII Formarea profesională - în sensul creșterii flexibilitatii modalităților de formare pentru angajați și facilitării accesului acestora la FPC

9.5. Adaptarea tuturor actelor normative care fac referire la FPC, în sensul corelării acestora cu legislația specifică FPC, cu avizul CNFPA.

Capitolul 4 IMPLEMENTAREA STRATEGIEI DE FPC PE TERMEN SCURT ȘI MEDIU

4.1. Planul de acțiune pentru implementarea Strategiei de FPC pe termen scurt și mediu

Pentru implementarea acestei strategii s-a elaborat un Plan de acțiune care cuprinde acțiunile prevăzute a se implementa pentru fiecare obiectiv strategic și direcție de acțiune, responsabilitățile instituționale, termenele și sursele de finanțare, prevăzut în anexa nr.6.

Anual, se va elabora un Plan de măsuri detaliat pentru realizarea acțiunilor prevăzute în strategie, care va include activitățile și alocarea de resurse necesare, precum și responsabilitățile specifice la nivel de instituții/structuri.

4.2. Monitorizarea implementarii Strategiei de FPC pe termen scurt și mediu

Ministerul Muncii, Solidarității Sociale și Familiei, în calitate de coordonator, are responsabilitatea generală pentru monitorizarea implementarii acestei strategii. Pentru fiecare acțiune prevăzută în Planul de acțiune pentru implementarea Strategiei de FPC pe termen scurt și mediu sunt desemnate instituțiile/organismele responsabile cu monitorizarea intermediara a acțiunilor respective și care vor raporta periodic MMSSF-ului stadiul implementarii și rezultatele obținute.

Monitorizarea implementarii strategiei se face prin:

A. Indicatori cheie

B. Indicatori naționali

C. Indicatori de realizare

A. Se folosesc următorii indicatori cheie, calculati conform metodologiei EUROSTATS care permit compararea datelor între state:

Denumire indicator cheie

A1. Participarea la procesul educațional sau de instruire

Definiția și sursa

Participarea la procesul educațional sau de instruire a persoanelor de 25-64 ani (Ped24_64) se determină prin raportarea populației de 25-64 ani, care urmează o formă de instruire (Pi24_64). Se calculează pe categorii de populație după participarea la activitatea economică (ocupată, șomeri, inactivă) și nivelul de instruire, pe sexe Sursa: LFS Eurostat

Sursa națională

INS prin AMIGO (LFS)

Periodicitatea

An, începând din 20044)

4) Primele date vor fi disponibile în septembrie 2005.

Denumire indicator cheie

A2. Rata de acces la cursurile de formare profesională continuă

Definiția și sursa

Rata de acces la cursurile de formare profesională continuă (Ra) reprezintă ponderea participanților la cursuri [N(pFPC)] în total angajați din întreprinderile care au oferit cursuri [N(FPC)]; se poate calcula și ca pondere în total număr salariați (din toate întreprinderile, indiferent dacă au oferit sau nu cursuri de formare profesională continuă) Sursa: CVTS Eurostat

Sursa națională

INS prin FORPRO

Periodicitatea

La 5-6 ani date disponibile pentru 1999; următoarea anchetă se va realiza în 2006, cu an de referință 2005

Denumire indicator cheie

A3. Ponderea cheltuielilor cu formarea profesională în totalul costului forței de muncă

Definiția și sursa

Ponderea cheltuielilor cu formarea profesională în totalul costului forței de muncă Sursa: CVTS Eurostat

Sursa națională

INS prin FORPRO

Periodicitatea

La 5-6 ani date disponibile pentru 1999; următoarea anchetă se va realiza în 2006, cu an de referință 2005

B. Se folosesc următorii indicatori naționali, care calculează pe baza datelor disponibile la nivelul Agenției Naționale pentru Ocuparea Forței de Muncă:

Denumire indicator național

B1. Ponderea cheltuielilor cu formarea profesională a șomerilor și a altor categorii de persoane, beneficiare de gratuitate, conform Legii nr. 76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru șomaj, în totalul cheltuielilor din bugetul asigurărilor pentru șomaj (BAS)

Definiție

Cheltuielile publice cu formarea profesională din BAS exprimate ca raport procentual în totalul cheltuielilor din BAS

Scop

Indicatorul arată nivelul fondurilor alocate din BAS pentru formarea profesională a șomerilor.

Simbol

Pcbas

Metoda de calcul

Se împart cheltuielile publice cu formarea profesională la total cheltuieli din BAS, iar rezultatul se înmulțește cu 100.

Date necesare

Pcbas = Chfps/Chbas*100, unde:

Pcbas - Ponderea cheltuielilor cu formarea profesională a șomerilor în totalul cheltuielilor din BAS

Chfps - cheltuielile alocate din BAS pentru formarea profesională a șomerilor

Chbas - totalul cheltuielilor din BAS

Formula

Totalul cheltuielilor din BAS pentru formarea profesională a șomerilor

Totalul cheltuielilor din BAS

Surse de date

ANOFM

Structura datelor

Calculat numai la nivel național

Interpretare

Ponderea cheltuielilor cu formarea profesională a șomerilor din total cheltuieli pentru șomeri reflectă prioritatea acordată acestei măsuri active în cadrul politicilor referitoare la forța de muncă, deplasarea ponderii spre măsuri active, în scopul de a facilita crearea oportunităților de a răspunde dinamicii pieței muncii.

Standarde de calitate

Sfera de cuprindere și acuratețea indicatorilor Chfps și Chbas

Limitări

EUROSTAT

Nu

Denumire indicator național

B2. Rata de participare a șomerilor la cursuri de formare profesională

Definiție

Proporția șomerilor cuprinși la cursuri de formare profesională, în totalul șomerilor înregistrați

Scop

Indicatorul furnizează o informație importantă relativă la nivelul de aplicare a acestui tip de măsură activă în contextul ansamblului de măsuri de sprijin în procesul de reintegrare a șomerilor pe piața muncii

Simbol

Rpfp

Metoda de calcul

Se împarte numărul de șomeri cuprinși la cursuri de formare profesională într-un an la numărul total de șomeri înregistrați, iar rezultatul se înmulțește cu 100.

Formula

Rpfp = Nsfp/Nsi*100, unde:

Rpfp - rata de participare a șomerilor la cursuri de formare profesională

Nsfp - numărul șomerilor cuprinși la cursuri de formare profesională într-un an

Nsi - numărul șomerilor ÎnregistraȚi reprezentat prin stocul mediu anual de șomeri înregistrați

Date necesare

Numărul de șomeri înregistrați este calculat ca medie aritmetică a stocurilor lunare de șomeri în decursul unui an Numărul șomerilor cuprinși la cursuri de formare profesională într-un an

Surse de date

ANOFM

Structura datelor

Se calculează la nivel național și județean

Interpretare

Nivelul ridicat al indicatorului precum și evoluția acestuia în timp relevă nevoile de formare ale șomerilor pentru a se reintegra pe piața muncii și eforturile agențiilor pentru ocuparea forței de muncă teritoriale de a activa în cursuri cât mai mulți șomeri, preîntâmpinând astfel și șomajul de lungă durată.

Standarde de calitate

Sfera de cuprindere și acuratețea indicatorilor Nsfp și Nsi.

Limitări

Indicatorul nu este disponibil și pe alte structuri

EUROSTAT

Nu

C. Indicatori de realizare vor fi stabiliți în Planurile de măsuri anuale