Decizia nr. 344/2005
referitoare la excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 50 alin. (2) și (4) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1
- Legea nr. 10/2001 8 februarie 2001 (prevederi anume) privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 -…
Are ca temei 1
- Legea nr. 47/1992 18 mai 1992 (prevederi anume) privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale
Textul nu are o structură pe articole recunoscută și este afișat ca atare.
Ioan Vida - președinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Constantin Doldur - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu - judecător
Șerban Viorel Stănoiu - judecător
Ion Tiucă - procuror
Irina Loredana Lăpădat - magistrat-asistent
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor
art. 46 alin. (2) și (4) din Legea nr. 10/2001
privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, excepție ridicată de Nicolae Teodor Moldovan și Monica-Teodora Moldovan în Dosarul nr. 4.108/2004 al Curții de Apel București - Secția a IV-a civilă.
La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, invocând în acest sens jurisprudența Curții Constituționale în materie.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Încheierea din 8 martie 2005, pronunțată în Dosarul nr. 4.108/2004, Curtea de Apel București - Secția a IV-a civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor
art. 46 alin. (2) și (4) din Legea nr. 10/2001
privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989. Excepția a fost ridicată de Nicolae Teodor Moldovan și Monica-Teodora Moldovan.
În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține în esență că prevederile legale criticate contravin principiului constituțional al garantării și ocrotirii dreptului de proprietate privată, deoarece prevăd posibilitatea menținerii valabilității actelor juridice de înstrăinare având ca obiect imobile preluate fără titlu valabil, dacă acestea au fost încheiate cu bună-credință.
Curtea de Apel București - Secția a IV-a civilă consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Se arată în acest sens că exceptarea de la sancțiunea nulității absolute a actelor juridice de înstrăinare a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, dacă acestea au fost încheiate cu bună-credință, respectiv cu respectarea dispozițiilor imperative ale legilor în vigoare la data înstrăinării lor, nu constituie o încălcare a principiului constituțional al garantării și ocrotirii dreptului de proprietate privată. Se mai arată că aceste prevederi legale "consacră expres, într-un domeniu particular (...), principiul aparenței în drept, principiu de drept civil cu aplicație generală în materia înstrăinărilor imobiliare cu titlu oneros operate de un neproprietar, prin care, pe considerațiuni de echitate și utilitate socială, se salvgardează drepturile terțului dobânditor de bună-credință în dauna adevăratului proprietar (...)", care are însă un drept de despăgubire.
Potrivit
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.
Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens se arată că prevederile
art. 46 alin. (2) din Legea nr. 10/2001
reprezintă o aplicare a principiului constituțional al garantării și ocrotirii proprietății private "din perspectiva proprietarului care a dobândit imobilul prin cumpărare de la stat, în baza legii în vigoare la data respectivă și cu respectarea întocmai a prevederilor acesteia", fiind, deci, de bună-credință la momentul cumpărării. În ceea ce privește prevederile
art. 46 alin. (4) din Legea nr. 10/2001 , Guvernul apreciază că această prevedere legală consacră regula generală în materia nulității absolute, care intervine în cazul în care la încheierea actului juridic nu au fost respectate dispoziții legale imperative, astfel încât excepția este neîntemeiată.
Avocatul Poporului consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Se arată în acest sens că prevederile legale criticate reglementează validitatea actelor juridice de înstrăinare a imobilelor preluate de stat fără titlu valabil sau cu titlu valabil, dacă au fost încheiate cu bună-credință, respectiv în conformitate cu dispozițiile imperative ale legilor în vigoare la data înstrăinării, fără să aducă atingere principiului constituțional al garantării și ocrotirii proprietății private. Se mai arată, invocându-se jurisprudența Curții Constituționale, că legiuitorul a înțeles că în conflictul de interese legitime dintre adevăratul proprietar și subdobânditorul de bună-credință al bunului său imobil să fie preferat cel din urmă, din rațiuni care vizează asigurarea securității circuitului civil și stabilitatea raporturilor juridice.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile
Legii nr. 47/1992 , reține următoarele:
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale
art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.
Așa cum rezultă din încheierea de sesizare a Curții Constituționale din data de 8 martie 2005, obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile
art. 46 alin. (2) și (4) din Legea nr. 10/2001
privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 75 din 14 februarie 2001.
a fost republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 279 din 4 aprilie 2005, dându-se textelor o nouă numerotare. Astfel,
art. 46 alin. (2) și (4) din Legea nr. 10/2001
a devenit art. 50 alin. (2) și (4), fără a se modifica substanța reglementării.
Prevederile legale criticate au următorul conținut:
- Art. 50 alin. (2) și (4): "(2) Actele juridice de înstrăinare, inclusiv cele făcute în cadrul procesului de privatizare, având ca obiect imobile preluate fără titlu valabil, sunt lovite de nulitate absolută, în afară de cazul în care actul a fost încheiat cu bună-credință. (...)
(4) Actele juridice de înstrăinare, inclusiv cele întocmite în cadrul procesului de privatizare, având ca obiect imobile preluate cu titlu valabil, sunt lovite de nulitate absolută dacă au fost încheiate cu încălcarea dispozițiilor imperative ale legilor în vigoare la data înstrăinării lor."
În opinia autorilor excepției de neconstituționalitate prevederile legale criticate contravin dispozițiilor art. 44 din Constituție, al căror conținut este următorul:
- Art. 44: (1) Dreptul de proprietate, precum și creanțele asupra statului, sunt garantate. Conținutul și limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege.
(2) Proprietatea privată este garantată și ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular. Cetățenii străini și apatrizii pot dobândi dreptul de proprietate privată asupra terenurilor numai în condițiile rezultate din aderarea României la Uniunea Europeană și din alte tratate internaționale la care România este parte, pe bază de reciprocitate, în condițiile prevăzute prin lege organică, precum și prin moștenire legală.
(3) Nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauză de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreaptă și prealabilă despăgubire.
(4) Sunt interzise naționalizarea sau orice alte măsuri de trecere silită în proprietate publică a unor bunuri pe baza apartenenței sociale, etnice, religioase, politice sau de altă natură discriminatorie a titularilor.
(5) Pentru lucrări de interes general, autoritatea publică poate folosi subsolul oricărei proprietăți imobiliare, cu obligația de a despăgubi proprietarul pentru daunele aduse solului, plantațiilor sau construcțiilor, precum și pentru alte daune imputabile autorității.
(6) Despăgubirile prevăzute în alineatele (3) și (5) se stabilesc de comun acord cu proprietarul sau, în caz de divergență, prin justiție.
(7) Dreptul de proprietate obligă la respectarea sarcinilor privind protecția mediului și asigurarea bunei vecinătăți, precum și la respectarea celorlalte sarcini care, potrivit legii sau obiceiului, revin proprietarului.
(8) Averea dobândită licit nu poate fi confiscată. Caracterul licit al dobândirii se prezumă.
(9) Bunurile destinate, folosite sau rezultate din infracțiuni ori contravenții pot fi confiscate numai în condițiile legii."
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține următoarele:
În opinia autorilor excepției de neconstituționalitate textul de lege criticat contravine principiului constituțional al garantării și ocrotirii dreptului de proprietate privată, deoarece prevede posibilitatea menținerii valabilității actelor juridice de înstrăinare având ca obiect imobile preluate fără titlu valabil, dacă acestea au fost încheiate cu bună-credință.
Analizând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că prevederile
art. 46 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 , devenit art. 50 alin. (2) în urma republicării acesteia, au mai făcut obiect al controlului de constituționalitate, prin raportare la dispozițiile art. 44 din Constituție, referitoare la dreptul de proprietate privată, și cu o motivare asemănătoare.
Astfel, prin
Decizia nr. 69 din 18 februarie 2003 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 226 din 3 aprilie 2003, Curtea Constituțională a constatat că buna-credință a fost consacrată de legiuitor ca o cauză de "asanare a nulității absolute a actelor de înstrăinare a imobilelor preluate fără titlu valabil", astfel încât în conflictul de interese legitime dintre adevăratul proprietar și subdobânditorul de bună-credință al imobilului a fost preferat cel din urmă, din rațiuni care vizează asigurarea securității circuitului civil și stabilitatea raporturilor juridice. S-a mai arătat în decizia menționată că, "din punct de vedere juridic, soluția se fundamentează pe principiul validității aparenței în drept, a cărui esență este exprimată prin adagiul error communis facit jus", iar opțiunea legiuitorului de a-l prefera pe subdobânditorul de bună-credință nu vine în contradicție cu spiritul
Legii nr. 10/2001 , și anume cu caracterul reparator consacrat de aceasta. În situația în care restituirea în natură nu mai poate opera, devin aplicabile dispozițiile art. 1 alin. (2) din legea menționată, potrivit cărora: "(2) În cazurile în care restituirea în natură nu este posibilă se vor stabili măsuri reparatorii prin echivalent. Măsurile reparatorii prin echivalent vor consta în compensare cu alte bunuri ori servicii oferite în echivalent de deținător, cu acordul persoanei îndreptățite, în acordare de acțiuni la societăți comerciale tranzacționate pe piața de capital, de titluri de valoare nominală folosite exclusiv în procesul de privatizare sau de despăgubiri bănești."
Cele statuate prin decizia menționată își mențin valabilitatea și în prezenta cauză, deoarece nu au intervenit elemente de natură să impună o reconsiderare a jurisprudenței Curții Constituționale.
În ceea ce privește prevederile
art. 50 alin. (4) din Legea nr. 10/2001 , Curtea constată că acestea reprezintă consacrarea legală a sancțiunii nulității absolute a actelor juridice încheiate cu încălcarea dispozițiilor imperative ale legilor în vigoare la data încheierii lor și nu contravin principiului constituțional al garantării și ocrotirii proprietății private. În jurisprudența sa, Curtea a statuat că garantarea și ocrotirea proprietății operează în condițiile dobândirii dreptului de proprietate cu respectarea prevederilor legale. Prin urmare, nu poate fi invocată protecția constituțională a dreptului de proprietate, în condițiile dobândirii acestui drept cu încălcarea unei norme juridice imperative.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepția de neconstituționalitate a prevederilor
art. 50 alin. (2) și (4) din Legea nr. 10/2001
privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, excepție ridicată de Nicolae Teodor Moldovan și Monica-Teodora Moldovan în Dosarul nr. 4.108/2004 al Curții de Apel București - Secția a IV-a civilă.
Definitivă și general obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 28 iunie 2005.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA Magistrat-asistent, Irina Loredana Lăpădat ___________
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.