Decizia nr. 492/2005

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Constantin Doldur - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Florentina Baltă - procuror

Valentina Bărbățeanu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

Ordonanței Guvernului nr. 7/2001

privind impozitul pe venit, precum și ale

art. 112 și 119 din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003

privind Codul de procedură fiscală, excepție ridicată de Vasile Opriș în Dosarul nr. 1.919/2005 al Curții de Apel Cluj - Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal.

La apelul nominal, pentru partea Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Zalău, răspunde Agenția Națională de Administrare Fiscală prin domnul Ionuț Cristian Mirea Buturuga, consilier juridic cu delegație la dosar. Se constată lipsa autorului excepției, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza aflându-se în stare de judecată, Curtea acordă cuvântul reprezentantului Administrației Finanțelor Publice a Municipiului Zalău, care solicită respingerea acesteia. Consideră că dispozițiile de lege criticate nu contravin, sub nici un aspect, prevederilor constituționale invocate. Astfel, arată că, pentru cazul în care contribuabilul are dreptul de a solicita restituirea sumelor de la buget,

art. 119 din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003

prevede o justă despăgubire a acestuia, stabilind că, de la expirarea termenului de 60 de zile prevăzut de art. 112 alin. (2) pentru restituirea acestor sume, se vor calcula dobânzi. Mai arată că, în speță, suma reținută autorului excepției nu reprezintă un impozit nedatorat, "întrucât acesta a fost calculat cu respectarea reglementărilor legale în vigoare, fiind un impozit anticipat stabilit pe baza veniturilor lunare realizate de contribuabil în anul 2003".

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca inadmisibilă a excepției de neconstituționalitate a prevederilor

Ordonanței Guvernului nr. 7/2001 , întrucât aceasta a fost abrogată în mod expres prin

Legea nr. 571/2003

privind Codul fiscal. În ceea ce privește excepția de neconstituționalitate a

art. 112 și 119 din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 , apreciază că se impune a fi respinsă ca neîntemeiată, considerând că dispozițiile art. 1 alin. (3) din Constituție, la care își raportează critica autorul excepției, nu sunt incidente în cauză.

La dosar, autorul excepției a depus note scrise prin care solicită admiterea acesteia. Arată că textele de lege criticate încalcă principiile statului de drept consfințite în art. 1 din Constituție, întrucât "nu precizează reactualizarea și acordarea dobânzii legale pentru impozitul restituit de organul fiscal", cu referire la impozitul reținut din salariul funcționarilor publici, care reprezintă o categorie profesională ce nu are dreptul de a obține alte venituri în afara celor din salarii. De asemenea, solicită Curții Constituționale să statueze în sensul că sumele reținute de stat trebuie să aibă același regim ca și penalitățile percepute de acesta la plata cu întârziere a utilităților.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 20 aprilie 2005, pronunțată în Dosarul nr. 1.919/2005, Curtea de Apel Cluj - Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

Ordonanței Guvernului nr. 7/2001

privind impozitul pe venit, precum și ale

art. 112 și 119 din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003

privind Codul de procedură fiscală.

Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Vasile Opriș într-o cauză civilă având ca obiect soluționarea recursului formulat împotriva sentinței prin care Tribunalul Sălaj a respins cererea sa prin care a solicitat Administrației Finanțelor Publice a Municipiului Zalău plata sumei reactualizate reprezentând impozitul pe venit pentru anul 2003, reținut în plus, precum și dobânzi legale, actualizate la data plății.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că dispozițiile de lege criticate încalcă principiile statului de drept, statuate de art. 1 alin. (3) din Constituție, întrucât "nu prevăd reactualizarea și plata dobânzii legale pentru sumele reținute ca impozit anticipat și restituite contribuabilului, atunci când e vorba de impozit pe salarii, cu precădere la funcționarii publici care nu au venituri decât din salariu".

Curtea de Apel Cluj - Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal apreciază că excepția de neconstituționalitate a prevederilor

Ordonanței Guvernului nr. 7/2001 , în întregul său, este inadmisibilă, întrucât, potrivit dispozițiilor

art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare. În ceea ce privește excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 112 și 119 din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 , care se referă la restituirea către debitori a unor sume și, respectiv, la dobânzile ce se acordă pentru sumele de restituit sau de rambursat la buget, consideră că este neîntemeiată față de conținutul art. 1 alin. (3) din Constituție.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul precizează că

Ordonanța Guvernului nr. 7/2001

a fost abrogată expres prin

art. 298 alin. (1) pct. 24 din Legea nr. 571/2003

privind Codul fiscal, iar în conformitate cu dispozițiile

art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , Curtea Constituțională se pronunță numai asupra excepțiilor de neconstituționalitate având ca obiect dispoziții legale în vigoare. În consecință, consideră că excepția de neconstituționalitate a prevederilor

Ordonanței Guvernului nr. 7/2001

este inadmisibilă. Referitor la critica de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 112 și 119 din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003

prin raportare la art. 1 alin. (3) din Constituție, care consacră principiile statului de drept, arată că nu este întemeiată, întrucât textul constituțional invocat nu este incident în cauză. Mai arată că nu poate fi reținută nici critica referitoare la faptul că

art. 112 și 119 din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003

nu prevăd reactualizarea și plata dobânzii legale, "având în vedere că art. 119 alin. (1) din Codul de procedură fiscală consacră dreptul contribuabilului la dobânda aferentă sumelor de restituit sau de rambursat de la buget, aceasta calculându-se din ziua următoare expirării termenelor prevăzute de art. 112 alin. (2) și art. 199 din același cod, cuantumul acestei dobânzi fiind același cu cel al dobânzilor datorate pentru neplata la scadență a obligațiilor fiscale". De asemenea, mai arată că, în temeiul art. 2 alin. (3) din Codul de procedură fiscală, devin aplicabile și prevederile art. 371^2 din Codul de procedură civilă, referitoare la actualizarea obligației de plată cuprinse în titlul executoriu.

Avocatul Poporului apreciază că excepția de neconstituționalitate a prevederilor

Ordonanței Guvernului nr. 7/2001

privind impozitul pe venit, în întregul său, este inadmisibilă, întrucât, la data sesizării Curții Constituționale, acestea erau abrogate; or, potrivit prevederilor

art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , Curtea Constituțională se pronunță numai asupra excepțiilor de neconstituționalitate având ca obiect dispoziții legale în vigoare. Consideră că prevederile

art. 112 și 119 din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003

sunt constituționale, dispozițiile art. 1 alin. (3) din Constituție, invocate de autorul excepției, neavând incidență în cauză.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului și al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile autorului excepției, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie, conform încheierii de sesizare, prevederile

Ordonanței Guvernului nr. 7/2001

privind impozitul pe venit, în integralitatea sa, precum și prevederile

art. 112 și 119 din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003

privind Codul de procedură fiscală, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 560 din 24 iunie 2004. Ulterior sesizării Curții Constituționale, în temeiul

art. III din Ordonanța Guvernului nr. 20/2005

pentru modificarea și completarea

Ordonanței Guvernului nr. 92/2003

privind Codul de procedură fiscală, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 101 din 31 ianuarie 2005, aprobată cu modificări și completări prin

Legea nr. 210/2005 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 580 din 5 iulie 2005,

Ordonanța Guvernului nr. 92/2003

a fost republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 863 din 26 septembrie 2005, dându-se textelor o nouă numerotare. Astfel, art. 112 și 119 au devenit art. 113, respectiv art. 120. Acestea au următorul conținut:

- Art. 113: "(1) Se restituie, la cerere, debitorului următoarele sume:

a) cele plătite fără existența unui titlu de creanță;

b) cele plătite în plus față de obligația fiscală;

c) cele plătite ca urmare a unei erori de calcul;

d) cele plătite ca urmare a aplicării eronate a prevederilor legale;

e) cele de rambursat de la bugetul de stat;

f) cele stabilite prin hotărâri ale organelor judiciare sau ale altor organe competente potrivit legii;

g) cele rămase după efectuarea distribuirii prevăzute la art. 167;

h) cele rezultate din valorificarea bunurilor sechestrate sau din reținerile prin poprire, după caz, în temeiul hotărârii judecătorești prin care se dispune desființarea executării silite.

(2) Prin excepție de la prevederile alin. (1), sumele de restituit reprezentând diferențe de impozite rezultate din regularizarea anuală a impozitului pe venit datorat de persoanele fizice se restituie din oficiu de organele fiscale competente, în termen de cel mult 60 de zile de la data comunicării deciziei de impunere.

(3) Diferențele de impozit pe venit de restituit mai mici de 5 lei (RON) vor rămâne în evidența fiscală spre a fi compensate cu datorii viitoare, urmând a se restitui atunci când suma cumulată a acestora depășește limita menționată.

(4) Prin excepție de la alin. (3), diferențele mai mici de 5 lei (RON) se vor putea restitui în numerar numai la solicitarea contribuabilului.

(5) În cazul restituirii sumelor în valută confiscate, aceasta se realizează conform legii, în lei la cursul de referință al pieței valutare pentru euro, comunicat de Banca Națională a României, de la data rămânerii definitive și irevocabile a hotărârii judecătorești prin care se dispune restituirea.

(6) Dacă debitorul înregistrează obligații fiscale restante, sumele prevăzute la alin. (1) și (2) se vor restitui numai după efectuarea compensării potrivit prezentului cod.

(7) În cazul în care suma de rambursat sau de restituit este mai mică decât obligațiile fiscale restante ale debitorului, se va efectua compensarea până la concurența sumei de rambursat sau de restituit.

(8) În cazul în care suma de rambursat sau de restituit este mai mare decât suma reprezentând obligații fiscale restante ale debitorului, se va efectua compensarea până la concurența obligațiilor fiscale restante, diferența rezultată restituindu-se debitorului.

(9) Procedura de restituire și de rambursare a sumelor de la buget, inclusiv modalitatea de acordare a dobânzilor prevăzute la art. 120, se aprobă prin ordin al ministrului finanțelor publice.";

- Art. 120: "(1) Pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget contribuabilii au dreptul la dobândă din ziua următoare expirării termenului prevăzut de art. 113 alin. (2) sau art. 199, după caz. Acordarea dobânzilor se face la cererea contribuabililor.

(2) Nivelul dobânzii este cel prevăzut la art. 116 alin. (5) și se suportă din același buget din care se restituie ori se rambursează, după caz, sumele solicitate de către plătitori."

În opinia autorului excepției de neconstituționalitate textele de lege criticate contravin dispozițiilor art. 1 alin. (3) din Constituție, care au următorul cuprins:

- Art. 1 alin. (3): "România este stat de drept, democratic și social, în care demnitatea omului, drepturile și libertățile cetățenilor, libera dezvoltare a personalității umane, dreptatea și pluralismul politic reprezintă valori supreme, în spiritul tradițiilor democratice ale poporului român și idealurilor Revoluției din decembrie 1989, și sunt garantate."

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține următoarele:

Autorul excepției a invocat neconstituționalitatea

Ordonanței Guvernului nr. 7/2001

privind impozitul pe venit, în integralitatea sa. Se observă însă că, la data sesizării Curții Constituționale, actul normativ criticat era abrogat expres prin

art. 298 alin. (1) pct. 24 din Legea nr. 571/2003

privind Codul fiscal. Conform dispozițiilor

art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , "Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare (...)". Prin urmare, excepția de neconstituționalitate a prevederilor

Ordonanței Guvernului nr. 7/2001

privind impozitul pe venit este inadmisibilă.

De asemenea, autorul excepției de neconstituționalitate critică și dispozițiile art. 113 - "Restituiri de sume" și art. 120 - "Dobânzi în cazul sumelor de restituit sau de rambursat de la buget" din

Ordonanța Guvernului nr. 92/2003

privind Codul de procedură fiscală. Autorul excepției nu argumentează însă pretinsa contradictorialitate dintre acestea și cele ale art. 1 alin. (3) din Constituție, la care își raportează critica, limitându-se la simpla afirmare a neconstituționalității acestora. Așa cum se observă și din denumirile marginale, textele de lege criticate reglementează aspecte referitoare la modul de restituire a unor diferite tipuri de sume de la buget, precum și la acordarea dobânzilor. Or, textul amintit din Legea fundamentală statuează principiile pe care se întemeiază statul român. De aceea, nu se poate stabili incidența acestora în soluționarea excepției de neconstituționalitate. Ca atare, excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 113 și 120 din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003

privind Codul de procedură fiscală va fi respinsă ca neîntemeiată.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

I. Respinge ca inadmisibilă excepția de neconstituționalitate a prevederilor

Ordonanței Guvernului nr. 7/2001

privind impozitul pe venit, excepție ridicată de Vasile Opriș în Dosarul nr. 1.919/2005 al Curții de Apel Cluj - Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal.

II. Respinge ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 113 și 120 din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003

privind Codul de procedură fiscală, excepție ridicată de același autor în același dosar.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 29 septembrie 2005.