Decizie · Curtea Constituțională

Decizia nr. 442/2005

referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 25 și art. 27 din Codul penal, precum și ale art. 28^1 pct. 1 lit. b), art. 38 și art. 262 pct. 1 lit. a) din Codul de procedură penală

prezumat în vigoare

Data actului
15 septembrie 2005
Emitent
Curtea Constituțională
Publicat în
Monitorul Oficial nr. 943 din 21 octombrie 2005
Citează
3 acte
Structură
0 articole · 18.774 caractere
Sursă
legislatie.just.ro

Legături cu alte acte

Ce face acest act

Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 2

  • Legea nr. 15/1968 21 iunie 1968 (prevederi anume) privind adoptarea Codului penal al României
  • Legea nr. 47/1992 18 mai 1992 (prevederi anume) privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale

Pune în aplicare 1

  • Legea nr. 15/1968 21 iunie 1968 (prevederi anume) privind adoptarea Codului penal al României

Are ca temei 2

  • Legea nr. 15/1968 21 iunie 1968 (prevederi anume) privind adoptarea Codului penal al României
  • Legea nr. 47/1992 18 mai 1992 (prevederi anume) privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale

Textul nu are o structură pe articole recunoscută și este afișat ca atare.

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Iuliana Nedelcu - procuror

Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 25 și 27 din Codul penal, precum și ale art. 28^1, art. 38 și art. 262 pct. 1 lit. a) din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Elena Cârpaci în Dosarul nr. 3.583/2004 al Judecătoriei Timișoara.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, apreciind că dispozițiile legale criticate din Codul penal, care definesc și stabilesc pedeapsa pentru instigator, se aplică tuturor persoanelor aflate în aceeași situație juridică și, prin urmare, nu contravin art. 16 din Constituție. De asemenea, arată că, potrivit jurisprudenței Curții Constituționale, instituirea unor reguli speciale de procedură este un atribut exclusiv al legiuitorului.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 13 aprilie 2005, pronunțată în Dosarul nr. 3.583/2004, Judecătoria Timișoara a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 25 și 27 din Codul penal, precum și ale art. 28^1 , art. 38 și art. 262 pct. 1 lit. a ) din Codul de procedură penală. Excepția a fost ridicată de Elena Cârpaci, prin apărător ales, într-un dosar penal având ca obiect săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 25 raportat la art. 281, 289, 291 și 292 din Codul penal, cu aplicarea art. 33 lit. a) din Codul penal.

În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia susține că dispozițiile legale criticate instituie un tratament juridic "diferențiat al cetățenilor țării, pe categorii, după calitatea acestora", întrucât art. 28^1 din Codul penal creează o discriminare a cetățenilor după funcția lor, ceea ce contravine principiului egalității în fața legii. Autorul excepției mai arată că dispozițiile legale criticate tind să sustragă anumite categorii socioprofesionale de la aplicarea legii, de la o cercetare penală corectă, efectuată de aceleași organe care efectuează cercetarea penală a oricărui cetățean. Astfel, prin înlăturarea clasei notarilor publici de la competența materială a judecătoriei se creează o discriminare între cetățeni, după criteriul funcției și calității lor socioprofesionale. Ca urmare a dispozițiilor legale criticate, notarii publici sunt judecați de către curtea de apel, ca instanță de fond și de Înalta Curte de Casație și Justiție, ca instanță de recurs, "fiind eliminată și una din căile de atac și verificare a legalității unei hotărâri, respectiv apelul". O astfel de diferențiere nu-și are justificarea constituțională, "putând da naștere la speculații privind motivația reală care a stat la baza acestei diferențieri", ceea ce ar avea ca efect încălcarea principiilor imparțialității și independenței justiției, consacrate de art. 123 din Constituție, precum și a principiului referitor la dreptul la un proces echitabil, prevăzut de art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Mai arată că, având în vedere considerentele sus-menționate, "asemenea reglementări și practici care sustrag de la competența obișnuită a instanțelor anumiți cetățeni, după calitatea acestora, tind a echivala în acest caz cu situația unor instanțe extraordinare, în sensul art. 125 alin. (2) din Constituție".

Cu privire la art. 25 și 27 din Codul penal, susține că acestea sunt neconstituționale, întrucât prevăd că instigatorul va fi pedepsit ca și autorul faptei penale.

În final, invocă aspecte de fapt care au fost evidențiate pe parcursul soluționării cauzei și care, în opinia sa, au creat o situație "hilară, nonprocesuală și stupidă".

Judecătoria Timișoara și-a exprimat opinia în sensul că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, arătând că nici una dintre dispozițiile legale criticate nu conduce la o discriminare între cetățeni în raport de rasă, de naționalitate, de origine etnică, de limbă, de religie, de sex, de opinie, de apartenență politică, de avere sau de origine socială, care ar contraveni art. 4 și 16 din Constituție. În cauză nu există nici un element care să ducă la ideea unei discriminări, "dată fiind etnia romă din care aceasta face parte, întrucât soluția de disjungere este o urmare a faptului că prezumtivul autor al infracțiunii prevăzute de art. 289 din Codul penal nu a putut fi identificat, fără a se urmări în acest fel crearea unor avantaje respectivului autor, în raport de inculpata din prezenta cauză, căreia i s-a reținut calitatea de instigator la săvârșirea acelei infracțiuni".

Totodată, instanța apreciază că art. 25 și 27 din Codul penal nu contravin prevederilor constituționale invocate de autorul excepției, întrucât prin coroborarea acestora cu dispozițiile art. 38 din Codul de procedură penală nu s-a urmărit în nici un fel discriminarea inculpatei, ci doar o mai bună judecată a cauzei, mai bună judecată care poate presupune și cercetarea de îndată a persoanelor apreciate ca fiind instigatori sau complici la săvârșirea unei infracțiuni.

Nici stabilirea de către legiuitor a unor limite de pedeapsă speciale, identice în cazul instigatorului și al autorului unei infracțiuni, nu este de natură a încălca în vreun fel drepturile fundamentale garantate prin Constituție.

De asemenea, consideră că reglementarea diferită a competenței în raport de calitatea persoanei nu creează discriminări între cetățeni, încălcând astfel Constituția, ci, din contră, este de natură a oferi garanții unor anumite persoane, printre care se numără și notarii, că faptele pentru a căror săvârșire sunt cercetați, "fiind mai complexe și mai grave decât fapte similare săvârșite de către persoane care nu au această calitate", vor fi date spre judecare unor instanțe care le vor instrumenta cu competența profesională necesară.

Potrivit dispozițiilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, cu următoarea motivare:

Dispozițiile legale criticate, stabilind competența, inclusiv a celei după calitatea persoanei, intră în atributul exclusiv al legiuitorului, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituție. Legiuitorul poate prevedea, în situații deosebite, reguli speciale de procedură, precum și modalități de exercitare a drepturilor procesuale, fără a aduce atingere principiului constituțional înscris în art. 124 alin. (2) din Constituție referitor la unicitatea, imparțialitatea și egalitatea pentru toți a justiției.

Referitor la încălcarea art. 16 din Constituție, arată că, așa cum a statuat Curtea Constituțională în repetate rânduri, legiuitorul poate institui reguli speciale de procedură atâta timp cât aceasta nu se face în mod discriminatoriu. Art. 28^1 din Codul de procedură penală nu creează nici o discriminare pe motive de rasă, de naționalitate, de origine etnică, de limbă, de religie, de sex, de opinie, de apartenență politică, de avere sau de origine socială, egalitatea presupunând egala răspundere a cetățenilor pentru faptele săvârșite, dar nu și identitatea de instanțe care soluționează asemenea fapte.

Reglementarea diferită a competenței în raport cu calitatea persoanei nu este de natură a crea discriminări, ci, din contră, este de natură a oferi garanții unor anumite persoane, printre care se numără și notarii, că faptele pentru a căror săvârșire sunt cercetați, "fiind mai complexe și mai grave decât fapte similare săvârșite de către persoane care nu au această calitate", vor fi date spre judecare unor instanțe care le vor instrumenta cu competența profesională necesară. Astfel, nu rezultă că inculpata ar fi discriminată și nici că aceste persoane ar beneficia de un tratament procesual penal diferit sau că ar fi exonerate de răspundere.

În sensul celor arătate mai sus, cu privire la principiul egalității, invocă

Decizia Curții Constituționale nr. 25/1999 .

Avocatul Poporului apreciază că dispozițiile legale criticate nu contravin art. 16 din Constituție, întrucât se aplică în mod egal tuturor celor vinovați de instigare la săvârșirea unei fapte penale, fără privilegii și fără discriminări. Principiul egalității nu înseamnă uniformitate, iar la situații inegale tratamentul nu poate fi decât diferit. Totodată, fiind norme de procedură, consideră că dispozițiile legale criticate sunt în deplină concordanță cu prevederile art. 126 alin. (2) din Constituție.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat Curții Constituționale punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și celor ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum rezultă din încheierea de sesizare a Curții Constituționale, îl constituie dispozițiile art. 25 și 27 din Codul penal, precum și ale art. 28^1, art. 38 și art. 262 pct. 1 lit. a) din Codul de procedură penală. Cu privire la art. 28^1 din Codul de procedură penală, Curtea constată că, în realitate, autorul excepției de neconstituționalitate critică doar prevederile lit. b) a pct. 1 al acestui articol.

Prin urmare, dispozițiile legale criticate au următorul cuprins:

- Art. 25 din Codul penal: "Instigator este persoana care, cu intenție, determină pe o altă persoană să săvârșească o faptă prevăzută de legea penală.";

- Art. 27 din Codul penal: "Instigatorul și complicele la o faptă prevăzută de legea penală săvârșită cu intenție se sancționează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru autor. La stabilirea pedepsei se ține seama de contribuția fiecăruia la săvârșirea infracțiunii, precum și de dispozițiile art. 72.";

- Art. 28^1 pct. 1 lit. b) din Codul de procedură penală: "Curtea de Apel judecă: 1. în primă instanță: [...] b) infracțiunile săvârșite de judecătorii de la judecătorii și tribunale, de procurorii de la parchetele de pe lângă aceste instanțe, precum și de notarii publici.";

- Art. 38 din Codul de procedură penală: "În cazul de indivizibilitate prevăzut de art. 33 lit. a), precum și în toate cazurile de conexitate, instanța poate dispune, în interesul unei bune judecăți, disjungerea cauzei, astfel încât judecarea unora dintre infractori sau dintre infracțiuni să se poată face separat.";

- Art. 262 pct. 1 lit. a) din Codul de procedură penală: "Dacă procurorul constată că au fost respectate dispozițiile legale care garantează aflarea adevărului, că urmărirea penală este completă, existând probele necesare și legal administrate, procedează, după caz, astfel: 1. când din materialul de urmărire penală rezultă că fapta există, că a fost săvârșită de învinuit sau de inculpat și că acesta răspunde penal: a) dacă acțiunea penală nu a fost pusă în mișcare în cursul urmăririi penale, dă rechizitoriu prin care pune în mișcare acțiunea penală și dispune trimiterea în judecată;".

Autorul excepției de neconstituționalitate susține că dispozițiile legale criticate contravin prevederilor art. 4 și art. 16 alin. (1) și (2) din Constituție, care au următorul cuprins:

- Art. 4: " (1) Statul are ca fundament unitatea poporului român și solidaritatea cetățenilor săi.

(2) România este patria comună și indivizibilă a tuturor cetățenilor săi, fără deosebire de rasă, de naționalitate, de origine etnică, de limbă, de religie, de sex, de opinie, de apartenență politică, de avere sau de origine socială.";

- Art. 16 alin. (1) și (2): "Cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări.

(2) Nimeni nu este mai presus de lege.";

- Art. 126 alin. (5): "Este interzisă înființarea de instanțe extraordinare. Prin lege organică pot fi înființate instanțe specializate în anumite materii, cu posibilitatea participării, după caz, a unor persoane din afara magistraturii."

De asemenea, autorul excepției susține că dispozițiile legale criticate contravin și prevederilor art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care au următorul conținut: "Orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public și într-un termen rezonabil a cauzei sale, de către o instanță independentă și imparțială, instituită de lege, care va hotărî fie asupra încălcării drepturilor și obligațiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricărei acuzații în materie penală îndreptate împotriva sa. Hotărârea trebuie să fie pronunțată în mod public, dar accesul în sala de ședințe poate fi interzis presei și publicului pe întreaga durată a procesului sau a unei părți a acestuia în interesul moralității, al ordinii publice ori al securității naționale într-o societate democratică, atunci când interesele minorilor sau protecția vieții private a părților la proces o impun, sau în măsura considerată absolut necesară de către instanță atunci când, în împrejurări speciale, publicitatea ar fi de natură să aducă atingere intereselor justiției."

Analizând excepția de neconstituționalitate ridicată, Curtea reține următoarele:

I. În ceea ce privește dispozițiile art. 25 și 27 din Codul penal și ale art. 38 și art. 262 pct. 1 lit. a) din Codul de procedură penală, Curtea constată că, în realitate, autorul excepției este nemulțumit de modul în care s-au aplicat de către instanța de judecată și de către organele de urmărire penală prevederile legale sus-menționate, aspecte care țin de competența instanțelor judecătorești, iar nu de cea a Curții Constituționale, care, potrivit

art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată.

Pe de altă parte, în susținerea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia nu a precizat, referitor la dispozițiile art. 25 și art. 27 din Codul penal și ale art. 38 și art. 262 pct. 1 lit. a) din Codul de procedură penală, care sunt motivele de neconstituționalitate, neindicând nici un text sau principiu din Constituție pretins a fi încălcat de dispozițiile sus-menționate, iar potrivit

art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, sesizările trebuie motivate.

Pentru aceste considerente, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 25 și art. 27 din Codul penal și ale art. 38 și art. 262 pct. 1 lit. a) din Codul de procedură penală urmează a fi respinsă ca inadmisibilă.

II. Referitor la prevederile art. 28^1 pct. 1 lit. b) din Codul de procedură penală, Curtea Constituțională a statuat prin numeroase decizii, precum

Decizia nr. 206 din 4 mai 2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 471 din 26 mai 2004, că acestea sunt constituționale, constatând că stabilirea competenței, inclusiv a celei după calitatea persoanei, precum și instituirea regulilor de desfășurare a procesului în fața instanțelor judecătorești, deci și reglementarea căilor de atac, este de competența exclusivă a legiuitorului, așa cum reiese din prevederile art. 126 alin. (2) din Constituție, potrivit cărora competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege.

Curtea a mai reținut că prevederile de lege criticate nu încalcă nici dreptul la un proces echitabil, reglementat de prevederile art. 21 alin. (3) din Constituție, precum și de dispozițiile art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, întrucât nu înlătură posibilitatea inculpaților de a beneficia de drepturile și garanțiile procesuale instituite prin lege, în cadrul unui proces public, judecat de către o instanță independentă, imparțială și stabilită prin lege, într-un termen rezonabil, condiții care sunt asigurate și în situația judecării cauzelor în primă instanță de către curțile de apel. Totodată textele criticate asigură dreptul la două grade de jurisdicție (judecata în primă instanță și judecata în recurs) în materie penală, reglementat de art. 2 din Protocolul nr. 7 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

În speță nu au intervenit elemente noi de natură să justifice schimbarea jurisprudenței Curții Constituționale în materie.

Cu privire la pretinsa încălcare a prevederilor art. 126 alin. (5) din Constituție referitoare la interzicerea înființării unor instanțe extraordinare, Curtea observă că acestea nu au pertinență în cauza de față.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

1. Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 25 și 27 din Codul penal și ale art. 38 și art. 262 pct. 1 lit. a) din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Elena Cârpaci în Dosarul nr. 3.583/2004 al Judecătoriei Timișoara.

2. Respinge, ca fiind neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 28^1 pct. 1 lit. b) din Codul de procedură penală, excepție ridicată de același autor în același dosar.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 15 septembrie 2005.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Ioana Marilena Chiorean

Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.