Decizia nr. 564/2005

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Constantin Doldur - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Marinela Mincă - procuror

Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 124 din Codul penal, excepție ridicată de Dumitru Octavian Rădulescu în Dosarul nr. 760/2005 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția penală.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca nefondată, deoarece textul legal criticat nu instituie nici un privilegiu de natură să afecteze principiul egalității în fața legii. Se poate constata că, în realitate, critica autorului excepției vizează completarea art. 124 din Codul penal și nu o eventuală contrarietate a acestuia cu prevederile din Legea fundamentală invocate.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 15 iunie 2005, pronunțată în Dosarul nr. 760/2005, Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 124 din Codul penal, excepție ridicată de Dumitru Octavian Rădulescu, într-o cauză având ca obiect soluționarea unui recurs în materie penală.

În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia susține că dispozițiile art. 124 din Codul penal sunt neconstituționale în măsura în care sunt interpretate în sensul că nu se aplică și în cazul suspendărilor. Astfel, consideră că de vreme ce o faptă penală este "uitată în cazul întreruperilor", ar trebui ca aceleași rațiuni privitoare la trecerea timpului să fie aplicabile și în cazul suspendărilor, cu atât mai mult cu cât această interpretare este susținută prin opinii din doctrină.

Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția penală opinează că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece dispozițiile legale criticate nu îngrădesc dreptul cetățenilor de a fi egali în drepturi, dreptul părților la un proces echitabil și la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil și nici dispozițiile referitoare la înfăptuirea justiției.

Potrivit

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, cu motivarea că dispozițiile art. 124 din Codul penal nu instituie nici un privilegiu întemeiat pe vreunul dintre criteriile prevăzute de art. 4 din Constituție și nici nu se împiedică accesul liber la justiție, așa cum fără temei susține autorul excepției. De asemenea, Guvernul apreciază că dispozițiile art. 124 din Constituție invocate în susținerea excepției nu sunt relevante în cauză.

Avocatul Poporului consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece dispozițiile art. 124 din Codul penal, care reglementează prescripția specială, nu aduc atingere prevederilor Legii fundamentale referitoare la egalitatea cetățenilor în fața legii și a autorităților publice și nici celor referitoare la unicitatea, imparțialitatea și egalitatea justiției.

În plus, dispozițiile legale criticate sunt în acord și cu prevederile privitoare la dreptul părților la un proces echitabil și la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil, deoarece învinuitul sau inculpatul se poate adresa instanțelor judecătorești cu cereri, opoziții și întâmpinări și poate exercita toate căile legale de atac în condițiile procedurale stabilite de lege.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională constată că a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 124 din Codul penal, cu următorul conținut: "Prescripția înlătură răspunderea penală oricâte întreruperi ar interveni, dacă termenul de prescripție prevăzut în art. 122 este depășit cu încă jumătate."

Autorul excepției de neconstituționalitate susține că prin dispozițiile legale criticate sunt încălcate prevederile constituționale ale art. 16 referitoare la Egalitatea în drepturi, ale art. 21 alin. (3) referitoare la dreptul părților la un proces echitabil, precum și ale art. 124 alin. (2) privind imparțialitatea, unicitatea și egalitatea justiției.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că dispozițiile art. 124 din Codul penal referitoare la prescripția specială, ca o cauză care înlătură răspunderea penală, nu aduc atingere dispozițiilor Legii fundamentale referitoare la egalitatea cetățenilor în fața legii și a autorităților publice, precum și celor referitoare la unicitatea, egalitatea și imparțialitatea justiției, deoarece nu instituie nici un fel de discriminări de natură a determina aplicarea lor în mod diferențiat tuturor inculpaților care se află în aceeași situație juridică.

Referitor la prevederile cuprinse în art. 21 alin. (3) din Constituție, și anume cele care privesc dreptul la un proces echitabil și la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil, Curtea reține că textul legal criticat de autorul excepției nu oprește părțile interesate de a apela la instanțele judecătorești, de a fi apărate și de a se prevala de toate garanțiile procesuale care condiționează un proces echitabil.

Deosebit de aceste considerente, Curtea mai constată că autorul excepției cere, în esență, completarea art. 124 din Codul penal, în sensul includerii în calculul termenului de prescripție specială și a perioadei în care procesul penal a fost suspendat. Aceasta este însă o problemă de reglementare, ce intră în atribuțiile legiuitorului și care, potrivit

art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , excede competenței instanței de control constituțional.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 124 din Codul penal, excepție ridicată de Dumitru Octavian Rădulescu în Dosarul nr. 760/2005 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția penală.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 25 octombrie 2005.