Decizia nr. 504/2005

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Constantin Doldur - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Ion Predescu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Ion Tiucă - procuror

Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 454 alin. 1 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Eurom Bank - S.A. în Dosarul nr. 10.151/2004 al Judecătoriei Sectorului 3 București.

La apelul nominal răspunde avocat Neguțu Adriean, pentru Societatea Comercială "ACS Poieni" - S.R.L. din București, lipsind celelalte părți, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, apărătorul Societății Comerciale "ACS Poieni" - S.R.L. din București solicită respingerea excepției ca fiind neîntemeiată, invocând

Decizia Curții Constituționale nr. 178/2004

și depunând în acest sens concluzii scrise.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, invocând jurisprudența Curții Constituționale în această materie și apreciind că dispozițiile legale criticate nu contravin prevederilor sau principiilor constituționale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 12 octombrie 2004, pronunțată în Dosarul nr. 10.151/2004, Judecătoria Sectorului 3 București a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 454 alin. 1 din Codul de procedură civilă. Excepția a fost ridicată de Eurom Bank - S.A., contestatoare într-o cauză civilă având ca obiect soluționarea unei contestații la executare introduse împotriva intimatei Societatea Comercială "ACS Poieni" - S.R.L.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că prin dispoziția legală criticată, care constituie o excepție de la regula generală prevăzută de art. 387 din Codul de procedură civilă, se instituie o discriminare între cei doi factori implicați în procesul de executare. Astfel, un creditor, uzând de prevederea legală atacată, poate să lipsească un prezumtiv debitor - persoană juridică - de mijloace importante pentru activitatea sa economică normală. Autorul excepției apreciază că "este surprinzătoare această renunțare la minima protecție a debitorului, care nu este înștiințat decât postfactum despre faptul că nu mai poate să își utilizeze mijloacele bănești", ceea ce creează o situație de inegalitate între cele două părți, contravenind astfel art. 16 din Constituție.

Pe de altă parte, autorul excepției consideră că dispoziția legală criticată îngrădește dreptul debitorului de a se adresa justiției pentru apărarea intereselor sale legitime. Astfel, în situația celorlalte modalități de executare, acestea pot fi contestate și înainte ca debitorul să fie lipsit de bunul său, adică imediat după somație, însă, prin derogare, în cazul popririi, debitorul nu poate introduce contestație decât după ce conturile sale bancare au fost blocate. Ca atare, se interzice accesul la justiție în perioada cuprinsă între emiterea somației (ca act începător al oricărei executări silite care în situația expusă nu se mai emite) și indisponibilizarea efectivă prin poprire a conturilor debitorului, spre deosebire de celelalte modalități de executare silită care încep cu o somație. Astfel, se restrânge efectiv posibilitatea părții de a se adresa justiției și se aduce o atingere gravă dreptului fundamental prevăzut de art. 21 alin. (2) din Constituție.

Mai apreciază autorul excepției că, în mod indirect, dispoziția legală criticată aduce atingere și dreptului la apărare prevăzut de art. 24 din Constituție, întrucât, în cazul popririi, debitorul este lipsit de dreptul de a-și utiliza mijloacele bănești, fără ca în prealabil să fie înștiințat despre aceasta și fără a se putea apăra înainte de deposedarea efectivă.

Judecătoria Sectorului 3 București și-a exprimat opinia în sensul că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, întrucât poprirea este reglementată în secțiunea a V-a a capitolului II din Codul de procedură civilă, ca o procedură specială, pentru rațiuni specifice ce țin de prevenirea unor eventuale abuzuri ale debitorilor, aceștia beneficiind de toate garanțiile procesuale pentru realizarea drepturilor lor prin exercitarea contestației la executare.

Potrivit dispozițiilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Astfel, procedura de judecată, incluzând și faza executării silite, se întemeiază pe dispozițiile art. 126 alin. (2) din Constituție, care prevăd că reglementarea procedurii de judecată se face prin lege, dând astfel libertate legiuitorului să statueze în asemenea domenii. Norma criticată face parte din ansamblul prevederilor privind executarea silită, instituție procedurală al cărei scop este reprezentat de realizarea definitivă și practică a unor drepturi recunoscute printr-o hotărâre judecătorească sau un alt titlu executoriu. Apărarea drepturilor și intereselor legitime ale creditorului urmăritor și ale debitorului urmărit este asigurată de controlul instanței asupra întregii executări, control care funcționează, printre altele, prin mecanismul contestației la executare, cale de atac specifică acestei proceduri aflate la îndemâna debitorului urmărit, în situația în care acesta se consideră vătămat prin executare.

Totodată, invocă și considerentele Deciziilor Curții Constituționale nr. 178/2004 și nr. 336/2004, prin care s-a statuat că dispozițiile legale criticate nu contravin prevederilor art. 16, 21 și nici celor ale art. 24 din Constituție.

Avocatul Poporului apreciază că excepția de neconstituționalitate invocată este neîntemeiată. Astfel, cât privește pretinsa încălcare a prevederilor art. 21 din Constituție, apreciază că poprirea se realizează prin intermediul unei proceduri suple și rapide în vederea recuperării creditului, dispozițiile legale criticate având ca finalitate tocmai asigurarea celerității executării prestației la care debitorul este obligat printr-un titlu executoriu. În considerarea acestor rațiuni și pentru prevenirea unor eventuale abuzuri din partea debitorilor rău-platnici, în sensul tergiversării executării obligațiilor ce le incumbă, legiuitorul a prevăzut în mod expres înființarea popririi fără obligația somării prealabile a debitorului. Însă, în condițiile în care respectivul debitor are posibilitatea de a lua cunoștință despre înființarea popririi, textul de lege criticat nu lezează în nici un fel accesul la justiție sau dreptul persoanei la apărare. Totodată, în temeiul art. 399 din Codul de procedură civilă, care prevede că împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare, debitorul beneficiază de toate garanțiile procesuale pentru realizarea deplină a acestor drepturi, supunând cenzurii instanței măsura dispusă, în cadrul unei proceduri contradictorii.

Referitor la critica de neconstituționalitate raportată la prevederile art. 16 din Constituție, apreciază că, potrivit jurisprudenței constante a Curții Constituționale, tratamentul juridic egal constituie un drept al cetățenilor numai în măsura în care aceștia se găsesc în situații juridice identice, deosebirile sub acest aspect impunând un regim juridic diferențiat.

În final, în sensul considerentelor menționate, invocă

Decizia Curții Constituționale nr. 178/2004 .

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat Curții Constituționale punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părții prezente, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și celor ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 454 alin. 1 din Codul de procedură civilă, modificate prin

art. I pct. 199 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 138/2000 , aprobată prin

Legea nr. 219/2005 , având în prezent următorul conținut: "Poprirea se înființează fără somație, prin adresă însoțită de o copie certificată de pe titlul executoriu, comunicată celei de-a treia persoane arătate la art. 452, înștiințându-se totodată și debitorul despre măsura luată."

Autorul excepției de neconstituționalitate susține că dispozițiile legale criticate contravin prevederilor art. 16 alin. (1), art. 21 alin. (2) și art. 24 alin. (1) din Constituție, al căror conținut este următorul:

- Art. 16 alin. (1): "Cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări.";

- Art. 21 alin. (2): "Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept.";

- Art. 24 alin. (1): "Dreptul la apărare este garantat."

Analizând excepția de neconstituționalitate ridicată, Curtea observă că prin

Decizia nr. 178/2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 443 din 18 mai 2004, s-a pronunțat cu privire la constituționalitatea dispozițiilor legale criticate, reținând că poprirea reprezintă o formă de executare a creanțelor, constând în indisponibilizarea unor bunuri în mâinile terțului poprit - debitor al persoanei executate silit, în scopul achitării directe a creanței poprite către creditor. Această măsură se înființează, potrivit art. 453 alin. 1 din Codul de procedură civilă, la cererea creditorului, de către executorul judecătoresc, fără somație, prin adresă însoțită de o copie certificată de pe titlul executoriu, comunicată terțului poprit, cu înștiințarea debitorului.

Curtea a mai reținut că poprirea se realizează prin intermediul unei proceduri suple și rapide în vederea recuperării creditului, art. 454 din Codul de procedură civilă având ca scop tocmai asigurarea celerității executării prestației la care debitorul este obligat printr-un titlu executoriu. În considerarea acestor rațiuni și pentru prevenirea unor eventuale abuzuri din partea debitorilor rău-platnici, în sensul tergiversării executării obligațiilor ce le incumbă, legiuitorul a prevăzut în mod expres înființarea popririi fără obligația somării prealabile a debitorului. Însă în condițiile în care respectivul debitor are posibilitatea de a lua cunoștință despre înființarea popririi, textul de lege criticat nu lezează în nici un fel dreptul persoanei la apărare, garantat de art. 24 din Legea fundamentală.

Totodată, nu este îngrădit nici accesul liber la justiție, așa cum în mod eronat susține autorul excepției, întrucât art. 399 din Codul de procedură civilă prevede că împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare, debitorul beneficiind de toate garanțiile procesuale pentru realizarea deplină a acestor drepturi, supunând cenzurii instanței măsura dispusă, în cadrul unei proceduri contradictorii.

Referitor la pretinsa încălcare a prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituție, Curtea constată că, potrivit jurisprudenței sale constante, tratamentul juridic egal constituie un drept al cetățenilor numai în măsura în care aceștia se găsesc în situații juridice identice, deosebirile sub acest aspect impunând, în mod necesar, un regim juridic diferențiat. Așa fiind, în măsura în care reglementarea dedusă controlului se aplică tuturor celor aflați în situația prevăzută în ipoteza normei legale, fără nici o discriminare pe considerente arbitrare, critica de neconstituționalitate este, și sub acest aspect, neîntemeiată.

Soluția pronunțată prin decizia menționată, precum și considerentele care au stat la baza acesteia își mențin valabilitatea și în cauza de față, neintervenind elemente noi de natură să modifice jurisprudența Curții.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 454 alin. 1 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Eurom Bank - S.A. în Dosarul nr. 10.151/2004 al Judecătoriei Sectorului 3 București.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 4 octombrie 2005.