Decizia nr. 528/2005

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecator

Aspazia Cojocaru - judecator

Constantin Doldur - judecator

Acsinte Gaspar - judecator

Petre Ninosu - judecator

Ion Predescu - judecator

Serban Viorel Stanoiu - judecator

Nicoleta Grigorescu - procuror

Daniela Ramona Maritiu - magistrat-asistent

Pe rol se afla solutionarea excepției de neconstitutionalitate a dispozițiilor art. 55 alin. 1, art. 57 alin. 1 și ale art. 60 alin. 1 din Codul de procedură penala, excepție ridicata de Mircea Popa în Dosarul nr. 6.995/2004 al Inaltei Curti de Casatie și Justiție - Sectia penala.

Dezbaterile au avut loc în sedinta publică din 29 septembrie 2005 și au fost consemnate în incheierea din acea data, când Curtea a amanat pronuntarea pentru data de 4 octombrie 2005, pentru a se depune concluzii scrise. La data de 4 octombrie 2005, având în vedere imposibilitatea constituirii legale a completului de judecată, Curtea a amanat pronuntarea pentru data de 11 octombrie 2005.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrarile dosarului, retine urmatoarele:

Prin Incheierea din 4 aprilie 2005, pronunțată în Dosarul nr. 6.995/2004, Înaltă Curte de Casatie și Justiție - Sectia penala a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstitutionalitate a dispozițiilor art. 55 alin. 1, art. 57 alin. 1 și ale art. 60 alin. 1 din Codul de procedură penala. Excepția a fost ridicata de Mircea Popa intr-o cauza ce are ca obiect solutionarea unei cereri de stramutare.

În motivarea excepției de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine ca dispozitiile de lege criticate încalcă principiul egalitatii cetatenilor în fața legii, deoarece acest principiu constituțional "vine în contradictie cu caracterul secret al informațiilor solicitate spre lamurirea instanței de judecată, intrucat instanța poate proceda discretionar și discriminator față de interesele uneia din părți, de vreme ce informațiile respective nu sunt dezvaluite acesteia". De asemenea, sunt incalcate și principiul liberului acces la justiție, și dreptul la un proces echitabil prin pronuntarea hotărârii ce solutioneaza cererea de stramutare pe baza unor informații secrete. "Procesul nu poate fi echitabil, în măsura în care părțile nu au posibilitatea efectiva, reala de a cunoaste toate probele și aspectele de fapt pe baza cărora instanța de judecată își formeaza convingerea." Astfel, dreptul la aparare, "care presupune în mod esential cunoasterea tuturor elementelor care vor fi avute în vedere de către instanța de judecată în pronuntarea hotărârii, este violat flagrant prin impunerea caracterului secret al unora din elementele luate în considerare la deliberare".

Înaltă Curte de Casatie și Justiție - Sectia penala apreciaza ca excepția de neconstitutionalitate este neintemeiata. Dispozitiile legale privitoare la procedura de informare a Inaltei Curti de Casatie și Justiție, în vederea solutionarii cererii de stramutare a judecarii cauzei penale, nu numai că nu aduc atingere dreptului la aparare sau dreptului părții la un proces echitabil, dar sunt destinate să asigure condițiile pentru exercitarea deplina a acestor drepturi, permitand instanței lamurirea asupra motivelor și temeiniciei cererii de stramutare. Informațiile obtinute în cadrul acestei proceduri nu privesc solutionarea în fond a procesului penal, astfel încât faptul că nu sunt accesibile părților nu este de natura sa aduca atingere drepturilor invocate de autorul excepției de neconstitutionalitate. Mai mult, stramutarea este o procedură speciala, de stabilire a competentei teritoriale a instanței de judecată, menita tocmai să asigure condițiile unui proces echitabil, în care toate părțile sa dispună de aceleasi mijloace de aparare și să aibă posibilitatea să-și exercite dreptul la aparare în mod efectiv și eficient.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția ridicata.

Guvernul apreciaza ca excepția de neconstitutionalitate este neintemeiata. În acest sens arata ca, în jurisprudenta sa, Curtea Constituțională a statuat ca dispozitiile art. 55-61 din secțiunea a II-a, cu denumirea "Stramutarea judecarii cauzei penale", din cap. II titlul II "Competența" al părții generale a Codului de procedura penala respecta normele care definesc un proces echitabil, precum și principiul asigurarii dreptului la aparare. De asemenea, Curtea Constituțională a mai statuat, în jurisprudenta sa, ca dispozitiile de lege criticate nu numai că nu aduc atingere dreptului la aparare sau dreptului părții la un proces echitabil, dar sunt destinate să asigure condițiile pentru exercitarea deplina a acestor drepturi, permitand instanței lamurirea asupra motivelor și temeiniciei cererii de stramutare. Informațiile obtinute în cadrul acestei proceduri nu privesc solutionarea în fond a procesului penal, astfel încât faptul că nu sunt accesibile părților nu este de natura sa aduca atingere drepturilor invocate de autorul excepției de neconstitutionalitate. Stramutarea este o procedură speciala, de stabilire a competentei teritoriale a instanței de judecată, menita tocmai să asigure condițiile unui proces echitabil, în care toate părțile sa dispună de aceleasi mijloace de aparare și să aibă posibilitatea să-și exercite dreptul la aparare în mod efectiv și eficient. În cadrul acestei proceduri, exigentele art. 24 alin. (1) din Constitutie și cele ale art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apararea drepturilor omului și a libertatilor fundamentale sunt indeplinite, intrucat părțile au posibilitatea sa comunice Inaltei Curti de Casatie și Justiție, în mod nemijlocit, informații și dovezi cu privire la imprejurarile procesului și să își prezinte pozitia față de admisibilitatea și temeinicia cererii de stramutare. În ceea ce priveste dispozitiile

art. 60 alin. 1 din Codul de procedură penala, prin Decizia nr. 82/2001

Curtea Constituțională a statuat ca principiul constituțional al liberului acces la justiție, prevăzut la art. 21, nu are semnificatia ca acest drept trebuie asigurat la toate structurile judecătorești - judecatorii, tribunale, curti de apel, Înaltă Curte de Casatie și Justiție - și în privinta tuturor cailor de atac prevăzute de lege. În aceste condiții, prin lege pot fi instituite reguli deosebite în considerarea unor situații diferite. În consecința, este dreptul exclusiv al legiuitorului de a stabili regula potrivit careia hotărârea de stramutare nu este supusă nici unei cai de atac, deoarece prin această instanță nu se pronunță asupra fondului, iar exercitarea unor cai de atac ar prelungi nejustificat judecarea definitivă a cauzelor.

Avocatul Poporului apreciaza ca excepția de neconstitutionalitate este neintemeiata. În acest sens, facand referire la jurisprudenta Curtii Constitutionale, arata ca stramutarea nu este o procedură de solutionare în fond a procesului, ci constituie o procedură speciala, de stabilire a competentei teritoriale a instanței de judecată, menita tocmai să asigure desfășurarea normala a procesului, fiind pe deplin respectate condițiile unui proces echitabil. De asemenea, faptul ca admiterea sau respingerea cererii de stramutare se dispune de către Înaltă Curte de Casatie și Justiție, fără aratarea motivelor, contribuie la indeplinirea solutionarii cauzei deduse judecatii într-un termen rezonabil. În realitate, faptele asupra cărora este chemata să se pronunte instanța competența sa judece cererea de stramutare nu țin de pricina insasi, ci de asigurarea condițiilor pe care le implica normele procedurale, respectiv nepartinirea și obiectivitatea în solutionarea cauzei, condiții care vizeaza toate părțile în proces, indiferent de calitatea lor procesuala. În ceea ce priveste critica de neconstitutionalitate a dispozițiilor art. 55 alin. 1, art. 57 alin. 1 și ale art. 60 alin. 1 din Codul de procedură penala față de prevederile art. 24 alin. (1) din Constitutie, arata, facand referire la

Decizia Curtii Constitutionale nr. 92/1996 , ca dreptul la aparare nu este încălcat, intrucat acesta se realizează cu prilejul judecarii pe fond a cauzei și al solutionarii cailor de atac. Mai mult, art. 59 alin. 2 din Codul de procedură penala prevede că, atunci "când părțile se infatiseaza, se asculta și concluziile acestora". În consecința, de vreme ce nu se judeca fondul cauzei, nu se poate sustine ca interesele justițiabililor ar fi prejudiciate.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstitutionalitate ridicata.

CURTEA,

examinand incheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecatorul-raportor, sustinerile părții prezente, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozitiile

Legii nr. 47/1992 , retine urmatoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizata și este competența, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2),

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , sa solutioneze excepția de neconstitutionalitate ridicata.

Obiectul excepției de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 55 alin. 1, art. 57 alin. 1 și ale art. 60 alin. 1 din Codul de procedură penala. Textele de lege criticate au urmatorul continut:

- Art. 55 alin. 1: "Curtea Suprema de Justiție stramuta judecarea unei cauze de la instanța competența la o alta instanța egala în grad, în cazul în care, apreciind temeinicia motivelor de stramutare, considera ca prin aceasta se asigura desfășurarea normala a procesului.";

- Art. 57 alin. 1: "Președintele Curtii Supreme de Justiție cere, pentru lamurirea instanței, informații de la președintele instanței ierarhic superioare celei la care se afla cauza a carei stramutare se cere, comunicandu-i totodata termenul fixat pentru judecarea cererii de stramutare.";

- Art. 60 alin. 1: "Curtea Suprema de Justiție dispune, fără aratarea motivelor, admiterea sau respingerea cererii."

În susținerea neconstitutionalitatii acestor dispozitii legale autorul excepției invoca incalcarea prevederilor art. 1 alin. (5), art. 16 alin. (1) și (2), art. 21 alin. (2) și (3), art. 24, art. 53 și ale art. 124 din Constitutie, care au urmatorul continut:

- Art. 1 alin. (5): "În România, respectarea Constituției, a suprematiei sale și a legilor este obligatorie.";

- Art. 16 alin. (1) și (2): "(1) Cetatenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminari.

(2) Nimeni nu este mai presus de lege."

- Art. 21 alin. (2) și (3): "(2) Nici o lege nu poate ingradi exercitarea acestui drept.

(3) Părțile au dreptul la un proces echitabil și la solutionarea cauzelor într-un termen rezonabil."

- Art. 24: "(1) Dreptul la aparare este garantat.

(2) În tot cursul procesului, părțile au dreptul să fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu.";

- Art. 53: "(1) Exercitiul unor drepturi sau al unor libertati poate fi restrans numai prin lege și numai dacă se impune, după caz, pentru: apararea securitatii naționale, a ordinii, a sănătății ori a moralei publice, a drepturilor și a libertatilor cetatenilor; desfășurarea instructiei penale; prevenirea consecintelor unei calamitati naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav.

(2) Restrangerea poate fi dispusa numai dacă este necesară intr-o societate democratica. Măsura trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o, să fie aplicata în mod nediscriminatoriu și fără a aduce atingere existentei dreptului sau a libertatii.";

- Art. 124: "(1) Justiția se infaptuieste în numele legii.

(2) Justiția este unica, impartiala și egala pentru toți.

(3) Judecatorii sunt independenti și se supun numai legii."

Examinand excepția de neconstitutionalitate, Curtea constata ca prin

Decizia nr. 237 din 5 iunie 2003 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 539 din 28 iulie 2003, a retinut ca dispozitiile art. 55-61 din secțiunea a II-a, cu denumirea "Stramutarea judecarii cauzei penale", din cap. II titlul II (Competența) al părții generale a Codului de procedura penala respecta normele care definesc un proces echitabil, precum și principiul asigurarii dreptului la aparare. În acest sens, Curtea a observat ca stramutarea nu este o procedură de solutionare în fond a procesului, ci constituie o procedură speciala, de stabilire a competentei teritoriale a instanței de judecată, menita tocmai să asigure condițiile unui proces echitabil, în care părțile sa dispună de aceleasi mijloace de aparare și să aibă posibilitatea să își exercite dreptul la aparare în mod efectiv și eficient. În cadrul acestei proceduri, exigentele art. 24 alin. (1) din Constitutie sunt indeplinite, intrucat părțile au posibilitatea sa comunice Inaltei Curti de Casatie și Justiție, în mod nemijlocit, informații și dovezi cu privire la imprejurarile procesului și să își prezinte pozitia față de admisibilitatea și temeinicia cererii de stramutare. De asemenea, prin

Decizia nr. 156 din 30 martie 2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 322 din 14 aprilie 2004, având ca obiect excepția de neconstitutionalitate a dispozițiilor art. 57 alin. 1 și art. 60 alin. 1 din Codul de procedură penala, Curtea a statuat ca dispozitiile legale privitoare la procedura de informare a Inaltei Curti de Casatie și Justiție, în vederea solutionarii cererii de stramutare a judecarii cauzei penale, nu numai că nu aduc atingere dreptului la aparare sau dreptului inculpatului la un proces echitabil, dar sunt destinate să asigure condițiile pentru exercitarea deplina a acestor drepturi, permitand instanței lamurirea asupra motivelor și temeiniciei cererii de stramutare. Informațiile obtinute în cadrul acestei proceduri nu privesc solutionarea în fond a procesului penal, astfel încât faptul că nu sunt accesibile părților nu este de natura sa aduca atingere drepturilor invocate de autorul excepției de neconstitutionalitate.

Solutia adoptata și considerentele deciziilor citate sunt valabile și în prezenta cauza, intrucat nu au aparut elemente noi de natura sa determine reconsiderarea jurisprudentei Curtii Constitutionale.

În ceea ce priveste pretinsa încălcare a dispozițiilor art. 53 din Constitutie, Curtea retine ca acestea sunt aplicabile numai în ipoteza în care exista o restrangere a exercitarii drepturilor și libertatilor fundamentale ale cetatenilor, restrangere care, astfel cum s-a aratat anterior, nu s-a constatat.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUTIONALA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstitutionalitate a dispozițiilor art. 55 alin. 1, art. 57 alin. 1 și ale art. 60 alin. 1 din Codul de procedură penala, excepție ridicata de Mircea Popa în Dosarul nr. 6.995/2004 al Inaltei Curti de Casatie și Justiție - Sectia penala.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în sedinta publică din data de 11 octombrie 2005.