Decizia nr. 567/2005
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 136 alin. 1 lit. d) și ale art. 148 alin. 1 din Codul de procedură penală
prezumat în vigoare
Ion Predescu - președinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Petre Ninosu - judecător
Șerban Viorel Stănoiu - judecător
Marinela Mincă - procuror
Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 136 alin. 1 lit. d) și ale art. 148 alin. 1 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Gregorian Bivolaru în Dosarul nr. 1.393/2005 al Curții de Apel București - Secția I penală.
La apelul nominal se prezintă, pentru autorul excepției, doamna avocat Mihaela Mîțu, cu delegație la dosar. Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Reprezentantul autorului excepției arată că nu contestă modul de interpretare și de aplicare a dispozițiilor legale criticate, ci faptul că există un posibil înțeles neconstituțional. Astfel, cele două texte din Codul de procedură penală sunt contrare prevederilor Constituției referitoare la libertatea individuală în măsura în care din conținutul lor ar rezultă posibilitatea de a fi luate, față de aceeași persoană, două sau mai multe măsuri de arestare preventivă, care, cumulate, ar depăși, în faza de urmărire penală, durata maximă de 180 de zile stabilită de Constituție.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, deoarece dispozițiile legale criticate nu vin în contradicție cu prevederile constituționale invocate. Astfel, nu interesează numărul mandatelor de arestare preventivă atâta vreme cât este respectată durata de 180 de zile. În plus, pot exista situații care să impună, potrivit legii, luarea măsurii arestării preventive în altă cauză, ceea ce nu presupune că instanțele de judecată, sesizate cu respectarea condițiilor înscrise în Codul de procedură penală pentru dispunerea măsurii privative de libertate, vor însuma perioadele de detenție din ambele dosare.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Încheierea din 18 mai 2005, pronunțată în Dosarul nr. 1.393/2005, Curtea de Apel București - Secția I penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 136 alin. 1 lit. d) și ale art. 148 alin. 1 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Gregorian Bivolaru în dosarul mai sus arătat, având ca obiect soluționarea unui recurs în materie penală.
În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că dispozițiile legale criticate sunt neconstituționale în măsura în care sunt interpretate în sensul că împotriva uneia și aceleiași persoane pot fi luate în același timp mai multe măsuri privative de libertate rezidând în emiterea a două sau mai multe mandate de arestare preventivă. Această interpretare a textelor criticate este posibilă întrucât legea nici nu distinge și nici nu interzice emiterea unui nou mandat împotriva aceleiași persoane aflate sub puterea altui mandat de arestare preventivă.
În consecință, în opinia autorului excepției unicitatea și indivizibilitatea libertății umane nu suportă privări suprapuse sau concurente constând în două sau mai multe arestări preventive raportate la aceeași persoană, întrucât este suficientă o singură măsură pentru a restrânge libertatea acesteia.
De altfel, legiuitorul constituant a limitat măsura arestării preventive la o perioadă de 30 de zile, ce poate fi prelungită, dar nu complinită, adăugată la un alt mandat de arestare. În caz contrar, se face imposibilă recăpătarea stării normale de libertate a individului la expirarea termenului limită de 30 de zile, în condițiile în care ar intră în vigoare un nou mandat de arestare preventivă ce s-ar activa la încetarea primului.
Curtea de Apel București - Secția I penală opinează că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece emiterea a două sau mai multe mandate de arestare preventivă pentru o persoană care a comis mai multe infracțiuni nu contravine Legii fundamentale, dacă sunt respectate condițiile legale de fond, formă și procedură pentru fiecare infracțiune în parte. Având în vedere că legea prevede posibilitatea urmăririi și judecării cauzelor separat sau reunite, instanța consideră că și arestarea preventivă poate fi luată printr-un mandat emis pentru mai multe infracțiuni ori prin mandate emise pentru fiecare infracțiune, fără ca prin aceasta să fie încălcate prevederile art. 23 din Constituție.
Potrivit
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.
Guvernul apreciază că dispozițiile legale criticate nu cuprind vreo prevedere referitoare la posibilitatea luării mai multor măsuri preventive împotriva aceleiași persoane. Ceea ce contestă autorul excepției este modul de interpretare și de aplicare a legii de către instanțele judecătorești și caracterul incomplet al dispozițiilor art. 136 alin. 1 lit. d) și ale art. 148 alin. 1 din Codul de procedură penală.
Având în vedere jurisprudența constantă a Curții Constituționale, potrivit căreia instanța de contencios constituțional nu se poate substitui legiuitorului pentru adăugarea unor prevederi noi, neputând crea, abroga sau modifica o normă juridică, Guvernul consideră că excepția este inadmisibilă.
Avocatul Poporului consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece dispozițiile legale criticate care stabilesc categoriile de măsuri preventive, precum și condițiile în care se dispune măsura arestării preventive nu contravin în nici un mod reglementărilor constituționale invocate. Condițiile instituite prin lege pentru luarea măsurii arestării preventive reprezintă tocmai o garanție împotriva luării în mod arbitrar a acestei măsuri, al cărei scop este acela de a dinamiza urmărirea penală și procesul penal în general.
În plus, măsura arestării preventive reprezintă o restrângere a libertății persoanei, permisă de art. 53 din Constituție, tocmai în scopul desfășurării instrucției penale, iar garanțiile procesuale pe care legea le oferă inculpatului și în special dreptul acestuia de a se plânge împotriva măsurii arestării atestă conformitatea dispozițiilor legale criticate cu art. 23 alin. (2) din Constituție, care impun ca măsura arestării preventive să se ia numai în cazurile și cu procedura prevăzute de lege.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile
Legii nr. 47/1992 , reține următoarele:
Curtea Constituțională constată că a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale
art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 136 alin. 1 lit. d) și ale art. 148 alin. 1 din Codul de procedură penală, cu următorul conținut:
Articolul 136
alin. 1 lit. d) - Scopul și categoriile măsurilor preventive: "În cauzele privitoare la infracțiuni pedepsite cu detențiune pe viață sau cu închisoare, pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal ori pentru a se împiedica sustragerea învinuitului sau inculpatului de la urmărirea penală, de la judecată ori de la executarea pedepsei, se poate lua față de acesta una dintre următoarele măsuri preventive: [...]
d) arestarea preventivă."
- Art. 148 alin. 1 - Condițiile și cazurile în care se dispune arestarea inculpatului:
"Măsura arestării inculpatului poate fi luată dacă sunt întrunite condițiile prevăzute în art. 143 și numai în vreunul din următoarele cazuri:
a) identitatea sau domiciliul inculpatului nu pot fi stabilite din lipsa datelor necesare;
b) infracțiunea este flagrantă, iar pedeapsa închisorii prevăzute de lege este mai mare de un an;
c) inculpatul a fugit ori s-a ascuns în scopul de a se sustrage de la urmărire sau de la judecată, ori a făcut pregătiri pentru asemenea acte, precum și dacă în cursul judecății sunt date că inculpatul urmărește să se sustragă de la executarea pedepsei;
d) sunt date suficiente că inculpatul a încercat să zădărnicească aflarea adevărului, prin influențarea vreunui martor sau expert, distrugerea ori alterarea mijloacelor materiale de probă sau prin alte asemenea fapte;
e) inculpatul a comis din nou o infracțiune ori din datele existente rezultă necesitatea împiedicării săvârșirii unei alte infracțiuni;
f) inculpatul este recidivist;
g) abrogat prin
h) inculpatul a săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa detențiunii pe viață alternativ cu pedeapsa închisorii sau pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică;
i) există date sau indicii suficiente care justifică temerea că inculpatul va exercita presiuni asupra persoanei vătămate sau că va încerca o înțelegere frauduloasă cu aceasta."
Autorul excepției de neconstituționalitate susține că prin dispozițiile legale criticate sunt încălcate prevederile constituționale ale art. 23 alin. (1) și (5) privitoare la inviolabilitatea libertății individuale și prelungirea arestării preventive în cursul urmăririi penale pe o durată totală de maximum 180 de zile.
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că autorul acesteia susține, în esență, că pe baza dispozițiilor cuprinse în art. 136 alin. 1 lit. d) și art. 148 alin. 1 din Codul de procedură penală se pot emite, succesiv, mai multe mandate de arestare preventivă împotriva unei persoane, depășindu-se astfel durata arestării preventive stabilită de art. 23 alin. (5) din Constituție și încălcându-se principiul inviolabilității libertății individuale a persoanei, consacrat prin alin. (1) al aceluiași text constituțional.
Curtea constată că problema dacă pe baza textelor de lege atacate se poate emite unul sau mai multe mandate de arestare preventivă a unei persoane nu este o problemă de constituționalitate, ci una de aplicare a legii.
Din punct de vedere constituțional nu interesează câte mandate de arestare preventivă au fost emise împotriva unei persoane și nici dacă acestea au fost emise în aceeași cauză sau în cauze diferite, ci dacă măsura arestării a fost luată "numai în cazurile și cu procedura prevăzute de lege", așa cum în mod imperativ se dispune în art. 23 alin. (2) din Constituție.
Or, întemeindu-se pe normele și principiile consacrate prin Legea fundamentală, prevederile legale atacate pe calea excepției de neconstituționalitate stabilesc scopul măsurilor preventive luate în cursul procesului penal, precum și cazurile și condițiile în care se poate dispune arestarea preventivă a inculpatului. Prin conținutul lor normativ, aceste prevederi nu contravin dispozițiilor art. 23 din Constituție privind libertatea individuală.
Pe de altă parte, având în vedere că, așa cum corect susține autorul excepției, libertatea individuală este indivizibilă, este evident că, indiferent câte mandate de arestare s-ar emite împotriva unei persoane pentru săvârșirea infracțiunilor de care este învinuită, durata măsurii arestării preventive nu poate depăși, în cursul urmăririi penale, termenele prevăzute de art. 23 alin. (5) din Constituție. Prevenirea depășirii acestor termene pe calea unor mandate de arestare succesive emise în cursul urmăririi penale având ca obiect aceleași persoane și aceleași fapte este însă de competența organelor judiciare, și nu de resortul justiției constituționale.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 136 alin. 1 lit. d) și ale art. 148 alin. 1 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Gregorian Bivolaru în Dosarul nr. 1.393/2005 al Curții de Apel București - Secția I penală.
Definitivă și general obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 27 octombrie 2005.
PREȘEDINTE, ION PREDESCU Magistrat-asistent, Afrodita Laura Tutunaru
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.