Decizia nr. 563/2005

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Florentina Baltă - procuror

Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 269 alin. 1 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Constantin Crețu în Dosarul nr. 1.232/C/2005 al Tribunalului Timiș - Secția civilă.

La apelul nominal lipsesc părțile, procedura de citare fiind legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca inadmisibilă, arătând că autorul nu motivează contrarietatea dintre dispoziția criticată și Legea fundamentală, fapt ce contravine dispozițiilor

art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 13 iunie 2005, pronunțată în Dosarul nr. 1.232/C/2005, Tribunalul Timiș - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 269 alin. 1 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Constantin Crețu.

În susținerea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia indică prevederile constituționale considerate a fi încălcate de către textul de lege criticat, fără a motiva în ce măsură acesta nesocotește Constituția.

Tribunalul Timiș - Secția civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, art. 269 alin. 1 din Codul de procedură civilă respectând principiul separației și echilibrul puterilor în stat, precum și dispozițiile constituționale ce reglementează rolul Președintelui. Norma criticată constituie temeiul juridic prin care șeful statului solicită autorităților publice competente să pună în aplicare o hotărâre judecătorească pronunțată de o instanță independentă.

Pe de altă parte, instanța arată că textul de lege criticat nu are legătură cu soluționarea cauzei, art. 269 alin. 1 devenind incident ulterior pronunțării hotărârii judecătorești și dezînvestirii instanței.

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate ridicată.

Guvernul consideră că dispozițiile art. 269 alin. 1 din Codul de procedură civilă nu au legătură cu soluționarea cauzei, respectiv cu soluționarea recursului împotriva unei sentințe care are ca obiect o contestație la executare, astfel încât, potrivit

art. 29 alin. (1) și (6) din Legea nr. 47/1992 , excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă.

Avocatul Poporului apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, formula executorie prevăzută de art. 269 alin. 1 din Codul de procedură civilă fiind un ordin dat în numele Președintelui României organelor de executare, agenților executivi și procurorilor ca, după caz, să procedeze la executarea hotărârii sau să sprijine această executare. O asemenea atribuție a Președintelui are semnificația colaborării puterilor statului la aplicarea Constituției și a legilor, în deplină concordanță cu principiul separației și echilibrului puterilor în stat.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate ridicată.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate, așa cum a fost reținut de instanța judecătorească, îl constituie dispozițiile art. 269 alin. 1 din Codul de procedură civilă, dispoziții care au următorul conținut: "Hotărârile vor fi învestite cu formula executorie, după cum urmează:

«Noi, Președintele României»

(Aici urmează cuprinsul hotărârii).

«Dam împuternicire și ordonăm agenților administrativi și ai forței publice să execute această (hotărâre); procurorilor să stăruie pentru aducerea ei la îndeplinire. Spre credință, prezenta (hotărâre) s-a semnat de ...................................... (urmează semnătura președintelui și a grefierului).»"

Autorul excepției susține că dispozițiile legale criticate încalcă prevederile constituționale cuprinse în:

- Art. 1 alin. (4): "Statul se organizează potrivit principiului separației și echilibrului puterilor - legislativă, executivă și judecătorească - în cadrul democrației constituționale.";

- Art. 80 alin. (2): "Președintele României veghează la respectarea Constituției și la buna funcționare a autorităților publice. În acest scop, Președintele exercită funcția de mediere între puterile statului, precum și între stat și societate.";

- Art. 84 alin. (1) teza finală: "În timpul mandatului, Președintele României nu poate fi membru al unui partid și nu poate îndeplini nici o altă funcție publică sau privată.";

- Art. 85: "(1) Președintele României desemnează un candidat pentru funcția de prim-ministru și numește Guvernul pe baza votului de încredere acordat de Parlament.

(2) În caz de remaniere guvernamentală sau de vacanță a postului, Președintele revocă și numește, la propunerea primului-ministru, pe unii membri ai Guvernului.

(3) Dacă prin propunerea de remaniere se schimbă structura sau compoziția politică a Guvernului, Președintele României va putea exercita atribuția prevăzută la alineatul (2) numai pe baza aprobării Parlamentului, acordată la propunerea primului-ministru.";

- Art. 94: "Președintele României îndeplinește și următoarele atribuții:

a) conferă decorații și titluri de onoare;

b) acordă gradele de mareșal, de general și de amiral;

c) numește în funcții publice, în condițiile prevăzute de lege;

d) acordă grațierea individuală."

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că aceasta este inadmisibilă, deoarece autorul excepției se limitează la a menționa textele constituționale care în opinia sa sunt încălcate prin reglementarea legală dedusă controlului, fără a preciza în ce constă încălcarea, deci, fără a evidenția pretinsa relație de contrarietate care ar fi de natură să confere caracter neconstituțional textului de lege criticat.

Într-o atare situație, simpla invocare a prevederilor din Constituție pretins a fi nesocotite nu echivalează cu motivarea criticii și, prin urmare, excepția nu satisface exigența prevăzută de

art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 , potrivit căreia "Sesizările trebuie făcute în formă scrisă și motivate", ceea ce o califică drept inadmisibilă. În realitate, procedând ca atare, autorul excepției nu face decât să lase pe seama Curții Constituționale motivarea stricto sensu a excepției constând în evidențierea eventualelor contradicții între textul legal criticat și textul constituțional de referință considerat a fi încălcat.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 269 alin. 1 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Constantin Crețu în Dosarul nr. 1.232/C/2005 al Tribunalului Timiș - Secția civilă.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 25 octombrie 2005.