Decizia nr. 542/2005
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 53 alin. (2) și ale art. 54 din Legea fondului funciar nr. 18/1991
prezumat în vigoare
Ioan Vida - președinte
Aspazia Cojocaru - judecător
Constantin Doldur - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu - judecător
Șerban Viorel Stănoiu - judecător
Ion Tiucă - procuror
Cristina Cătălina Turcu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 53 alin. (2) și ale
art. 54 din Legea fondului funciar nr. 18/1991 , excepție ridicată de Cristian Silviu Mihnea Enescu și Cătălin Petru Enescu în Dosarul nr. 1.162/2005 al Judecătoriei Craiova.
La apelul nominal răspunde Cristian Silviu Mihnea Enescu, lipsind celelalte părți, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Președintele constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Autorul excepției solicită admiterea acesteia, arătând că, în urma revizuirii Constituției, controlul judecătoresc în materia contenciosului administrativ aparține exclusiv tribunalelor, ca primă instanță de judecată. Așa fiind, textele de lege criticate sunt abrogate implicit.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, arătând că doar dispozițiile
art. 53 alin. (2) din Legea nr. 18/1991
au incidență în cauză. Cu privire la acestea, apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Prin Încheierea din 25 februarie 2005, pronunțată în Dosarul nr. 1.162/2005, Judecătoria Craiova a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 53 alin. (2) și ale
art. 54 din Legea fondului funciar nr. 18/1991 , excepție ridicată de Cristian Silviu Mihnea Enescu și Cătălin Petru Enescu într-o cauză având ca obiect o plângere îndreptată împotriva hotărârii Comisiei Județene Dolj de aplicare a
În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia susțin că textele de lege criticate aduc atingere dispozițiilor art. 126 alin. (6) din Constituție, deoarece atribuie judecătoriilor competența de soluționare, în primă instanță, a plângerilor împotriva unor acte administrative, competență care aparține exclusiv tribunalelor.
Judecătoria Craiova apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.
Potrivit dispozițiilor
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.
Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, arătând că textele de lege criticate instituie, în acord cu dispozițiile
art. 5 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , o procedură derogatorie de soluționare a plângerilor împotriva actelor administrative.
Intenția legiuitorului nu a fost aceea de a împiedica accesul la instanțele de contencios administrativ, ci de a oferi posibilitatea introducerii plângerii la judecătoria în a cărei rază teritorială este situat terenul.
Avocatul Poporului apreciază că textele de lege criticate sunt constituționale, legiuitorul fiind în măsură să stabilească o procedură specială pentru anumite situații, derogatorie de la dreptul comun, întrucât, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituție, "Competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege."
Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile autorului excepției, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile
Legii nr. 47/1992 , reține următoarele:
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2) și ale
art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 53 alin. (2) și
art. 54 din Legea fondului funciar nr. 18/1991 , republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1 din 5 ianuarie 1998, dispoziții care au următorul conținut:
- Art. 53 alin. (2): "Împotriva hotărârii comisiei județene se poate face plângere la judecătoria în a cărei rază teritorială este situat terenul, în termen de 30 de zile de la comunicare.";
- Art. 54: "(1) Dispozițiile art. 53 alin. (1) se aplică și în cazul în care plângerea este îndreptată împotriva ordinului prefectului sau oricărui act administrativ al unui organ administrativ care a refuzat atribuirea terenului sau propunerile de atribuire a terenului, în condițiile prevăzute în cap. III.
(2) Dispozițiile art. 53 alin. (2) rămân aplicabile."
Articolul 53
alin. (1), la care face trimitere art. 54 din lege, prevede că: "Hotărârile comisiei județene asupra contestațiilor persoanelor care au cerut reconstituirea sau constituirea dreptului de proprietate privată asupra terenului, conform dispozițiilor cuprinse în cap. II, și cele asupra măsurilor stabilite de comisiile locale se comunică celor interesați prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire".
Autorii excepției susțin că dispozițiile legale criticate încalcă prevederile art. 126 alin. (6) din Constituție, care au următorul conținut: "Controlul judecătoresc al actelor administrative ale autorităților publice, pe calea contenciosului administrativ, este garantat, cu excepția celor care privesc raporturile cu Parlamentul, precum și a actelor de comandament cu caracter militar. Instanțele de contencios administrativ sunt competente să soluționeze cererile persoanelor vătămate prin ordonanțe sau, după caz, prin dispoziții din ordonanțe declarate neconstituționale".
Examinând excepția de neconstituționalitate ridicată, Curtea reține următoarele:
Articolul 2
pct. 1 lit. d) din Codul de procedură civilă instituie competența tribunalelor de a judeca în primă instanță procesele și cererile în materie de contencios administrativ, cu excepția celor date în competența curților de apel. De asemenea, potrivit dispozițiilor
art. 2 alin. (1) lit. f) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , termenul "instanță de contencios administrativ" se referă la Secția de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel și tribunalele administrativ-fiscale.
Așadar, cu anumite excepții, tribunalul are competența de a judeca în primă instanță litigiile în materia contenciosului administrativ.
Curtea constată că, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituție, "Competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege". Din acest text constituțional rezultă că prin lege se pot institui anumite excepții de la regulile dreptului comun în materia contenciosului administrativ. O astfel de excepție este cuprinsă în textele de lege criticate care atribuie judecătoriei competența de soluționare a plângerilor împotriva hotărârii comisiei județene de aplicare a
în a cărei rază teritorială este situat terenul și împotriva ordinului prefectului sau oricărui act administrativ al unui organ care a refuzat atribuirea terenului sau propunerile de atribuire a terenului, reprezentând o aplicare a principiului specialia generalibus derogant.
Pentru aceste motive nu se poate reține încălcarea, prin art. 53 alin. (2) și
art. 54 din Legea fondului funciar nr. 18/1991 , a dispozițiilor art. 126 alin. (6) teza întâi din Constituție, potrivit cărora "Controlul judecătoresc al actelor administrative ale autorităților publice, pe calea contenciosului administrativ, este garantat [...]".
Curtea observă că rațiunea pentru care soluționarea plângerilor împotriva actelor administrative menționate este lăsată în competența judecătoriei este aceea a asigurării celerității judecării proceselor în materia fondului funciar.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 53 alin. (2) și ale
art. 54 din Legea fondului funciar nr. 18/1991 , excepție ridicată de Cristian Silviu Mihnea Enescu și Cătălin Petru Enescu în Dosarul nr. 1.162/2005 al Judecătoriei Craiova.
Definitivă și general obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 18 octombrie 2005.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA Magistrat-asistent, Cristina Cătălina Turcu
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.