Decizia nr. 573/2005

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Constantin Doldur - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Ion Tiucă - procuror

Cristina Cătălina Turcu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 40 alin. 2 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Gheorghița Văduva și Elena Văduva în Dosarul nr. 786/2005 al Tribunalului Gorj - Secția civilă.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, ca fiind neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 20 aprilie 2005, pronunțată în Dosarul nr. 786/2005, Tribunalul Gorj - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 40 alin. 2 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Gheorghița Văduva și Elena Văduva într-o cauză având ca obiect soluționarea apelului declarat de acestea împotriva sentinței prin care le-a fost respinsă cererea de constatare a nulității absolute a unui act administrativ.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține că textul de lege criticat aduce atingere dispozițiilor art. 16 alin. (1) și art. 21 alin. (3) din Constituție. În acest sens arată că dispoziția legală criticată instituie "o discriminare pozitivă în favoarea unor cauze pe rol" cu privire la care s-a dispus suspendarea, în raport cu acele cauze în care președintele instanței nu dispune aceeași măsură, așa încât se încalcă dispozițiile art. 16 alin. (1) din Constituție.

În situația în care nu s-a dispus suspendarea cauzei pe perioada soluționării cererii de strămutare, se aduce atingere dispozițiilor art. 21 alin. (3) din Constituție privind dreptul la un proces echitabil. Astfel, continuarea judecății poate pune instanța care judecă cererea de strămutare în situația de a nu cunoaște ce acte au fost îndeplinite după introducerea acesteia, iar, în ipoteza admiterii cererii de strămutare, de a dispune dacă actele respective pot sau nu pot fi păstrate.

De asemenea, este posibil ca unele cauze să fie judecate și hotărârea pusă în executare înainte de judecarea cererii de suspendare, ceea ce complică soluționarea raporturilor juridice dintre părți în ipoteza admiterii cererii de suspendare.

Se mai consideră că în vederea evitării încălcării art. 16 alin. (1) și art. 21 alin. (3) din Constituție este necesar ca, după înregistrarea cererii de strămutare, "suspendarea să fie dispusă obligatoriu de instanța care judecă pricina în fond, până la judecarea cererii de strămutare, ori, în mod obligatoriu, aceeași instanță să acorde un termen de judecată după data judecării cererii de strămutare".

Tribunalul Gorj - Secția civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate este întemeiată, textul de lege criticat încălcând atât dispozițiile art. 16 și 21 din Constituție, cât și pe cele ale art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. În acest sens arată că textul nu stabilește în ce situație se poate dispune suspendarea judecării cauzei sau obligativitatea acestei suspendări. "În situația în care instanța de strămutare nu dispune suspendarea judecății, instanța de fond [...] poate soluționa dosarul, hotărârea pronunțată înainte de suspendare fiind valabilă." Consideră că în această ipoteză cererea de strămutare rămâne fără obiect, iar respingerea acesteia fără cercetarea motivelor invocate este inevitabilă. Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens arată că "acordarea unui drept de apreciere asupra necesității suspendării cauzei a cărei strămutare se cere nu înseamnă că s-ar crea premisele unei discriminări între cauze, întregul sistem de drept procedural românesc bazându-se pe dreptul de apreciere al judecătorului. În mod evident, președintele instanței competente să soluționeze cererea de strămutare va aprecia asupra necesității suspendării cauzei în raport cu motivele de strămutare invocate, după cum se soluționează însăși cererea de strămutare. Cererea nu are caracter contencios, astfel încât citarea părților nu este necesară. Procedura de soluționare a cererii de strămutare, ca și suspendarea judecării cauzei rezultă din motivele specifice pentru care legiuitorul a prevăzut posibilitatea strămutării: fie motive obiective, a căror existență se dovedește de regulă cu înscrisuri - rudenia și afinitatea, fie motive pur subiective, a căror afirmare este prin ea însăși suficientă pentru a justifica, în funcție de aprecierea instanței - bănuiala legitimă.

În funcție de motivele invocate pentru cererea de strămutare și de relevanța lor în cadrul soluționării pricinii, președintele instanței se va pronunța și cu privire la suspendarea acesteia.

În același timp, procedura de soluționare a strămutării este astfel gândită încât, bazată cel mai adesea pe motive de bănuială legitimă, invocarea acestora să nu devină abuzivă și să permită totuși parcurgerea fazelor procedurale într-un termen rezonabil.

Tot în raport cu motivele de strămutare invocate, instanța competentă să o soluționeze va aprecia și cu privire la menținerea sau desființarea actelor îndeplinite înainte de strămutare de instanța învestită cu soluționarea cauzei."

Avocatul Poporului consideră că textul de lege criticat este constituțional. Astfel, prin dispozițiile art. 40 alin. 2 din Codul de procedură civilă s-a stabilit o procedură specială de soluționare a cererii de strămutare, care nu aduce atingere intereselor părților, ci, dimpotrivă, contribuie la evitarea unor tergiversări în soluționarea cauzei, rezolvându-se un incident procesual cu privire la instanța sesizată, iar nu fondul cauzei.

Cât privește critica de neconstituționalitate a textului de lege criticat în raport de prevederile art. 16 din Constituție, apreciază că legiuitorul nu a instituit un tratament discriminatoriu, ci un regim legal diferit, aplicabil unei proceduri derivate, cu caracter derogatoriu, respectiv strămutarea.

În plus, dispozițiile art. 40 alin. 2 din Codul de procedură civilă se circumscriu domeniului de reglementare a procedurii de judecată, care, potrivit prevederilor art. 126 alin. (2) din Constituție, este atributul exclusiv al legiuitorului.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și celor ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 40 alin. 2 din Codul de procedură civilă, care au următorul conținut: "Președintele instanței va putea cere dosarul pricinii și să ordone, fără citarea părților, suspendarea judecării pricinii, comunicând de urgență această măsură instanței respective."

Autorii excepției susțin că dispozițiile legale criticate încalcă prevederile art. 16 alin. (1) și art. 21 alin. (3) din Constituție, care au următorul conținut:

- Art. 16 alin. (1): "Cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări.";

- Art. 21 alin. (3): "Părțile au dreptul la un proces echitabil și la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil."

Examinând excepția de neconstituționalitate ridicată, Curtea constată că soluția legislativă adoptată prin reglementarea dedusă controlului de constituționalitate de a lăsa la latitudinea președintelui instanței învestită cu soluționarea cererii de strămutare suspendarea judecării pricinii nu relevă nici o contradicție cu textele constituționale de referință. Astfel, prerogativa președintelui instanței învestite cu soluționarea cererii de strămutare de a suspenda judecarea pricinii îi permite acestuia ca, în funcție de motivele de strămutare invocate, de seriozitatea și credibilitatea lor, să aprecieze asupra măsurii în care suspendarea se impune, pentru a se evita o soluție părtinitoare.

Având în vedere cele de mai sus, Curtea reține că opțiunea președintelui instanței de judecată cu privire la suspendarea pricinii nu este determinată de calitatea părților și, în consecință, nu sunt încălcate prevederile art. 16 alin. (1) din Constituție.

Totodată, Curtea constată că dispozițiile art. 40 alin. 2 din Codul de procedură civilă nu contravin textului art. 21 alin. (3) din Constituție, ci, dimpotrivă, posibilitatea recunoscută președintelui de a decide asupra suspendării, în funcție de circumstanțele concrete ale cauzei, este de natură să contribuie la realizarea dreptului la un proces echitabil, ca și la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 40 alin. 2 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Gheorghița Văduva și Elena Văduva în Dosarul nr. 786/2005 al Tribunalului Gorj - Secția civilă.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 3 noiembrie 2005.