Decizie · Curtea Constituțională

Decizia nr. 35/2006

referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 592 alin. 2 din Codul de procedură civilă și ale art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale

prezumat în vigoare

Data actului
19 ianuarie 2006
Emitent
Curtea Constituțională
Publicat în
Monitorul Oficial nr. 160 din 20 februarie 2006
Citat de
3 acte
Citează
4 acte
Structură
1 articol · 14.762 caractere
Sursă
legislatie.just.ro

Legături cu alte acte

Ce face acest act

Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1

  • Legea nr. 47/1992 18 mai 1992 (prevederi anume) privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Constantin Doldur - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Antonia Constantin - procuror

Ingrid Alina Tudora - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 592 din Codul de procedură civilă și ale

art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, excepție ridicată de Societatea Comercială "Mirpan Prod" - S.R.L. din Brăila în Dosarul nr. 2.535/C+MF/2005 al Curții de Apel Galați - Secția comercială, maritimă și fluvială.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza este în stare de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public, invocând jurisprudența Curții Constituționale în materie, pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 592 din Codul de procedură civilă. Referitor la dispozițiile

art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 , consideră că excepția de neconstituționalitate a acestor dispoziții este inadmisibilă, întrucât nu au legătură cu soluționarea cauzei.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 2 septembrie 2005, pronunțată în Dosarul nr. 2.535/C+MF/2005, Curtea de Apel Galați - Secția comercială, maritimă și fluvială a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 592 din Codul de procedură civilă și ale

art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale.

Excepția a fost ridicată de Societatea Comercială "Mirpan Prod" - S.R.L. din Brăila cu ocazia soluționării recursului declarat împotriva încheierii din 9 august 2005, pronunțată de Tribunalul Brăila în Dosarul nr. 3.370/2005, având ca obiect instituirea sechestrului asigurător.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că stabilirea de către instanța de judecată a unui termen mai mic de 15 zile, considerat a fi necesar pentru pregătirea unei apărări temeinice și pentru desfășurarea unui proces echitabil, în condițiile art. 21 din Constituție, contravine dreptului la apărare consacrat de art. 24 din Legea fundamentală. Dispozițiile art. 592 din Codul de procedură civilă contravin și prevederilor art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, deoarece partea citată înlăuntrul termenului prevăzut în ipoteza normei legale criticate nu are timpul necesar pentru a se apăra și a beneficia de garanțiile unui proces echitabil.

De asemenea, în opinia autorului excepției, dispozițiile

art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992

sunt neconstituționale și contravin prevederilor constituționale invocate, deoarece conferă instanței judecătorești, în fața căreia a fost invocată excepția de neconstituționalitate, posibilitatea de a cenzura sesizarea Curții Constituționale, îngrădind astfel exercitarea controlului de constituționalitate.

Curtea de Apel Galați - Secția comercială, maritimă și fluvială apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens, cu privire la art. 592 din Codul de procedură civilă, arată că, în concret, critica de neconstituționalitate vizează formularea "Recursul se judecă de urgență și cu precădere, cu citarea în termen scurt a părților", care în opinia autorului excepției încalcă dreptul la apărare și la un proces echitabil. Instanța arată că reglementarea criticată reprezintă o normă de procedură care este guvernată de imperativul celerității, fără ca dispoziția instanței să aibă însă autoritate de lucru judecat pe fondul cauzei. De altfel, potrivit jurisprudenței Curții Constituționale, în aplicarea art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, reglementările interne privind soluționarea cu celeritate sau cu caracter de urgență a unei cauze nu încalcă dreptul la un proces echitabil sau dreptul la apărare.

În ceea ce privește dispozițiile

art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 , instanța apreciază că acestea nu au legătură cu soluționarea cauzei și, ca atare, excepția de neconstituționalitate a acestor dispoziții este inadmisibilă.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Astfel, apreciază că dispozițiile art. 592 din Codul de procedură civilă nu introduc nici o discriminare sau privilegii între cetățeni, în susținerea acestui punct de vedere invocând

Decizia Curții Constituționale nr. 65/2005 . De asemenea, arată că nu sunt încălcate nici prevederile art. 21 și 24 din Constituție, dreptul la un proces echitabil și dreptul la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil fiind interpretate de instanța de contencios constituțional prin prisma Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. În ceea ce privește dispozițiile

art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 , Guvernul arată că textul invocat nu este determinant în judecarea și soluționarea cauzei aflate pe rolul instanței de judecată, astfel încât excepția de neconstituționalitate a acestor dispoziții este inadmisibilă.

Avocatul Poporului apreciază că textele legale criticate sunt constituționale. În acest sens, arată că nu poate fi reținută critica de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 592 din Codul de procedură civilă față de art. 21 alin. (3) și art. 24 din Constituție, în susținerea acestui punct de vedere invocând

Decizia Curții Constituționale nr. 166/2005 .

Cât privește neconstituționalitatea

art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 , față de aceleași prevederi constituționale mai sus amintite, Avocatul Poporului arată că aceste dispoziții nu încalcă sub nici un aspect dreptul la un proces echitabil și dreptul la apărare, întrucât instituirea cazurilor de inadmisibilitate a unei excepții de neconstituționalitate nu contravine Legii fundamentale și nu este de natură să conducă la ideea că, prin aceasta, instanța care judecă fondul se substituie, sub acoperirea unei dispoziții legale, Curții Constituționale.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit în cauză de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 592 din Codul de procedură civilă, astfel cum au fost modificate prin

art. I pct. 218 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 138/2000 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 479 din 2 octombrie 2000, și cele ale

art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 643 din 16 iulie 2004, dispoziții care au următorul conținut:

- Art. 592 din Codul de procedură civilă: "Cererea de sechestru asigurător se adresează instanței care judecă procesul.

Instanța va decide de urgență, în camera de consiliu, fără citarea părților, prin încheiere executorie, fixând totodată, dacă este cazul, cuantumul cauțiunii și termenul înăuntrul căruia urmează să fie depusă aceasta. Încheierea este supusă numai recursului, în termen de 5 zile de la comunicare. Recursul se judecă de urgență și cu precădere, cu citarea în termen scurt a părților.

Dispozițiile art. 581 alin. 3 privitoare la pronunțarea și redactarea hotărârii se aplică atât la soluționarea cererii, cât și la judecarea recursului.

Nedepunerea cauțiunii în termenul fixat de instanță atrage desființarea de drept a sechestrului. Aceasta se constată prin încheiere irevocabilă, dată fără citarea părților.";

-

Articolul 29

alin. (6) din Legea nr. 47/1992 : "Dacă excepția este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanța respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curții Constituționale. Încheierea poate fi atacată numai cu recurs la instanța imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronunțare. Recursul se judecă în termen de 3 zile."

Din examinarea notelor scrise depuse la dosar, Curtea constată că, în ceea ce privește dispozițiile art. 592 din Codul de procedură civilă, critica de neconstituționalitate vizează, în concret, numai alin. 2 al acestui articol, asupra căruia Curtea urmează a se pronunța.

Autorul excepției susține că dispozițiile legale criticate încalcă prevederile constituționale ale art. 16 referitoare la egalitatea în drepturi, art. 21 care consacră accesul liber la justiție, art. 24 privind dreptul la apărare și ale art. 146 lit. d) referitoare la atribuțiile Curții Constituționale, precum și pe cele ale art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, privind dreptul la un proces echitabil.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că dispozițiile art. 592 alin. 2 din Codul de procedură civilă și cele ale

art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992

au mai fost supuse controlului de constituționalitate, în esență, pentru motive similare celor din prezenta cauză.

Astfel, în ceea ce privește dispozițiile

art. 592 alin. 2 din Codul de procedură civilă, prin Decizia nr. 166 din 22 martie 2005 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 372 din 3 mai 2005, Curtea a reținut că legiuitorul a instituit în materia măsurilor asigurătorii, potrivit competenței sale constituționale, o procedură derogatorie de la dreptul comun, fără a se putea reține însă că procedând astfel ar aduce atingere principiului constituțional al dreptului la apărare, asigurat prin recunoașterea posibilității exercitării căii de atac a recursului împotriva încheierii de soluționare a cererii de sechestru asigurător.

Referitor la susținerea potrivit căreia dispozițiile art. 592 alin. 2 din Codul de procedură civilă ar contraveni prevederilor constituționale ale art. 21 și celor ale art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, Curtea constată că în jurisprudența sa constantă, în acord cu cea a Curții Europene a Drepturilor Omului, s-a statuat că, în anumite proceduri speciale, așa cum este și aceea a măsurilor asigurătorii, se impune soluționarea cauzelor cu celeritate. Așa fiind, instituirea unui termen reprezintă o măsură pentru asigurarea soluționării cu celeritate a cauzelor și a respectării prevederilor constituționale referitoare la un proces echitabil. În plus, textul de lege criticat este o normă de procedură, conformă cu art. 126 alin. (2) din Constituție, potrivit căruia competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată sunt stabilite numai prin lege.

De asemenea, Curtea Constituțională a decis în mod constant că nu este contrară principiului constituțional al egalității cetățenilor în fața legii și a autorităților publice instituirea unor reguli speciale, atât timp cât ele asigură egalitatea juridică a cetățenilor în utilizarea lor, iar regula cuprinsă în textul atacat se aplică oricărei persoane aflate în ipoteza descrisă de acesta. Ca atare, nu se poate reține nici încălcarea art. 16 din Constituție.

Deoarece nu au intervenit elemente noi care să justifice schimbarea jurisprudenței Curții Constituționale, cele statuate prin decizia menționată își mențin valabilitatea și în prezenta cauză.

În ceea ce privește susținerea autorului excepției potrivit căreia

art. 29 alin (6) din Legea nr. 47/1992

conferă instanței judecătorești în fața căreia a fost invocată excepția de neconstituționalitate posibilitatea de a cenzura cererea de sesizare a Curții Constituționale, îngrădind astfel exercitarea controlului de constituționalitate, Curtea constată că prevederile criticate sunt norme de procedură pe care instanța care a fost sesizată cu excepția de neconstituționalitate este obligată să le aplice, în vederea selectării doar a acelor excepții care, potrivit legii, pot face obiectul controlului de constituționalitate exercitat de Curtea Constituțională, unica autoritate de jurisdicție constituțională.

Această procedură nu face însă posibilă respingerea sau admiterea excepției de neconstituționalitate de către instanța judecătorească, ci doar pronunțarea, în situațiile date, asupra oportunității sesizării Curții Constituționale. Instanța de judecată are rol de filtru al excepției de neconstituționalitate ridicate de părți, având obligația de a le respinge ca inadmisibile pe cele care nu îndeplinesc cerințele legii.

În acest sens Curtea Constituțională s-a pronunțat prin

Decizia nr. 607 din 15 noiembrie 2005 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 70 din 25 ianuarie 2006.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 592 alin. 2 din Codul de procedură civilă și ale

art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, excepție ridicată de Societatea Comercială "Mirpan Prod" - S.R.L. din Brăila în Dosarul nr. 2.535/C+MF/2005 al Curții de Apel Galați - Secția comercială, maritimă și fluvială.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 19 ianuarie 2006.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Ingrid Alina Tudora
___________

Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.