Decizia nr. 71/2006

Ion Predescu - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Constantin Doldur - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Antonia Constantin - procuror

Claudia Margareta Niță - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 6^2 alin. (1) din Legea nr. 152/1998

privind înființarea Agenției Naționale pentru Locuințe, excepție ridicată de Gabriela-Mariana Gaidanov în Dosarul nr. 4.539/2005 al Judecătoriei Slobozia.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată. În acest sens arată, pe de o parte, că textul de lege criticat nu încalcă prevederile art. 16 alin. (1) din Constituție, referitoare la egalitatea cetățenilor în fața legii și a autorităților publice, iar, pe de altă parte, apreciază că dispozițiile legale atacate reprezintă tocmai măsuri concrete de protecție socială a tinerilor, adoptate de stat în îndeplinirea obligațiilor ce îi revin potrivit art. 47 și 49 din Legea fundamentală.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 28 septembrie 2005, pronunțată în Dosarul nr. 4.539/2005, Judecătoria Slobozia a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 6^2 alin. (1) din Legea nr. 152/1998

privind înființarea Agenției Naționale pentru Locuințe. Excepția a fost ridicată de Gabriela-Mariana Gaidanov în dosarul cu numărul de mai sus, având ca obiect acțiunea în constatarea nulității a unui contract de închiriere.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține că dispozițiile " art. 6^2 alin. (1) din Legea nr. 152/1998 , modificată prin

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2003 ", contravin prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituție, în măsura în care se face distincție între persoanele care la momentul introducerii cererii de închiriere îndeplineau condițiile impuse de lege, printre care aceea de a avea vârsta de până la 35 de ani, și cele care, în funcție de momentul efectiv al aprobării cererii nu mai îndeplinesc aceste condiții, în sensul că depășesc limita de vârstă. Menționează că un rol important în crearea acestei inegalități îl au autoritățile competente să hotărască asupra cererii de atribuire a unei locuințe, prin amânarea momentului hotărârii până când solicitantul depășește vârsta de 35 de ani. Textul de lege criticat încalcă și principiul universalității legii, prevăzut de art. 15 alin. (1) din Constituție, precum și obligația statului de a asigura, potrivit art. 47 din Legea fundamentală, un nivel de trai decent cetățenilor.

Judecătoria Slobozia apreciază că textul legal criticat este constituțional, deoarece instituirea unui criteriu legal de vârstă care să limiteze accesul persoanelor la acordarea de către stat a unei locuințe nu este de natură a încălca principiul egalității în drepturi al cetățenilor, fiind totodată în acord și cu obligația statului de a adopta un regim special de protecție și ajutorare față de tineri.

Potrivit dispozițiilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Textul de lege nu face distincție între momentul introducerii cererii de închiriere al unei locuințe și cel al aprobării efective a acesteia, cum susține autorul excepției, legea producându-și efectele, în mod firesc, la data aplicării ei în fiecare caz în parte. "Distincția" avută în vedere de autorul excepției nu poate privi decât categoriile diferite de persoane care, în funcție de îndeplinirea criteriului obiectiv referitor la vârstă, se pot încadra sau nu în categoria tinerilor cărora le este adresat actul normativ criticat. Or, atât în jurisprudența Curții Constituționale, cât și în cea a Curții Europene a Drepturilor Omului s-a stabilit în mod constant că egalitatea nu înseamnă uniformitate, justificări de ordin obiectiv și rezonabil impunând aplicarea unui tratament juridic distinct.

Totodată, din analiza prevederilor legii criticate rezultă că acestea nu numai că nu contravin dispozițiilor constituționale invocate ca fiind încălcate, dar că, dimpotrivă, ele constituie chiar măsuri concrete prin care statul își îndeplinește obligațiile constituționale prevăzute de art. 47 și de art. 49 alin. (1) referitoare la regimul special de protecție și de asistență în realizarea drepturilor copiilor și tinerilor, coroborate cu dispozițiile art. 15 alin. (1) și ale art. 16 alin. (1) din Legea fundamentală.

Avocatul Poporului apreciază că dispozițiile de lege criticate sunt constituționale.

Instituirea unei limite de vârstă până la care tinerii pot beneficia de locuințe construite prin programele Agenției Naționale pentru Locuințe destinate închirierii reprezintă opțiunea legiuitorului și nu instituie discriminări în raport de nici unul din criteriile expres enumerate în art. 4 alin. (2) din Constituție. Mai mult, principiul egalității, consacrat de art. 16 din Legea fundamentală, impune necesitatea unui regim juridic diferit față de anumite categorii de persoane aflate în situații deosebite.

Dispozițiile de lege criticate nu contravin nici prevederilor art. 47 din Constituție, ci, dimpotrivă, prin măsurile de protecție socială pe care le conțin dau expresie acestora.

Totodată, Avocatul Poporului apreciază că prevederile art. 15 din Constituție, pretins a fi încălcate, nu au incidență în cauză.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate ridicată.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului și dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2) și ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 6^2 alin. (1) din Legea nr. 152/1998

privind înființarea Agenției Naționale pentru Locuințe, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 265 din 16 iulie 1998, modificate prin dispozițiile

art. I pct. 19 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 105/2005

pentru modificarea și completarea

Legii nr. 152/1998 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 647 din 21 iulie 2005. Ulterior sesizării Curții cu soluționarea prezentei excepții de neconstituționalitate, pct. 8 al articolului unic din

Legea nr. 10/2006

privind aprobarea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 105/2005

pentru modificarea și completarea

Legii nr. 152/1998

privind înființarea Agenției Naționale pentru Locuințe, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 56 din 20 ianuarie 2006, a modificat prevederile art. 6^2 alin. (1) din legea criticată, astfel că acestea au, în prezent, următoarea redactare: "(1) Tinerii, în sensul prevederilor prezentei legi, sunt persoane majore în vârstă de până la 35 de ani la data depunerii cererii pentru repartizarea unei locuințe construite prin programele Agenției Naționale pentru Locuințe, destinate închirierii, și care pot primi repartiții în cel mult 12 luni de la împlinirea acestei vârste."

În motivarea excepției se invocă încălcarea dispozițiilor constituționale ale art. 15 alin. (1) referitoare la principiul universalității legii, ale art. 16 alin. (1) care consacră egalitatea cetățenilor în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări, și ale art. 47 alin. (1) potrivit cărora statul este obligat să ia măsuri de dezvoltare economică și de protecție socială, de natură să asigure cetățenilor un nivel de trai decent.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că dispozițiile

art. 6^2 alin. (1) din Legea nr. 152/1998

au fost modificate de prevederile pct. 8 al articolului unic din

Legea nr. 10/2006

privind aprobarea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 105/2005

pentru modificarea și completarea

Legii nr. 152/1998 . Astfel, dacă în redactarea anterioară textul de lege criticat prevedea ca solicitantul să nu depășească vârsta de 35 de ani la data repartizării locuinței construite prin programele Agenției Naționale pentru Locuințe, destinate închirierii, în redactarea actuală, textul de lege prevede că acesta să nu aibă mai mult de 35 de ani la data depunerii cererii pentru repartizarea locuinței. Mai mult, tocmai pentru a fi eliminate posibilele dificultăți apărute ca urmare a trecerii unei perioade mari de timp între momentul depunerii cererii și cel al aprobării efective, respectiv al repartizării locuinței, dispozițiile art. 6^2 alin. (1) prevăd că solicitantul poate primi repartiția în cel mult 12 luni de la împlinirea vârstei de 35 de ani.

În consecință, Curtea constată că, în actuala sa redactare, soluția legislativă a textului de lege criticat este diferită de cea inițială. Or, prin Decizia nr. III din 31 octombrie 1995 privind judecarea constituționalității unei dispoziții legale modificate ulterior invocării excepției, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 259 din 9 noiembrie 1995, Plenul Curții Constituționale a statuat că excepția de neconstituționalitate persistă "cât timp soluția legislativă de principiu din textul de lege modificat a fost preluată din textul anterior modificării. Dacă însă această soluție este diferită de aceea a prevederii legale anterioare modificării, chiar dacă interesul urmărit de cel care a invocat excepția este același, Curtea nu se mai poate pronunța asupra constituționalității dispoziției legale în noua sa redactare, deoarece ar depăși limitele sesizării." În consecință, în temeiul

art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 6^2 alin. (1) din Legea nr. 152/1998

urmează a fi respinsă ca devenită inadmisibilă.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 6^2 alin. (1) din Legea nr. 152/1998

privind înființarea Agenției Naționale pentru Locuințe, excepție ridicată de Gabriela-Mariana Gaidanov în Dosarul nr. 4.539/2005 al Judecătoriei Slobozia.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 2 februarie 2006.