Decizia nr. 73/2006

Ion Predescu - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Constantin Doldur - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Antonia Constantin - procuror

Ingrid Alina Tudora - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 282^1 alin. 1 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Johann Griedl în Dosarul nr. 421/2005 al Tribunalului Mureș.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza este în stare de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public, invocând jurisprudența Curții Constituționale în materie, pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 6 octombrie 2005, pronunțată în Dosarul nr. 421/2005, Tribunalul Mureș a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 282^1 alin. 1 din Codul de procedură civilă. Excepția a fost ridicată de Johann Griedl cu ocazia soluționării recursului formulat împotriva Sentinței civile nr. 5.985 din 12 octombrie 2004, pronunțată de Judecătoria Târgu-Mureș în Dosarul nr. 8.477/2002, având ca obiect un partaj.

În motivarea excepției de neconstituționalitate, se susține că reglementarea criticată contravine prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituție, întrucât instituie un tratament discriminatoriu pe criteriul averii, în sensul că persoanele care urmează să procedeze la partajarea bunurilor dobândite în timpul căsătoriei, prin procedura împărțelii judiciare, și care au o masă a bunurilor comune dobândite în timpul căsătoriei cu o valoare de peste 1 miliard lei, beneficiază de două căi de atac împotriva hotărârii instanței de fond, respectiv calea de atac a apelului și cea a recursului. În schimb, persoanele aflate în situația mai sus menționată, dar a căror valoare a bunurilor supuse împărțelii judiciare este sub 1 miliard lei, nu beneficiază decât de calea de atac a recursului.

Tribunalul Mureș consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens arată că textul de lege criticat nu instituie un tratament juridic diferit pentru anumite categorii de cetățeni aflați în situații identice, ci are în vedere valoarea concretă a obiectului litigiului, în funcție de care se stabilește calea de atac. Temeiul acestei diferențieri juridice nu îl reprezintă însă o discriminare pe criterii de avere, cum sugerează autorul excepției, ci necesitatea instituirii unor norme legale de stabilire a căii de atac, în funcție de importanța litigiului, dedusă din valoarea obiectului acestuia, ceea ce ilustrează tocmai atributul puterii legiuitoare.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens arată că dispozițiile art. 282^1 alin. 1 din Codul de procedură civilă nu contravin prevederilor constituționale invocate, ci, dimpotrivă, sunt în deplină concordanță cu art. 126 alin. (2) din Legea fundamentală, potrivit căruia competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege. În susținerea acestui punct de vedere, Guvernul invocă jurisprudența Curții Constituționale în materie, în deplin acord cu aceea a Curții Europene a Drepturilor Omului.

Avocatul Poporului apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens invocă jurisprudența instanței de contencios constituțional în materie, și anume

Decizia nr. 440/2005 .

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit în cauză de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 282^1 alin. 1 din Codul de procedură civilă, astfel cum au fost modificate prin

art. I pct. 40 din Legea nr. 219/2005

privind aprobarea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 138/2000

pentru modificarea și completarea Codului de procedură civilă, lege publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 609 din 14 iulie 2005.

Dispozițiile legale criticate au următorul conținut:

- Art. 282^1 alin. 1: "Nu sunt supuse apelului hotărârile judecătorești date în primă instanță în cererile introduse pe cale principală privind pensii de întreținere, litigii al căror obiect are o valoare de până la 1 miliard lei inclusiv, atât în materie civilă, cât și în materie comercială, acțiunile posesorii, precum și cele referitoare la înregistrările în registrele de stare civilă, luarea măsurilor asigurătorii și în alte cazuri prevăzute de lege."

Autorul excepției susține că textul de lege criticat încalcă prevederile constituționale ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea cetățenilor în fața legii și a autorităților publice.

Examinând excepția, Curtea Constituțională constată că prevederile legale ce fac obiectul controlului de constituționalitate au mai fost criticate, în esență, sub aceleași aspecte și prin raportare la aceleași prevederi constituționale invocate și în cauza de față.

Astfel, prin

Decizia nr. 572 din 3 noiembrie 2005 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.144 din 19 decembrie 2005, Curtea a statuat că dispozițiile art. 282^1 alin. 1 din Codul de procedură civilă nu conțin nici o dispoziție discriminatorie, regimul juridic diferit fiind determinat de deosebirea de situații care impune soluții legislative diferite în vederea asigurării celerității soluționării cauzelor aflate pe rolul instanțelor.

Așa fiind, Curtea a constatat că, în măsura în care reglementarea dedusă controlului se aplică tuturor celor aflați în situația prevăzută în ipoteza normei legale, fără nici o discriminare pe considerente arbitrare, critica cu un atare obiect nu este întemeiată.

Deoarece nu au intervenit elemente noi de natură să determine schimbarea acestei jurisprudențe, atât considerentele, cât și soluția deciziei menționate își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 282^1 alin. 1 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Johann Griedl în Dosarul nr. 421/2005 al Tribunalului Mureș.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 2 februarie 2006.