Decizia nr. 111/2006

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Iuliana Nedelcu - procuror

Florentina Geangu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 147 și 289 din Codul penal, excepție ridicată de Eva Florescu în Dosarul nr. 255/2005 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția penală.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, se dă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției ca neîntemeiată, invocând jurisprudența Curții Constituționale în această materie și apreciind că dispozițiile legale criticate nu contravin prevederilor constituționale.

După închiderea dezbaterilor s-a prezentat, pentru autoarea excepției, apărătorul acesteia.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 8 septembrie 2005, pronunțată în Dosarul nr. 255/2005, Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 147 și art. 289 din Codul penal, excepție ridicată de Eva Florescu în dosarul menționat.

În motivarea excepției de neconstituționalitate, se susține că dispozițiile criticate, ce definesc noțiunea de funcționar public, respectiv care reglementează infracțiunea de fals intelectual, sunt contrare prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituție, deoarece notarul public nu are calitatea de funcționar public. Se arată în acest sens că actul normativ la care face trimitere Constituția este

Legea nr. 188/1999

privind Statutul funcționarilor publici, iar notarul public nu se regăsește nominalizat în anexa la acest act normativ. De asemenea, potrivit

art. 3 și 4 din Legea notarilor publici și a activității notariale nr. 36/1995 , notarul public este învestit să îndeplinească un serviciu de interes public și are statutul unei funcții autonome, iar actul întocmit de către acesta, purtând sigiliul și semnătura sa, este de autoritate publică și are forța probantă prevăzută de lege. Notarul public se bucură de o independență totală din punct de vedere profesional, ceea ce nu este valabil în cazul funcționarilor publici cu care, din eroare, autoritățile îi asimilează pe notarii publici. Pentru aceste motive - arată autoarea excepției - apare ca un artificiu, fără o reglementare expresă raportată la profesiile liberale, ca un liber profesionist să răspundă penal pentru infracțiuni de serviciu, prin dispozițiile criticate fiind încălcat principiul egalității cetățenilor în fața legii, care impune, față de situații diferite, un tratament diferit.

Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția penală apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, dispozițiile legale criticate fiind în deplină concordanță cu art. 16 alin. (1) din Constituție.

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul, invocând jurisprudența Curții Constituționale, consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

Avocatul Poporului apreciază că textele de lege criticate sunt constituționale, deoarece dispozițiile art. 147 și 289 din Codul penal nu instituie privilegii sau discriminări, fiind aplicabile în mod egal oricărei persoane care are calitatea de funcționar public sau funcționar, și nu conține în sine nici o reglementare care să creeze o inegalitate pe criterii de rasă, de naționalitate, de origine etnică, de limbă, de religie, de sex, de opinie, de apartenență politică, de avere sau de origine socială. în ceea ce privește definirea noțiunilor de funcționar public, funcționar, precum și incriminările care presupun o astfel de calitate a subiectului activ, Avocatul Poporului arată că aceasta este, din punctul de vedere al Constituției, în sarcina legiuitorului, fiind realizată de Codul penal prin dispozițiile art. 147.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate ridicată.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2) și ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 147 și art. 289 din Codul penal, care au următorul cuprins:

- ART. 147: Prin «funcționar public» se înțelege orice persoană care exercită permanent sau temporar, cu orice titlu, indiferent cum a fost învestită, o însărcinare de orice natură, retribuită sau nu, în serviciul unei unități dintre cele la care se referă art. 145.

Prin «funcționar» se înțelege persoana menționată în alin. 1, precum și orice salariat care exercită o însărcinare în serviciul unei alte persoane juridice decât cele prevăzute în acel alineat.";

- Art. 289: "Falsificarea unui înscris oficial cu prilejul întocmirii acestuia, de către un funcționar aflat în exercițiul atribuțiilor de serviciu, prin atestarea unor fapte sau împrejurări necorespunzătoare adevărului ori prin omisiunea cu știință de a insera unele date sau împrejurări, se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.

Tentativa se pedepsește."

Autoarea excepției susține că dispozițiile legale criticate încalcă prevederile art. 16 alin. (1) din Constituție, referitoare la egalitatea cetățenilor în fața legii, fără privilegii și fără discriminări.

Examinând susținerile autoarei excepției de neconstituționalitate, se constată că asupra excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 147 și 289 din Codul penal, cu referire la aplicarea acestora unor fapte comise de notarii publici, Curtea s-a mai pronunțat prin

Decizia nr. 176 din 18 iunie 2002 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 542 din 24 iulie 2002. Din jurisprudența în materie a Curții este de menționat și

Decizia nr. 276 din 24 octombrie 2002 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 832 din 19 noiembrie 2002, referitoare la excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 145 și 147 din Codul penal, în contextul căreia se susținea, de asemenea, că notarii publici, ca de altfel și alți profesioniști (avocați, doctori, arhitecți), nu pot fi calificați funcționari publici și deci nu pot răspunde pentru săvârșirea unor infracțiuni la care subiectul activ are, potrivit dispoziției incriminatoare, calitatea de funcționar public sau funcționar.

Curtea Constituțională a respins ca neîntemeiate excepțiile de neconstituționalitate privitoare la dispozițiile menționate, cu motivarea că noțiunile de funcționar public și funcționar sunt de nivelul legii, astfel încât intră în competența exclusivă a legiuitorului atât definirea acestor noțiuni, cât și stabilirea răspunderii penale pentru infracțiunile săvârșite de persoanele având această calitate. Este ceea ce Codul penal, ca lege organică, face prin dispozițiile art. 147, prin care definește noțiunile de funcționar public și funcționar, și prin stabilirea infracțiunilor săvârșite de funcționari publici și funcționari, cum este infracțiunea de fals intelectual (prevăzută și pedepsită de art. 289 din Codul penal) săvârșită de notarul public, cu prilejul întocmirii înscrisului oficial. Potrivit

art. 4 din Legea nr. 36/1995 , actul îndeplinit de notarul public, purtând sigiliul și semnătura acestuia, este de autoritate publică și are forța probantă prevăzută de lege, iar falsificarea acestuia, în modul prevăzut de art. 289 din Codul penal, nu poate fi caracterizată decât ca infracțiune de fals intelectual.

În concordanță cu jurisprudența constantă în materie a Curții, nu poate fi primită susținerea autoarei excepției referitoare la încălcarea, prin dispozițiile criticate, a principiului egalității în drepturi, câtă vreme aceste prevederi nu instituie privilegii sau discriminări, fiind aplicabile în mod egal oricărei persoane care are calitatea de funcționar public sau funcționar, iar stabilirea sferei acestor noțiuni, precum și a infracțiunilor care presupun această calitate a subiectului activ nu este de competența jurisdicției constituționale, după cum s-a arătat.

Considerentele și soluțiile adoptate prin deciziile citate își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză, întrucât nu există elemente noi care să determine reconsiderarea jurisprudenței Curții Constituționale.

Față de cele arătate, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 alin. (1) și (6) din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 147 și art. 289 din Codul penal, excepție ridicată de Eva Florescu în Dosarul nr. 255/2005 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția penală.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 16 februarie 2006.