Decizia nr. 157/2006

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Constantin Doldur - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Marilena Mincă - procuror

Florentina Geangu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 220 din Codul penal, excepție ridicată de Traian Mureșan în Dosarul nr. 1.168/2005 al Judecătoriei Dej.

La apelul nominal se prezintă partea Covaciu Miu, asistat de apărător; pentru partea Florin Federiga se prezintă avocatul acesteia, lipsă fiind autorul excepției, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, se dă cuvântul reprezentantului părților Covaciu Miu și Florin Federiga, care arată că autorul excepției nu aduce argumente noi care să nu fi fost luate în considerare de Curte cu prilejul pronunțărilor anterioare cu privire la dispozițiile art. 220 din Codul penal, sens în care apreciază că se impune respingerea excepției invocate.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției ca neîntemeiată, invocând jurisprudența Curții Constituționale în această materie și apreciind că dispozițiile legale criticate nu contravin prevederilor constituționale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 8 decembrie 2005, pronunțată în Dosarul nr. 1.168/2005, Judecătoria Dej a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 220 din Codul penal, excepție ridicată de inculpatul Traian Mureșan în dosarul menționat.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține că dispozițiile de lege criticate "încalcă prevederile art. 44 alin. (2) din Constituție, deoarece art. 220 din Codul penal apără posesia ca o stare de fapt, fără a face distincție între situațiile în care posesia este exercitată legitim de proprietar sau de o altă persoană în baza unui alt titlu valabil și situația în care posesia este exercitată abuziv. Se apreciază că scopul legii este de a apăra posesia legitimă, dar această împrejurare nu rezultă cu suficientă claritate din cuprinsul art. 220 din Codul penal, astfel că se impune punerea de acord a acestor dispoziții legale cu art. 44 alin. (2) din Constituție, prin completarea dispoziției penale".

Judecătoria Dej apreciază că excepția de neconstituționalitate invocată este neîntemeiată.

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Avocatul Poporului consideră că dispozițiile legale criticate sunt constituționale, sens în care a statuat Curtea în jurisprudența sa.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate ridicată.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 220 din Codul penal, astfel cum au fost modificate prin titlul IX, articol unic, pct. 2 din

Legea nr. 247/2005

privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 653 din 22 iulie 2005, care au următorul cuprins: "Ocuparea, în întregime sau în parte, fără drept, a unui imobil aflat în posesia altuia, fără consimțământul acestuia sau fără aprobare prealabilă primită în condițiile legii, ori refuzul de a elibera imobilul astfel ocupat se pedepsește cu închisoare de la 1 la 5 ani.

Dacă fapta prevăzută în alin. 1 se săvârșește prin violență sau amenințare ori prin desființarea semnelor de hotar, a reperelor de marcare, pedeapsa este închisoarea de la 2 la 7 ani.

Dacă fapta prevăzută în alin. 2 se săvârșește de două sau mai multe persoane împreună, pedeapsa este închisoarea de la 3 la 15 ani.

Împăcarea părților înlătură răspunderea penală".

Autorul excepției consideră că aceste dispoziții legale aduc atingere principiului constituțional potrivit căruia proprietatea privată este garantată și ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular [art. 44 alin. (2)].

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că, deși textul de lege nu precizează expres, este firesc ca posesia la care se referă să fie legitimă, deoarece dispozițiile art. 220 din Codul penal sunt expresia voinței legiuitorului de a apăra prin mijloace de drept penal drepturile și libertățile fundamentale consfințite prin Constituție, între care dreptul de proprietate privată.

De altfel, prin

Decizia nr. 524 din 25 noiembrie 2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 42 din 13 ianuarie 2005, răspunzând la critici similare, Curtea a statuat că incriminarea tulburării de posesie este realizată de legiuitor în scopul apărării prin mijloace de drept penal a dreptului de proprietate privată, posesia fiind unul dintre dezmembrămintele acestui drept și semnul exterior al existenței sale. Ca urmare, prevederile legale criticate nu numai că nu încalcă dispozițiile art. 44 alin. (2) din Constituție privind garantarea dreptului de proprietate, ci constituie o concretizare a acestui text constituțional, în deplină concordanță și cu dispozițiile privitoare la ocrotirea proprietății, cuprinse în art. 1 din primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Se constată că soluția adoptată și argumentele ce au stat la baza acestei decizii se mențin și în cauza de față, întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenței în materie a Curții.

În ceea ce privește criticile privind lipsa de claritate a prevederilor legale ce fac obiectul excepției, precum și solicitarea completării dispoziției penale, acestea nu intră în competența Curții, întrucât, potrivit dispozițiilor

art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , "Curtea Constituțională se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului".

Față de cele arătate, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 alin. (1) și (6) din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 220 din Codul penal, excepție ridicată de Traian Mureșan în Dosarul nr. 1.168/2005 al Judecătoriei Dej.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 23 februarie 2006.