Decizia nr. 124/2006

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Antonia Constantin - procuror

Ingrid Alina Tudora - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 253 alin. 2 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Elena Leonida în Dosarul nr. 1.565/2005 al Curții de Apel București - Secția a IV-a civilă.

La apelul nominal se prezintă, personal, autorul excepției, lipsă fiind celelalte părți, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza este în stare de judecată.

Autorul excepției de neconstituționalitate solicită admiterea acesteia astfel cum a fost formulată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, arătând că textul de lege criticat nu contravine prevederilor art. 21 și 24 din Constituție, ci, dimpotrivă, reprezintă o expresie a acestor prevederi constituționale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 7 decembrie 2005, pronunțată în Dosarul nr. 1.565/2005, Curtea de Apel București - Secția a IV-a civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 253 alin. 2 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Elena Leonida cu ocazia soluționării unui recurs având ca obiect o acțiune în constatare.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că reglementarea criticată contravine "principiului general care guvernează Codul de procedură civilă cu privire la faptul că orice cale de atac se exercită împotriva unei hotărâri judecătorești numai după comunicarea acesteia, pentru a fi astfel garantat dreptul la apărare". Așa fiind, apreciază că inserarea în Codul de procedură civilă a reglementării legale criticate reprezintă o încălcare gravă a dreptului la apărare și a accesului liber la justiție.

Curtea de Apel București - Secția a IV-a civilă consideră că "excepția nu poate fi promovată, în raport de jurisprudența Curții Constituționale în materie".

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului apreciază că textul de lege criticat este constituțional. Astfel, referitor la critica privind înfrângerea art. 21 din Constituție, este invocată jurisprudența Curții Constituționale, și anume

Decizia nr. 464/2003

și

Decizia nr. 171/2005 .

De asemenea, arată că nu poate fi reținută nici susținerea privind încălcarea art. 24 din Constituție, întrucât părților nu le este îngrădit sub nici un aspect dreptul la apărare, acestea beneficiind, în cadrul procesului, de toate mijloacele de apărare și de toate garanțiile procesuale prevăzute de lege.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit în cauză de judecătorul-raportor, susținerile părții prezente, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2) și ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 253 alin. 2 din Codul de procedură civilă, astfel cum au fost modificate prin

art. I pct. 82 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 138/2000

pentru modificarea și completarea Codului de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 479 din 2 octombrie 2000, aprobată și modificată prin

Legea nr. 219/2005 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 609 din 14 iulie 2005.

Textul de lege criticat are următorul conținut: "Hotărârea care constată perimarea este supusă recursului în termen de 5 zile de la pronunțare."

Autorul excepției susține că textul de lege criticat încalcă prevederile constituționale ale art. 21 privind accesul liber la justiție și art. 24 care consacră dreptul la apărare.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că dispozițiile art. 253 alin. 2 din Codul de procedură civilă au mai făcut obiect al controlului de constituționalitate, prin raportare la aceleași prevederi constituționale invocate în cauza de față și cu o motivare similară.

Astfel, prin

Decizia nr. 311 din 15 noiembrie 2001 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 25 din 17 ianuarie 2002, Curtea a statuat că dispozițiile art. 253 alin. 2 din Codul de procedură civilă, care prevăd calea de atac a recursului împotriva hotărârii care constată perimarea și condițiile folosirii acestei căi de atac, nu contravin art. 21 și 24 din Constituție.

Deoarece nu au intervenit elemente noi care să justifice schimbarea jurisprudenței Curții Constituționale, cele statuate prin decizia menționată își mențin valabilitatea și în prezenta cauză.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d), precum și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 253 alin. 2 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Elena Leonida în Dosarul nr. 1.565/2005 al Curții de Apel București - Secția a IV-a civilă.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 16 februarie 2006.