Decizia nr. 153/2006
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1 alin. (1), ale art. 4 alin. (2) și (4) și ale art. 8 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somației de plată
prezumat în vigoare
Textul nu are o structură pe articole recunoscută și este afișat ca atare.
Ioan Vida - președinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Constantin Doldur - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu - judecător
Ion Tiucă - procuror
Florentina Geangu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1 alin. (1), ale art. 4 alin. (2) și (4) și ale
art. 8 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 5/2001
privind procedura somației de plată, excepție ridicată de Societatea Comercială "Contransimex-b" - S.A. din Ploiești în Dosarul nr. 10.054/2005 al Judecătoriei Ploiești.
La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției ca neîntemeiată, invocând jurisprudența Curții Constituționale în această materie și apreciind că dispozițiile legale criticate nu contravin prevederilor constituționale.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Prin Încheierea din 13 septembrie 2005, pronunțată în Dosarul nr. 10.054/2005, Judecătoria Ploiești a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1 alin. (1), ale art. 4 alin. (2) și (4) și ale
art. 8 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 5/2001
privind procedura somației de plată. Excepția de neconstituționalitate a fost invocată de Societatea Comercială "Contransimex-b" - S.A. din Ploiești într-o cauză având ca obiect o cerere privind emiterea somației de plată.
În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține că prevederile art. 1 alin. (1) și ale
art. 4 alin. (2) și (4) din Ordonanța Guvernului nr. 5/2001
contravin dispozițiilor constituționale ale art. 1 alin. (3), ale art. 20 alin. (2), ale art. 21, ale art. 44 și ale
art. 53 alin. (2), întrucât "dispozițiile Ordonanței Guvernului nr. 5/2001
permit instanței de judecată să soluționeze o cauză fără a-și exercită obligația de aflare a adevărului, doar pe baza susținerilor subiective ale creditoarei, fără ca debitoarea să poată administra probe în apărare, potrivit Codului de procedură civilă". Autorul excepției susține că "posibilitatea soluționării cererii creditorului numai pe baza actelor depuse și a explicațiilor date de părți împiedică exercitarea dreptului la apărare și realizarea unui proces echitabil". De asemenea, se arată că "emiterea unui titlu executoriu în urma unui proces sumar și pentru sume cu aproximație stabilite, precum și executarea unui asemenea titlu încalcă reglementarea constituțională a dreptului de proprietate".
Totodată, autorul excepției susține că art. 8 alin. (2) din
Ordonanța Guvernului nr. 5/2001
contravine art. 1 alin. (3), art. 16 alin. (1), art. 20 alin. (2), art. 21, art. 53 alin. (2), ale art. 126 alin. (2) din Constituție, precum și art. 6 paragraful 1 teza întâi din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Se arată că încălcarea art. 126 alin. (2) din Constituție constă în faptul că "dispozițiile legale criticate cuprind norme procedurale contrare celor prevăzute de Codul de procedură civilă și de legea de organizare judiciară". De asemenea, autorul excepției consideră că, "deși acțiunea în anulare a ordonanței cu somația de plată constituie o cale de atac, totuși ea urmează a fi judecată [...] de un complet format dintr-un singur judecător", ceea ce "îngrădește, în mod indirect, accesul la justiție [și] creează o diferențiere anticonstituțională față de justițiabilii care beneficiază la același nivel jurisdicțional de judecată [de un] complet format din doi judecători".
Judecătoria Ploiești apreciază că excepția de neconstituționalitate ridicată este neîntemeiată.
În conformitate cu dispozițiile
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.
Avocatul Poporului apreciază că dispozițiile legale criticate sunt constituționale.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate ridicată.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2) și ale
art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 1 alin. (1), ale art. 4 alin. (2) și (4) și ale
art. 8 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 5/2001
privind procedura somației de plată, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 422 din 30 iulie 2001, aprobată cu modificări și completări prin
Legea nr. 295/2002 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 380 din 5 iunie 2002, cu modificările și completările ulterioare.
Dispozițiile criticate ca fiind neconstituționale au următorul cuprins:
- Art. 1 alin. (1): "Procedura somației de plată se desfășoară, la cererea creditorului, în scopul realizării de bunăvoie sau prin executare silită a creanțelor certe, lichide și exigibile ce reprezintă obligații de plată a unor sume de bani, asumate prin contract constatat printr-un înscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui înscris, însușit de părți prin semnătură ori în alt mod admis de lege și care atestă drepturi și obligații privind executarea anumitor servicii, lucrări sau orice alte prestații.";
- Art. 4 alin. (2) și (4): "(2) În toate cazurile, pentru soluționarea cererii, judecătorul dispune citarea părților, potrivit dispozițiilor Codului de procedură civilă referitoare la pricinile urgente, pentru explicații și lămuriri, precum și pentru a stărui în efectuarea plății sumei datorate de debitor ori pentru înțelegerea părților asupra modalităților de plată."[...]
(4) În citație se va face mențiunea că până cel mai târziu în ziua fixată pentru înfățișare debitorul poate să depună întâmpinare, precum și actele ce pot contribui la soluționarea cererii.";
- Art. 8 alin. (2): "Cererea în anulare se soluționează de către instanța competentă pentru judecarea fondului cauzei în primă instanță."
În susținerea excepției, autorul acesteia consideră că dispozițiile legale criticate contravin prevederilor constituționale ale art. 1 alin. (3), ale art. 16 alin. (1), ale art. 20 alin. (2), ale art. 21, ale art. 44 și ale art. 53 alin. (2) și ale art. 126 alin. (2). Totodată, apreciază că prevederile legale criticate contravin și art. 6 paragraful 1 teza întâi din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
Examinând excepția de neconstituționalitate, se constată că, în jurisprudența sa constantă, Curtea Constituțională a statuat că
Ordonanța Guvernului nr. 5/2001
privind procedura somației de plată este constituțională atât în ansamblu, cât și examinându-se separat dispozițiile sale, prin raportare la aceleași norme constituționale invocate și în prezenta cauză.
Astfel, de exemplu, prin deciziile nr. 348 din 18 septembrie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 847 din 27 noiembrie 2003, nr. 447 din 26 octombrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 12 din 5 ianuarie 2005, și nr. 580 din 3 noiembrie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.111 din 8 decembrie 2005, Curtea a constatat constituționalitatea dispozițiilor art. 1 alin. (1), ale art. 4 alin. (2) și (4) și ale
art. 8 din Ordonanța Guvernului nr. 5/2001 , față de prevederile art. 1 alin. (3), art. 16 alin. (1), art. 20 alin. (2), art. 21, 44, art. 53 alin. (2) și art. 126 din Constituție, precum și față de art. 6 paragraful 1 teza întâi din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
Prin deciziile pronunțate în materie, Curtea a reținut, în esență, următoarele:
Ordonanța Guvernului nr. 5/2001
reglementează o procedură specială și accelerată, derogatorie de la normele procedurii civile, care urmărește recuperarea într-un timp cât mai scurt a creanțelor certe, lichide și exigibile, ce reprezintă obligații contractuale de plată a unor sume de bani. Acest caracter special al procedurii a determinat limitarea mijloacelor de probă utilizabile la înscrisuri, în prima fază, completate ulterior cu explicațiile și lămuririle date de părți, limitarea fiind deopotrivă valabilă pentru ambele părți, în condiții identice pentru exercitarea dreptului la apărare. Celelalte aspecte ale raporturilor juridice dintre părți urmează a fi rezolvate conform reglementărilor din dreptul comun. Modul în care instanțele judecătorești admit sau resping cererile de probațiune reprezintă o problemă de aplicare, iar nu de constituționalitate a textului de lege. Împotriva hotărârii de respingere a cererii în anulare debitorul poate declara recurs care se judecă conform normelor dreptului comun, iar împotriva titlului executoriu poate formula contestație la executare, de asemenea, potrivit normelor Codului de procedură civilă. Totodată, textele de lege criticate conțin norme de procedură asupra cărora legiuitorul este suveran a legifera, evident cu respectarea drepturilor și libertăților fundamentale, în temeiul art. 126 alin. (3) din Constituție, potrivit căruia "Competența și procedura de judecată sunt stabilite de lege".
Pe de altă parte, se observă că argumentele prezentate de autorul prezentei excepții de neconstituționalitate sunt similare cu cele formulate de autorii excepțiilor de neconstituționalitate soluționate de Curtea Constituțională prin deciziile mai sus menționate și, întrucât nu au intervenit elemente noi de natură să determine schimbarea jurisprudenței amintite, considerăm că soluțiile și argumentele ce au stat la baza acestora se mențin și în cauza de față.
Față de cele arătate, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al
art. 29 alin. (1) și (6) din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1 alin. (1), ale art. 4 alin. (2) și (4) și ale
art. 8 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 5/2001
privind procedura somației de plată, excepție ridicată de Societatea Comercială "Contransimex-b" - S.A. din Ploiești în Dosarul nr. 10.054/2005 al Judecătoriei Ploiești.
Definitivă și general obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 23 februarie 2006.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA Magistrat-asistent, Florentina Geangu
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.