Decizia nr. 140/2006

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Constantin Doldur - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Iuliana Nedelcu - procuror

Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 278^1 alin. 5 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Rodica Smaranda Vulcănescu în Dosarul nr. 8.180/2005 al Judecătoriei Sectorului 4 București.

La apelul nominal răspunde personal autorul excepției.

Autorul excepției solicită admiterea acesteia și depune concluzii scrise, precum și o copie a unui articol publicat în cotidianul "Ziua".

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, arătând că procurorul de ședință care participă la judecarea plângerii împotriva soluției de netrimitere în judecată este obligat să pună concluzii în conformitate cu legea și că nu există vreo dispoziție care să îl oblige să susțină în fața judecătorului opinia procurorului superior care a avizat pe cale ierarhică, în interiorul Ministerului Public, soluția dispusă.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 30 noiembrie 2005, pronunțată în Dosarul nr. 8.180/2005, Judecătoria Sectorului 4 București a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 278^1 alin. 5 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Rodica Smaranda Vulcănescu în dosarul de mai sus având ca obiect soluționarea unei plângeri formulate împotriva soluției de netrimitere în judecată dispuse de procuror.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că dispozițiile legale criticate sunt menite să aducă atingere imparțialității procurorului care participă la ședințele de judecată, deoarece, de vreme ce este subordonat ierarhic, nu poate pune concluzii în contra actului contestat în fața judecătorului, întrucât acesta a fost dispus de un procuror cu funcție de conducere în ierarhia parchetelor. În acest fel se îngrădește principiul legalității care guvernează activitatea procurorilor, cu consecințe opuse scopului Ministerului Public de reprezentant al intereselor generale ale societății și de apărător al ordinii de drept.

Judecătoria Sectorului 4 București opinează că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece, deși procurorii își desfășoară activitatea potrivit principiului controlului ierarhic, aceștia au, potrivit legii privind organizarea judiciară, libertatea de a pune concluziile pe care le consideră legale în cauza dedusă judecății.

Potrivit

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece prevederile referitoare la prezența obligatorie a procurorului la judecarea plângerii împotriva rezoluțiilor ori a ordonanțelor de netrimitere în judecată dau expresie rolului său constituțional, fără vreun alt scop general prestabilit și fără părtinire. Procurorul este liber să prezinte în fața judecătorului concluziile pe care le consideră întemeiate potrivit legii.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională constată că a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2) și ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 278^1 alin. 5 din Codul de procedură penală, cu următorul conținut: "La judecarea plângerii prezența procurorului este obligatorie."

Autorul excepției de neconstituționalitate susține că prin dispozițiile legale criticate sunt încălcate prevederile constituționale ale art. 131, referitoare la Rolul Ministerului Public, și ale art. 132 alin. (1), privind principiile legalității, imparțialității și controlului ierarhic care guvernează activitatea procurorilor.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că dispozițiile art. 278^1 alin. 5 din Codul de procedură penală instituie obligativitatea participării procurorului la judecarea plângerilor formulate împotriva soluțiilor de netrimitere în judecată dispuse de procurori. Participarea procurorului la activitatea judiciară este de esența instituției Ministerului Public, prevăzută expres în art. 131 alin. (1) din Constituție, în conformitate cu care, în activitatea judiciară, Ministerul Public reprezintă interesele generale ale societății și apără ordinea de drept, precum și drepturile și libertățile cetățenilor.

Principiul subordonării ierarhice, specific Ministerului Public, nu contravine principiului constituțional al imparțialității și nu este de natură să îl împiedice pe procurorul care participă la judecarea plângerilor formulate în baza art. 278^1 din Codul de procedură penală să fie imparțial atunci când plângerile sunt îndreptate împotriva rezoluțiilor sau ordonanțelor date de superiorul său ierarhic, întrucât în sistemul nostru juridic, la fel ca în toate sistemele în care funcționează instituția Ministerului Public, procurorul este liber să prezinte instanței de judecată concluziile pe care le consideră întemeiate potrivit legii și ținând seama de probele administrate în cauză.

Această limită a subordonării ierarhice este consacrată expres în

art. 67 alin. (2) din Legea nr. 304/2004

privind organizarea judiciară. În același sens, potrivit art. 64 din legea amintită, în soluțiile dispuse, procurorul este independent, în condițiile prevăzute de lege, și are posibilitatea să conteste la Consiliul Superior al Magistraturii, în cadrul procedurii de verificare a conduitei judecătorilor și procurorilor, intervenția procurorului ierarhic superior, în orice formă, în efectuarea urmăririi penale sau în adoptarea soluției.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 278^1 alin. 5 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Rodica Smaranda Vulcănescu în Dosarul nr. 8.180/2005 al Judecătoriei Sectorului 4 București.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 21 februarie 2006.