Decizia nr. 155/2006

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Constantin Doldur - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Marinela Mincă - procuror

Florentina Geangu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 42 alin. 4 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Centrul de Resurse Juridice din București în Dosarul nr. 2.441/P/2005 al Tribunalului Dolj - Secția penală.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Curtea dispune a se face apelul și în dosarele nr. 1.017 D/2005, nr. 1.018 D/2005, nr. 1.059 D/2005 și nr. 1.060 D/2005, care au același obiect.

La apelul nominal în aceste dosare se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Curtea, din oficiu, pune în discuție conexarea dosarele nr. 1.017 D/2005, nr. 1.018 D/2005, nr. 1.059 D/2005 și nr. 1.060 D/2005 la Dosarul nr. 1.016 D/2005, având în vedere faptul că sunt îndeplinite cerințele prevăzute de

art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 .

Reprezentantul Ministerului Public arată că este de acord cu conexarea, întrucât dosarele au un obiect identic.

Curtea, având în vedere identitatea de obiect a cauzelor menționate, în temeiul dispozițiilor

art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 , dispune conexarea dosarele nr. 1.017 D/2005, nr. 1.018 D/2005, nr. 1.059 D/2005 și nr. 1.060 D/2005 la Dosarul nr. 1.016 D/2005, care a fost primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției ca neîntemeiată, invocând jurisprudența Curții Constituționale în această materie și apreciind că dispozițiile legale criticate nu contravin prevederilor constituționale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, reține următoarele:

Prin încheierile din 25 noiembrie 2005 și 18 noiembrie 2005, pronunțate în dosarele nr. 2.441/P/2005, nr. 2.382/P/2005, nr. 2.385/P/2005, nr. 2.318/P/2005 și nr. 2.383/P/2005, Tribunalul Dolj - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 42 alin. 4 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Centrul de Resurse Juridice din București în dosarele menționate.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține că "articolul de lege invocat este contrar dispozițiilor art. 11, art. 20, art. 21, art. 24 și art. 129 din Constituție, în sensul că accesul la justiție este încălcat față de prevederile dreptului internațional în materie, drept ce are prioritate atunci când se constată contrarietatea cu legislația internă". De asemenea, se mai arată că "dreptul la apărare în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului nu înseamnă numai asigurarea unui apărător, ci și posibilitatea efectivă de a răspunde cererilor, probelor și excepțiilor, în fiecare speță, ori încălcarea acestui drept înseamnă neasigurarea unei judecăți echitabile, părțile nemaiaflându-se pe poziții de egalitate".

Tribunalul Dolj apreciază că excepția de neconstituționalitate ridicată este neîntemeiată.

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Avocatul Poporului consideră că dispozițiile de lege criticate sunt constituționale.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate ridicată.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2) și ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 42 alin. 4 din Codul de procedură penală, care au următorul conținut: "Hotărârea de declinare a competenței nu este supusă apelului și nici recursului."

Autorul excepției de neconstituționalitate susține că prin dispozițiile legale criticate sunt încălcate prevederile constituționale ale art. 11 referitoare la dreptul internațional și dreptul intern, ale art. 20 referitoare la tratatele internaționale privind drepturile omului, ale art. 21 referitoare la liberul acces la justiție, ale art. 24 referitoare la dreptul la apărare și ale art. 129 referitoare la folosirea căilor de atac, precum și dispozițiile din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale referitoare la dreptul la un recurs efectiv.

Examinând excepția de neconstituționalitate, se constată că prin

Decizia nr. 429 din 21 octombrie 2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.220 din 20 decembrie 2004, răspunzând la o critică asemănătoare, Curtea a reținut că instituția declinării de competență desemnează obligația stabilită prin lege pentru organul judiciar învestit cu soluționarea cauzei de a trimite cauza organului judiciar competent ori de câte ori constată că instrumentarea acesteia nu intră în atribuțiile sale. Declinarea de competență nu are caracterul unei judecăți, pentru că în cadrul acestei proceduri nu se soluționează fondul cauzei, ci al unui incident în administrarea justiției, inerent bunei funcționări a sistemului judiciar. Ținând seama de natura instituției, ca și de imperativul celerității procesului penal, nu se poate reține că textul de lege criticat este de natură să încalce sau să restrângă dreptul la apărare al părților, cu atât mai mult cu cât atât inculpatul, cât și

celelalte părți își pot exercita dreptul la apărare și celelalte drepturi procesuale în fața instanței competente, precum și dreptul de a ataca prin mijloacele prevăzute de lege hotărârea prin care această instanță va soluționa cauza.

În ce privește susținerea referitoare la încălcarea liberului acces la justiție, nici aceasta nu poate fi primită, întrucât accesul la justiție înseamnă accesul la instanțele de judecată înzestrate cu competența și cu procedurile stabilite prin lege, fiind impropriu să se afirme lipsa de acces la justiție chiar în cadrul desfășurării unui proces judiciar.

Pe cale de consecință, nefiind încălcate nici unul dintre drepturile și libertățile fundamentale, nu se poate susține că s-ar aduce atingere dreptului la un recurs efectiv prevăzut de art. 13 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, cu atât mai mult cu cât dreptul intern oferă părții interesate suficiente garanții pentru repararea posibilelor încălcări ale drepturilor procesuale. Prin urmare, nu poate fi reținută nici încălcarea dispozițiilor art. 11 și 20 din Legea fundamentală.

În plus, dispozițiile art. 42 alin. 4 din Codul de procedură penală reprezintă norme de procedură a căror reglementare este de competența exclusivă a legiuitorului, care poate institui, în considerarea unor situații deosebite, reguli speciale de procedură și de exercitare a căilor de atac, potrivit art. 126 alin. (2) și art. 129 din Constituție.

Față de cele arătate, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 alin. (1) și (6) din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 42 alin. 4 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Centrul de Resurse Juridice din București în dosarele nr. 2.441/P/2005, nr. 2.382/P/2005, nr. 2.385/P/2005, nr. 2.318/P/2005 și nr. 2.383/P/2005 ale Tribunalului Dolj - Secția penală.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 23 februarie 2006.