Decizia nr. 197/2006

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Constantin Doldur - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Antonia Constantin - procuror

Benke Karoly - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 117 alin. (7), (8) și (9) din Legea nr. 31/1990

privind societățile comerciale, excepție ridicată de Societatea Comercială "București Turism" - S.A. din București în Dosarul nr. 3.080/2005 al Tribunalului București - Secția a VI-a comercială.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca inadmisibilă a excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 117 alin. (8) și (9) din Legea nr. 31/1990 , întrucât acestea nu au legătură cu soluționarea cauzei. De asemenea, se consideră că prevederile art. 117 alin. (7) din lege nu contravin principiului constituțional al egalității în drepturi.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 8 decembrie 2005, pronunțată în Dosarul nr. 3.080/2005, Tribunalul București - Secția a VI-a comercială a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 117 alin. (7), (8) și (9) din Legea nr. 31/1990

privind societățile comerciale, excepție ridicată de Societatea Comercială "București Turism" - S.A. din București într-un litigiu având ca obiect anularea unei hotărâri a adunării generale a acționarilor.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că prevederile legale criticate contravin dispozițiilor constituționale ale art. 10, ale art. 16, ale art. 44 alin. (2) teza întâi și ale art. 53.

Autorul excepției apreciază că dispozițiile

art. 117 alin. (7), (8) și (9) din Legea nr. 31/1990

nu permit, în nici un caz, acționarilor minoritari ai unei societăți deschise să propună un punct pe ordinea de zi, întrucât stabilirea acesteia este exclusiv în competența celor care au dreptul de a convoca adunarea generală, și anume administratorul, consiliul de administrație sau acționarii semnificativi.

Tribunalul București - Secția a VI-a comercială apreciază că excepția de neconstituționalitate ridicată este neîntemeiată. În argumentarea acestei opinii se apreciază că scopul normei legale criticate este acela de a respecta dreptul de informare al acționarilor, dreptul de a vota în cunoștință de cauză cu privire la problemele puse în discuție în cadrul adunării generale a acționarilor și de a asigura egalitatea în drepturi a tuturor acționarilor.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului consideră că excepția de neconstituționalitate ridicată este neîntemeiată, întrucât textele de lege criticate nu creează nici un fel de discriminare, fiind necesară stabilirea unui tratament juridic diferit pentru situații care nu sunt identice, dacă acesta se justifică în mod obiectiv și rațional.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și celor ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 117 alin. (7), (8) și (9) din Legea nr. 31/1990

privind societățile comerciale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.066 din 17 noiembrie 2004, care au următorul cuprins:

"(7) Convocarea va cuprinde locul și data ținerii adunării, precum și ordinea de zi, cu menționarea explicită a tuturor problemelor care vor face obiectul dezbaterilor adunării.

(8) Când în ordinea de zi figurează propuneri pentru modificarea actului constitutiv, convocarea va trebui să cuprindă textul integral al propunerilor.

(9) Acționarii societăților de tip închis pot face, în scris, propuneri adresate administratorilor pentru completarea ordinii de zi, cu excepția cazului când acestea se referă la modificarea actului constitutiv, cu cel puțin 5 zile înainte de data adunării, urmând ca propunerile să fie înscrise pe ordinea de zi cu aprobarea adunării generale".

Textele constituționale invocate în susținerea excepției sunt cele ale art. 10 privind relațiile internaționale, ale art. 16 privind egalitatea în drepturi, ale art. 44 alin. (2) teza întâi privind dreptul de proprietate privată și ale art. 53 privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți.

Examinând excepția de neconstituționalitate ridicată, Curtea reține următoarele:

În esență, autorul excepției consideră că dispozițiile legale criticate, care nu permit, în nici un caz, acționarilor minoritari ai unei societăți deschise să propună un punct pe ordinea de zi, contravin dispozițiilor constituționale ale art. 10, ale art. 16 alin. (1) și (2), ale art. 44 alin. (2) teza întâi și ale art. 53.

I. Curtea constată că dispozițiile

art. 117 alin. (8) din Legea nr. 31/1990

se referă la condițiile pe care trebuie să le întrunească convocarea adunării generale a acționarilor unei societăți în cazul în care există propuneri de modificare a actului constitutiv al acesteia. Or, în cauza de față, convocarea adunării generale a acționarilor nu a vizat vreo modificare a actului constitutiv al societății, astfel încât textul de lege criticat nu are legătură cu soluționarea cauzei. De asemenea, nici dispozițiile

art. 117 alin. (9) din Legea nr. 31/1990

nu au legătură cu soluționarea cauzei, acestea referindu-se la societățile închise, or, societatea comercială care invocă excepția este una deschisă, ale cărei acțiuni sunt tranzacționate la bursă.

În consecință, potrivit dispozițiilor

art. 29 alin. (1) și (6) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 117 alin. (8) și (9) din Legea nr. 31/1990

este inadmisibilă, întrucât aceste texte legale nu au legătură cu soluționarea cauzei.

II. Curtea constată că scopul dispozițiilor

art. 117 alin. (7) din Legea nr. 31/1990 , astfel cum apreciază și instanța de judecată, este acela de a se asigura respectarea dreptului de informare al acționarilor, dreptul de a vota în cunoștință de cauză cu privire la problemele puse în discuție în cadrul adunării generale a acționarilor și de a asigura egalitatea în drepturi a tuturor acționarilor. În acest sens Curtea observă că, potrivit art. 117 alin. (3) din lege, convocarea, care cuprinde, printre altele, și arătarea ordinii de zi, este publicată în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, și în unul dintre ziarele de largă răspândire din localitatea în care se află sediul societății sau din cea mai apropiată localitate tocmai pentru a se asigura informarea acționarilor cu privire la ordinea de zi a adunării generale a acționarilor.

Curtea constată că norma legală criticată nu instituie nici o discriminare între acționarii minoritari și cei majoritari, ci stabilește că propunerile pe ordinea de zi se pot face numai în anumite condiții, de natură a respecta dreptul la informare al acționarilor, iar luarea unei decizii să fie în cunoștință de cauză. De altfel, se poate lesne observa grija legiuitorului în acest sens, mai cu seamă din dispozițiile

art. 117 alin. (8) din Legea nr. 31/1990 .

Curtea constată că diferența de reglementare dintre societățile deschise și cele închise, în ceea ce privește stabilirea ordinii de zi, se datorează situației specifice în care se află acestea din urmă, în sensul că documentele lor constitutive prevăd restricții privind libera transferare a acțiunilor și interzic orice distribuire de valori mobiliare către public. Astfel, diferența de regim juridic dintre cele două societăți, sub aspectul stabilirii ordinii de zi, este justificată în mod obiectiv și rezonabil.

Totodată, Curtea reține că dispoziția legală criticată se aplică tuturor persoanelor juridice aflate în ipoteza normei, fără discriminări și fără excepții.

Având în vedere cele de mai sus, Curtea constată că

art. 117 alin. (7) din Legea nr. 31/1990

nu contravine dispozițiilor art. 16 alin. (1) și (2) și ale art. 53 din Constituție.

Curtea reține că textul constituțional al art. 10, invocat în susținerea excepției, nu are incidență în cauză, acesta referindu-se la relațiile internaționale ale statului român. Totodată, nici art. 44 alin. (2) teza întâi din Constituție nu are incidență în cauză, având în vedere că dreptul de proprietate al acționarilor nu este pus în discuție prin dispoziția legală criticată.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

I. Respinge ca inadmisibilă excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 117 alin. (8) și (9) din Legea nr. 31/1990

privind societățile comerciale, excepție ridicată de Societatea Comercială "București Turism" - S.A. din București în Dosarul nr. 3.080/2005 al Tribunalului București - Secția a VI-a comercială.

II. Respinge ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 117 alin. (7) din Legea nr. 31/1990

privind societățile comerciale, excepție ridicată de același autor în același dosar.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 2 martie 2006.