Decizia nr. 216/2006

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Constantin Doldur - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Ion Tiucă - procuror

Benke Karoly - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 10 lit. b) și ale

art. 15 lit. e) din Ordonanța Guvernului nr. 17/2002

privind stabilirea perioadelor de conducere și a perioadelor de odihnă ale conducătorilor vehiculelor care efectuează transporturi rutiere și organizarea timpului de muncă al lucrătorilor mobili în transportul rutier de mărfuri și persoane, excepție ridicată de Societatea Comercială "Total Freight Transport" - S.R.L. din Constanța în Dosarul nr. 1.891/2005 al Tribunalului Călărași.

La apelul nominal răspunde Autoritatea Rutieră Română - Agenția Călărași, prin consilier juridic, lipsă fiind cealaltă parte, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Autorității Rutiere Române - Agenția Călărași solicită respingerea excepției, arătând, în esență, că scopul normei legale criticate este acela de a preveni accidentele rutiere și de a asigura o exploatare rațională a forței de muncă.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca inadmisibilă a excepției de neconstituționalitate, arătând că susținerile autorului excepției privesc aspecte de fapt, ceea ce excede sferei controlului de constituționalitate. Pe fond, se arată că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 9 decembrie 2005, pronunțată în Dosarul nr. 1.891/2005, Tribunalul Călărași a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 10 lit. b) și ale

art. 15 lit. e) din Ordonanța Guvernului nr. 17/2002

privind stabilirea perioadelor de conducere și a perioadelor de odihnă ale conducătorilor vehiculelor care efectuează transporturi rutiere și organizarea timpului de muncă al lucrătorilor mobili în transportul rutier de mărfuri și persoane, excepție ridicată de Societatea Comercială "Total Freight Transport" - S.R.L. din Constanța într-un litigiu având ca obiect soluționarea recursului împotriva unei sentințe prin care s-a respins plângerea formulată de autorul excepției împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției prevăzute de textul de lege menționat.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că prevederile legale criticate contravin dispozițiilor constituționale ale art. 21 și 41.

Autorul excepției apreciază că neexistând spații special amenajate - parcări -, obligația legală cu privire la respectarea unor timpi de conducere, a timpului de odihnă și a celui de repaus nu poate fi respectată. Astfel, se consideră că dispozițiile legale criticate încalcă accesul liber la justiție, întrucât instanța care va examina plângerea sa nu va avea posibilitatea să o admită din moment ce legea sancționează, indiferent dacă există sau nu posibilitatea respectării ei. Totodată, se apreciază că este îngrădit și dreptul la muncă al operatorului de transport rutier, întrucât după un anumit număr de astfel de sancțiuni se poate ajunge la suspendarea și ulterior la anularea licenței de transport a acestuia.

Tribunalul Călărași apreciază că excepția de neconstituționalitate ridicată este neîntemeiată. În argumentarea acestei opinii se apreciază că autorul excepției este nemulțumit de faptul că pe drumurile publice nu există spații special amenajate - parcări - pentru a putea fi respectat timpul de conducere, cel de odihnă și cel de repaus, ceea ce însă nu impietează asupra constituționalității textului de lege criticat.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părții prezente, concluziile procurorului, notele scrise depuse, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 10 lit. b) și ale

art. 15 lit. e) din Ordonanța Guvernului nr. 17/2002

privind stabilirea perioadelor de conducere și a perioadelor de odihnă ale conducătorilor vehiculelor care efectuează transporturi rutiere și organizarea timpului de muncă al lucrătorilor mobili în transportul rutier de mărfuri și persoane, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 94 din 2 februarie 2002, aprobată cu modificări și completări prin

Legea nr. 466/2003 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 837 din 25 noiembrie 2003. Curtea observă că dispozițiile

art. 15 lit. e) au fost modificate prin Ordonanța Guvernului nr. 55/2005

pentru modificarea și completarea

Ordonanței Guvernului nr. 17/2002 , aprobată cu modificări și completări prin

Legea nr. 335/2005 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.101 din 7 decembrie 2005. Astfel, dispozițiile legale criticate au următorul cuprins:

- Art. 10 lit. b): "Conducătorii auto au următoarele obligații:[...]

b) să respecte perioadele de conducere, de odihnă și de repaus stabilite prin prezenta ordonanță;";

- Art. 15 lit. e): "(1) Constituie contravenții, în măsura în care, potrivit legii penale, nu sunt considerate infracțiuni, și se sancționează ca atare următoarele fapte: [...]

e) nerespectarea timpului de conducere, a pauzelor și a perioadelor de odihnă și de repaus ale conducătorilor auto sau nerespectarea prevederilor privind organizarea timpului de muncă al lucrătorilor mobili;".

Textele constituționale invocate în susținerea excepției sunt cele ale art. 21 privind accesul liber la justiție și ale art. 41 privind dreptul la muncă.

Examinând excepția de neconstituționalitate ridicată, Curtea reține următoarele:

În esență, autorul excepției consideră că dispozițiile legale criticate sunt neconstituționale, întrucât obligația legală cu privire la respectarea unor timpi de conducere, a timpului de odihnă și a celui de repaus nu poate fi îndeplinită având în vedere inexistența unor spații special amenajate pentru ca autovehiculele să poată fi parcate corespunzător.

Curtea constată că textele legale criticate nu încalcă accesul liber la justiție, atât timp cât, împotriva sancțiunilor contravenționale aplicate, persoana interesată se poate plânge instanței judecătorești, beneficiind de toate garanțiile procesuale, în condițiile prevăzute de

Ordonanța Guvernului nr. 2/2001

privind regimul juridic al contravențiilor.

Curtea reține că dispozițiile art. 41 din Constituție nu au incidență în cauză, dreptul la muncă fiind exclusiv unul care se circumscrie persoanelor fizice, în nici un caz celor juridice, precum operatorii de transport rutier.

Totodată, Curtea reține că nu intră în competența sa analizarea susținerilor autorului excepției cu privire la unele situații de fapt, întrucât instanța de contencios constituțional se pronunță, potrivit

art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, numai în drept asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 10 lit. b) și ale

art. 15 lit. e) din Ordonanța Guvernului nr. 17/2002

privind stabilirea perioadelor de conducere și a perioadelor de odihnă ale conducătorilor vehiculelor care efectuează transporturi rutiere și organizarea timpului de muncă al lucrătorilor mobili în transportul rutier de mărfuri și persoane, excepție ridicată de Societatea Comercială "Total Freight Transport" - S.R.L. din Constanța în Dosarul nr. 1.891/2005 al Tribunalului Călărași.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 7 martie 2006.