Decizia nr. 211/2006

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Ion Tiucă - procuror

Daniela Ramona Marițiu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 132 alin. (2) și ale art. 136 alin. (1) din Codul de procedură fiscală, precum și ale art. 403 alin. 1 raportat la art. 723^1 alin. 2 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Societatea Comercială "Zach & Son" - S.R.L. din Iași în Dosarul nr. 11.525/2005 al Judecătoriei Iași.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul Ministerului Public, făcând referire la jurisprudența Curții Constituționale, pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 12 septembrie 2005, pronunțată în Dosarul nr. 11.525/2005, Judecătoria Iași a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 132 alin. (2) și ale art. 136 alin. (1) din Codul de procedură fiscală, precum și ale art. 403 alin. 1 raportat la art. 723^1 alin. 2 din Codul de procedură civilă. Excepția a fost ridicată de Societatea Comercială "Zach & Son" - S.R.L. din Iași într-o cauză ce are ca obiect soluționarea unei contestații la executare.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că dispozițiile art. 403 raportat la art. 723^1 din Codul de procedură civilă încalcă prevederile art. 16 alin. (1) și (2) din Constituție, deoarece se creează o situație de inegalitate între debitor, pe de-o parte, care trebuie să plătească o cauțiune, și creditor, pe de altă parte, care nu trebuie să plătească o astfel de cauțiune. În continuare arată că dispozițiile de lege criticate din Codul de procedură fiscală contravin prevederilor art. 16 alin. (1) și (2), art. 21, art. 44 alin. (1) și (2), art. 45 și 53 din Constituție. Autorul excepției susține, în esență, că prevederile art. 133 alin. (3) și ale art. 137 alin. (1) din Codul de procedură fiscală contravin principiului constituțional al egalității în drepturi, deoarece creează o inegalitate între autoritățile publice locale și contribuabilii persoane juridice în ceea ce privește modalitatea de constituire a titlurilor executorii. Se mai arată că aceste prevederi legale contravin și art. 21 din Constituție, deoarece exclud controlul instanței de judecată asupra constituirii titlului executoriu în materia executării silite a creanțelor bugetare, fiind încălcate implicit și principiile constituționale ale ocrotirii dreptului de proprietate privată și libertății economice, precum și condițiile restrângerii exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți.

Judecătoria Iași apreciază că dispozițiile art. 133 alin. (3) și ale art. 137 alin. (1) din Codul de procedură fiscală contravin prevederilor art. 16 alin. (1) și (2) din Constituție, deoarece procedura simplificată care permite creditorului unei creanțe bugetare să emită unilateral titluri executorii împotriva debitorilor, fără existența unui control de legalitate, creează un dezechilibru vădit între debitori și creditori. În continuare arată că în ceea ce privește critica potrivit căreia art. 133 alin. (3) și art. 137 alin. (1) din Codul de procedură fiscală contravin prevederilor art. 21, art. 44 alin. (1) și (2), art. 45 și 53 din Constituție, aceasta nu poate fi reținută. De asemenea, în ceea ce privește critica adusă art. 403 alin. (1) raportat la art. 723^1 alin. 2 din Codul de procedură civilă, arată că aceasta nu poate fi reținută, întrucât cuantumul maxim al cauțiunii ce se poate stabili de către instanța de judecată în sarcina contestatorului a fost introdus de legiuitor în scopul de a proteja interesele contestatorului debitor și de a nu îl supune unor sarcini foarte mari.

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului arată că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens, face referire la jurisprudența în materie a Curții Constituționale.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate ridicată.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Deși prin Încheierea de sesizare Curtea Constituțională a fost sesizată cu art. 132 alin. (2) și art. 136 alin. (1) din Codul de procedură fiscală, se constată că, după republicarea și renumerotarea actului normativ respectiv, aceste dispoziții se regăsesc la art. 133 alin. (3) și art. 137 alin. (1) din Codul de procedură fiscală. Astfel, obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 403 alin. 1 raportat la art. 723^1 alin. 2 din Codul de procedură civilă și cele ale art. 133 alin. (3) și art. 137 alin. (1) din Codul de procedură fiscală, republicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 863 din 26 septembrie 2005. Alineatul (3) al articolului 133 a fost modificat prin pct. 1 din

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 129/2005 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 887 din 4 octombrie 2005. Textele de lege criticate au următorul conținut:

- Art. 403 alin. 1 din Codul de procedură civilă: "Până la soluționarea contestației la executare sau a altei cereri privind executarea silită, instanța competentă poate suspenda executarea, dacă se depune o cauțiune în cuantumul fixat de instanță, în afară de cazul în care legea dispune altfel.";

- Art. 723^1 alin. 2 din Codul de procedură civilă: "Dacă legea nu prevede altfel, cauțiunea nu va reprezenta mai mult de 20% din valoarea obiectului cererii, iar în cazul cererilor al căror obiect nu este evaluabil în bani, nu va depăși suma de 20 milioane lei.";

- Art. 133 alin. (3) din Codul de procedură fiscală: "Creanțele bugetare care se încasează, se administrează, se contabilizează și se utilizează de instituțiile publice, precum și de Banca de Export-Import a României EXIMBANK - S.A., provenite din venituri proprii sau din fondurile alocate de la bugetul de stat, precum și cele rezultate din raporturi juridice contractuale se execută prin organe proprii, acestea fiind abilitate să ducă la îndeplinire măsurile asigurătorii și să efectueze procedura de executare silită, potrivit prevederilor prezentului cod.";

- Art. 137 alin. (1) din Codul de procedură fiscală: "Executarea silită a creanțelor fiscale se efectuează în temeiul unui titlu executoriu emis potrivit prevederilor prezentului cod de către organul de executare competent în a cărui rază teritorială își are domiciliul fiscal debitorul sau al unui înscris care, potrivit legii, constituie titlu executoriu."

În susținerea neconstituționalității acestor dispoziții legale autorul excepției invocă încălcarea prevederilor constituționale ale art. 16 alin. (1) și (2) referitoare la egalitatea în drepturi, ale art. 21 referitoare la accesul liber la justiție, ale art. 44 alin. (1) și (2) referitoare la dreptul de proprietate privată, ale art. 45 referitoare la libertatea economică și ale art. 53 referitoare la restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că asupra dispozițiilor de lege criticate, raportate la aceleași prevederi constituționale, invocate de același autor, s-a mai pronunțat prin

Decizia nr. 70 din 2 februarie 2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 176 din 23 februarie 2006.

Cu acel prilej, în ceea ce privește dispozițiile art. 133 alin. (3) și ale art. 137 alin. (1) din Codul de procedură fiscală, instanța de contencios constituțional a statuat, în esență, că nu poate fi reținută susținerea potrivit căreia prevederile legale criticate creează o inegalitate juridică între autoritățile publice locale și contribuabilii persoane juridice în ceea ce privește modalitatea de constituire a titlurilor executorii, deoarece principiul constituțional consacrat de art. 16 alin. (1) și (2) din Legea fundamentală se referă la egalitatea în drepturi a cetățenilor în fața legii și a autorităților publice și nu la egalitatea cetățenilor cu autoritățile publice. De asemenea, Curtea a constatat că nu este întemeiată susținerea referitoare la încălcarea dispozițiilor art. 21 din Constituție, privind liberul acces la justiție, prin pretinsa excludere a controlului instanței de judecată asupra constituirii titlului executoriu în materia executării silite a creanțelor bugetare, dat fiind faptul că legiuitorul a reglementat posibilitatea persoanelor interesate de a contesta orice act de executare silită, în condițiile procedurale stabilite de lege, prin art. 169 alin. (3) și (4) din Codul de procedură fiscală.

De asemenea, în ceea ce privește excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 403 alin. 1 din Codul de procedură civilă, Curtea constată că acestea au mai făcut obiect al controlului de constituționalitate prin raportare și la art. 16 și 21 din Constituție.

Astfel, prin

Decizia nr. 108 din 22 februarie 2005 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 238 din 22 martie 2005, Curtea a statuat că plata cauțiunii nu constituie o condiție de admisibilitate a contestației la executare, ci este instituită de legiuitor exclusiv pentru a putea solicita suspendarea executării silite, astfel încât nu poate fi calificată ca o modalitate de a restrânge accesul liber la justiție. De asemenea, în ceea ce privește pretinsa încălcare a principiului constituțional al egalității în drepturi, Curtea a statuat, prin

Decizia nr. 289 din 1 iulie 2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 908 din 6 octombrie 2004, că dispozițiile art. 403 alin. 1 din Codul de procedură civilă se aplică tuturor celor aflați în situația prevăzută în ipoteza normei legale, fără nici o discriminare pe considerente arbitrare, astfel încât nu este îndreptățită calificarea acestei reglementări ca fiind neconstituțională.

Atât considerentele, cât și soluțiile deciziilor pronunțate de Curte își păstrează valabilitatea și în cauza de față, neintervenind elemente noi care să determine o reconsiderare a jurisprudenței Curții.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 133 alin. (3) și ale art. 137 alin. (1) din Codul de procedură fiscală, precum și ale art. 403 alin. 1 raportat la art. 723^1 alin. 2 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Societatea Comercială "Zach & Son" - S.R.L. din Iași în Dosarul nr. 11.525/2005 al Judecătoriei Iași.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 7 martie 2006.